Cum a intrat bomba de la Piatra Neamţ în România

Maşina lui Bogdan Mararu, inspectată de pirotehnişti, înainte ca aceştia să dezamorseze bomba Foto: captură RTV

Atentatul cu bombă ratat de la Piatra Neamţ a şocat opinia publică din România prin gravitatea daunelor care ar fi putut apărea dacă explozibilul ar fi fost detonat.

Anchetatorii implicaţi în atentatul de la Piatra Neamţ au insistat să mediatizeze faptul că situaţia a fost sub control în fiecare minut şi că toţi conspiratorii au fost urmăriţi pas cu pas, din momentul în care au pus la cale acţiunea criminală.

Pe de altă parte, experţii DIICOT, SRI, DGIPI sau ai Poliţiei implicaţi în acest caz au expediat în termeni vagi partea „tehnică”. Încă din primele ore ale zilei de vineri 11 ianuarie, au fost lansate informaţii potrivit cărora atentatorii au încercat să-l omoare pe interlopul nemţean Bogdan Mararu cu un explozibil foarte periculos, de tip C4, aflat doar în dotarea Armatei.

„Nu comentăm asupra tipului de explozibil folosit, dar pot să vă spun că acest C4 este un exploziv plastic de putere foarte mare”, a răspuns atunci Sorin Sava, purtător de cuvânt al SRI. O altă informaţie apărute prin surse din rândul anchetatorilor a întărit speculaţia iniţială: „s-a folosit un exploziv de provenienţă străină, cel mai probabil intrat în ţară pe filieră ucraineano-basarabeană”.

Este pentru prima dată în România când se poate vorbi despre un atentat, caracterizat de procurori ca unul terorist, în care o bombă cu acest tip de explozibil a fost plasată.

O tentativă similară, petrecută tot în zona Moldovei, la Iaşi, în 2005, a fost la un pas de a fi pusă în aplicare. Coincidenţa face ca actorii de atunci să fie legaţi, într-un fel sau altul, de personajele de la Piatra Neamţ. Vasile Rodideal, un cămătar basarabean stabilit la Iaşi, a încercat să-i curme viaţa lui Tiberiu Cristodorescu, fost partener de afaceri cu care intrase în conflict.

Cristodorescu s-a afişat frecvent prin Iaşi alături de Puiu Mironescu, nemţeanul aflat în conflict deschis cu tabară Mararu. Rodideal, pe de altă parte, este naşul de cununie al lui Gheorghiţă Mararu, ucis în 2010 şi fratele lui Bogdan Mararu, cel vizat de atentatul petrecut pe 11 ianuarie 2013 la Piatra Neamţ.

Rodideal le-a comandat în septembrie 2005 locotenţilor săi, potrivit interceptărilor anchetatorilor, un explozibil din Republica Moldova: „Vreau să distrugă maşina, să nu mai rămână nimic din ea”. Basarabeanul a renunţat în cele din urmă la plan, dar explozibilul dorit este, cel mai probabil, din acelaşi tip cu cel folosit la Piatra Neamţ.

„Nu s-a stabilit atunci clar dacă explozibilul a trecut sau nu peste frontiera cu România”, ne-a declarat ieri Daniel Horodniceanu, şeful DIICOT Iaşi, în legătură cu „cazul Rodideal”.

O întrebare rămâne, totuşi, în urma evenimentelor recente de la Piatra Neamţ: Cum ar putea un interlop român să intre în posesia unui explozibil deosebit de periculos şi cum ar fi introdusă bomba, estimată a avea o cantitate între 1 şi 4 kilograme, pe teritoriul României?

„Nu discutăm pe bază de speculaţii. Dacă se va stabili clar că explozibilul folosit la Piatra Neamţ a intrat în România printr-un anume punct vamal, se vor face verificări şi se vor lua eventuale măsuri în legătură cu ziua, locul şi cine a făcut controlul”, a răspuns Ştefan Alexa, şeful Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi.

Din propunerea de arestare formulată de procurorii DIICOT pentru cei cinci indivizi implicaţi în tentativa de la Piatra Neamţ rezultă că iniţiatorul şi capul răutăţilor este un anume Daniel Pădurariu, un interlop de 43 de ani din Piatra Neamţ aflat în conflict cu familia Mararu.

Pădurariu a făcut rost de explozibil şi l-a contactat pe 27 decembrie 2012 pe Cosmin Irinel Lăcătuş, care, la rândul lui, s-a ocupat de găsirea altor trei indivizi care să plaseze bomba.

Ovidiu Popa, Petrică Jâtaru şi Emil Cristofor, băcăuani din zona Târgu Ocna, au intrat în afacere şi urmau să primească 7.000 de euro pentru detonarea bombei sau 15.000 de euro dacă Mararu ar fi murit în deflagraţie. Un bonus de 1.000 de euro a fost pus în joc pentru distrugurea altor două spaţii comerciale din oraş controlate de familia Mararu.

Operaţiunea de montare a bombei, descrisă în detaliu de procurori, arată o doză serioasă de amatorism. Pe de altă parte, un simplu google cu textul „how to make C4 explosives” indică o gamă largă de „reţete”. Băcăuanii au folosit inclusiv un cârlig de rufe pentru fixarea a două lamele metalice, separate de una nemetalică.

Lamela din mijloc urma să fie smulsă în momentul pornirii maşinii, „permiţând astfel realizarea contactului între aceste lamele, deci a continuităţii circuitului prin care energia electrică debitată de baterie se descărca pe filamentul capsei detonante care, la rândul ei, iniţia încărcătura explozivă”, se arată în propunerea de arestare. Tot instructajul le-a fost făcut băcăuanilor de către Daniel Pădurariu.

Chimiştii consultaţi de Adevărul spun că un astfel de exploziv este extrem de greu, spre imposibil de fabricat acasă. În plus, una dintre substanţele indicate ca făcând parte din structura bombei, nitroglicerina, este foarte greu de procurat.

Celălalt compus, azotatul de amoniu, este, practic, îngrăşământ agricol. Cel mai probabil, cred experţi în arme şi explozibil, bomba a ajuns în România integrală. În stare fabricată, C4, explozibil din categoria „plastic”, arată ca o plastelină de culoare roşiatică şi este foarte stabil fără să fie amorsat.

Poate fi chiar scăpat pe jos, dezintegrat în mai multe bucăţele şi recompus ulterior. În plus, este greu de mirosit, eventual, de câini, la punctul de trecere a frontierei. De aceea, o posibilă variantă a felului în care a intrat în România este: „descompus în bucăţele şi ascuns printre bagaje”.

O altă variantă ar putea fi transportul pe calea aerului, cu un aeroplan. Metoda a fost folosită recent în zona Moldovei de către traficanţii de ţigări. La o anumită altitudine aparatul de zbor nu poate fi detectat de aparatele cu termoviziune aflate în dotare Poliţiei de Frontieră.