Secretele marilor uzine energetice din Hunedoara: colosul Retezatului, salbele de hidrocentrale şi termocentrale VIDEO
0
Uriaşele uzine producătoare de energie electrică din Hunedoara au fost construite pe parcursul a jumătate de secol: cele mai importante dintre ele sunt termocentralele din Valea Jiului şi Deva, salbele de hidrocentrale de pe râul Mare şi Strei şi barajul din Retezat.
Hunedoara se află în topul judeţelor producătoare de energie electrică din România, deşi marile centrale electrice din zonă şi-au diminuat în ultimii ani producţia, unele şi-au încetat activitatea, iar mai multe proiecte care urmau să fie finalizate după ´90 au stagnat.
Hunedoara a devenit unul dintre marii producători de energie electrică în primele decenii de comunism, odată dezvoltarea accelerată a centrelor miniere şi metalurgice din judeţ. Marile centrale electrice ale Hunedoarei au ajuns în 1989 la o putere instalată de peste 2.000 MW, cea mai mare parte asigurată prin procesarea cărbunelui.
Odată cu închiderea, în 2021, a Termocentralei Mintia, puterea totală instalată a centralelor din judeţ s-a redus cu mai mult de jumătate, iar producţia de energie s-a diminuat considerabil. Între timp, mai multe proiecte hidroenergetice aşteaptă finalizarea sau retehnologizarea, în timp ce soarta termocentralei din vecinătatea Devei a rămas incertă.
Peste 40 de centrale producătoare de energie electrică au fost înfiinţate în judeţul Hunedoara în ultimele decenii.
Prima hidrocentrală a Hunedoarei
Cea mai veche hidrocentrală din regiunea Hunedoarei a fost înfiinţată pe valea Govâjdiei, în satul Căţănaş, aflat la 10 kilometri de Hunedoara.
GALERIE FOTO CU HIDROCENTRALA CĂŢĂNAŞ
Amenajarea hidroenergetică a funcţionat timp de un secol, până la mijlocul anilor 2000, când turbinele Voith din hidrocentrală, fabricate în 1909, la Sankt Pölten (Austria), au fost scoase din uz.
Vechea Uzină hidroelectrică de pe Valea Govâjdiei. ADEVĂRUL
Dintre rămăşiţele acesteia, un apeduct, barajul fostei uzine şi sala maşinilor (clădirea principală) care adăpostea turbinele, toate cu o vechime de peste 120 de ani, ar putea fi clasate cu uşurinţă ca monumente istorice, însă autorităţile le-au neglijat importanţa, astfel că au ajuns părăsite. Amenajarea hidroelectrică proiectată în apropierea minelor de fier din Ghelari şi a Furnalului din Govăjdia, a demarat la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar uzina a fost pusă în funcţiune în anul 1910. Hidrocentrala cu o putere instalată de 0,5 MW asigura energia electrică pentru instalaţiile minelor de la Ghelari şi pentru Uzinele de la Hunedoara. De ea beneficiau şi localnicii satelor din împrejurimi.
„Staţia hidroelectrică de la Căţănaş, aflată pe valea Govăjdiei, la 10 kilometri de Hunedoara, putea asigura 500 de KW, prin cele două generatoare puse în funcţiune de turbine Voith. Barajul ei este situat la Govâjdia, în vecinătatea furnalului. O conductă din beton, cu diametrul de un metru şi cu lungimea de 4.370 de metri transportă apa la turbine. Diferenţa de nivel este de 78 de metri, iar debitul apei de 820 litri pe secundă. Curentul electric este transportat la uzinele din Hunedoara şi Ghelari, cu o tensiune de 5.250 Volţi”, informa inginerul Constantin Lazu în monografia bilingvă (franceză şi engleză) „Minele şi Uzinele siderurgice ale Hunedoarei”, publicată în 1928 de Ministerul Industriei şi Comerţului din România.
În deceniile următoare, au fost construite uzine electrice la Hunedoara (15 MW), Vulcan (18 MW) şi Gurabarza (7,5 MW), centrele metalurgice şi miniere importante ale Hunedoarei, însă industrializarea accelerată a regiunii şi planul de electrificare începute după Al Doilea Război Mondial au impus construirea primelor mari centrale electrice.
Termocentrala din Valea Jiului
La începutul anilor ´50 în Valea Jiului a început construcţia Termocentralei Paroşeni, prima uzină electrică din regiune de importanţă ridicată pentru Sistemul Energetic Naţional. Grupul de şantiere Petroşani, înfiinţat pentru construcţia termocentralei, angajase 2.000 de oameni pe şantierul termocentralei ridicată între localităţile Vulcan şi Lupeni.
Termocentrala Paroşeni. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Aceasta urma să asigure, prin puterea sa instalată de 300 MW, energia pentru minele de cărbune din Valea Jiului, pentru combinatele metalurgice din Hunedoara şi Oţelu Roşu, pentru zona petrolieră a Olteniei, dar şi termoficarea şi electrificarea oraşelor Văii Jiului, aflate la acea vreme în continuă expansiune.
În perioada 1956 - 1959 au fost date în funcţiune primele trei generatoare, fiecare cu o capacitate de 50 MW/h, iar în perioada 1962-1964, a fost finalizată a doua etapă de construcţie a termocentralei, formată dintr-un bloc de 150 MW. În ultimii ani, centrala a funcţionat cu un singur grup energetic de 176 MW. Termocentrala utilizează cărbune de la minele din Valea Jiului pentru funcţionare, iar sursa principală de apă este râul Jiul de Vest.
De la construcţia termocentralei Paroşeni, în anii ´50, insuficienţa apei a fost una dintre problemele semnalate în funcţionarea acesteia. La începutul anilor ´90, Guvernul României a aprobat construcţia Amenajării hidrotehnice Baleia, aflată în amonte de termocentrală, pentru a asigura apa necesară funcţionării acesteia. Investiţia a fost realizată parţial, însă lucrările, care vizau construcţia unui baraj uriaş, au fost oprite la sfârşitul anilor 2000 din cauza insuficienţei finanţării alocate de Guvern. Construcţia barajului nu a mai fost reluată, în anii următori, iar în prezent potrivit directorului Termocentralei Paroşeni, Doru Vişan, deşi peste 60 la sută din proiectul amenajării hidrografice Baleia este realizat, el şi-a pierdut scopul pentru care a fost proiectat în anii ´90.
Termocentrala Mintia, oprită după şase decenii
În anii ´60 au început lucrările la Termocentrala Mintia, aflată în vecinătatea municipiului Deva, pe malul Mureşului. „Steaua de pe Mureş”, aşa cum era numită în trecut, a fost construită în imediata vecinătate şi peste o parte din fosta aşezare daco-romană Micia, din care au mai rămas amfiteatrul antic şi băile termale. Avea o putere instalată de 1285 MW în 5 grupuri energetice de 210 MW fiecare şi un grup de 235 MW, alimentate cu cazane de abur de 660 t/h.
Termocentrala Mintia. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Termocentrala a devenit funcţională în toamna anului 1969. Ea folosea în principal huila provenită de la minele din Valea Jiului, cu putere calorifică medie de 15.392 kJ/kg, dar şi cărbune de import.
Combustibili auxiliari, folosiţi la porniri şi pentru stabilizarea flăcării erau gazele naturale şi păcura. Energia electrică produsă era livrată în sistemul naţional într-o staţie de interconexiune - Mintia de 110kV, 220 kV şi 400 kV. Centrala a fost pusă în funcţiune în 3 etape: 1969 - 1971 (etapa 4x210 MW), 1977 - grupul 5 şi 1980 - grupul 6 de câte 210 MW fiecare. Grupul 3 a fost retehnologizat în anul 2009 la 235 MW.
„De la punerea în funcţiune şi pâmă la finele anului 2011, termocentrala Mintia a livrat 204 TWh din energia electrică necesară României şi a consumat 117 milioane tone de cărbune”, se arată în prezentarea Termocentralei Mintia, de pe pagina electronică a acesteia. În 2021, activitatea termocentralei a fost oprită.
Cel mai mare baraj de anrocamente din Europa
În anii ´70, un alt mega-proiect energetic a demarat în judeţul Hunedoara, amenajarea Râul Mare – Retezat. Investiţia viza construcţia barajului Gura Apelor şi a hidrocentralelor Retezat şi Clopotiva cu o putere instalată totală de 349 MW.
GALERIE FOTO CU BARAJUL GURA APELOR - RETEZAT
Mii de oameni au fost angajaţi în proiectul hidroenergetic început în 1975 şi finalizat parţial în 1986, odată cu inaugurarea barajului Gura Apelor, unul dintre cele mai mari din Europa.
Lacul Gura Apelor. ADEVĂRUL
Lucrările din Retezat au avut un impact important asupra mediului. Au fost defrişate peste 450 de hectare de pădure pentru realizarea cuvetei lacului (au fost extraşi 120.000 de metri cubi de lemn), au fost săpaţi peste 50 de kilometri de tuneluri în munte şi a fost construită o hidrocentrală subterană (Retezat), au fost construite drumuri şi colonii muncitoreşti.
Barajul Gura Apelor Foto: Daniel Guţă, ADEVĂRUL
Barajul Gura Apelor, construit din anrocamente (bolovani şi pietriş), grohotiş, argilă, granit, roci stâncoase - cel mai mare astfel de baraj din Europa anilor ´80 - a fost dat în folosinţă parţial în anul 1986. Are o înălţime maximă de 168 de metri, o lungime la coronament de 480 de metri, o lăţime maximă la bază de 574 de metri şi o lăţime la coronament de 12 metri. Barajul este situat la cota 1.078,5 metri, iar nivelul maxim de retenţie a apei, atins în acest an pentru prima dată în istorie, a fost de 1.072,5 metri.
Lacul de acumulare Gura Apelor, întins pe circa 420 de hectare, are o adâncime maximă de peste 160 de metri şi un volum de până la 210 milioane de metri cubi de apă.
Centrala Hidro-Electrică (CHE) Retezat, construcţie subterană de mare cădere (582,50 m) a fost realizată între anii 1977-1986 şi este a doua centrală de vârf de pe râurile interioare din ţară, potrivit Hidroelectrica. CHE Retezat este echipată cu două turbine de tip Francis, cu o putere instalată de 335 MW şi o energie medie multianuală de 605 Gwh.
În aval de CHE Retezat se află Clopotiva, o centrală pe derivaţie, echipată cu două turbine de tip Kaplan cu o putere instalată de 14 MW.
Abia în august 2021, lacul de acumulare Gura Apelor din Retezat a atins nivelul maxim de retenţie a apei, de 1.072,5 metri deasupra Mării (mdM). Tot anul trecut, au fost scoase la licitaţie publică şi lucrările de retehnologizare a Centralei Hidroelectrice (CHE) Râu Mare – Retezat, investiţia Hidroelectrica fiind estimată la 76,9 milioane de euro.
Salbe de hidrocentrale
În anii ´80 au demarat lucrările la Amenajarea hidroenergetică Râul Mare Aval, cu o putere instalată totală de 134,3 MW.
Lacul de acumulare Păclişa. ADEVĂRUL
„Amenajarea situată în depresiunea Haţegului, între hidrocentrala Clopotiva şi confluenţa Râului Mare cu râul Strei, cuprinde trei acumulări (Ostrovul Mic, Păclişa şi Haţeg) realizate cu baraj şi diguri perimetrale din materiale locale, şi cu centrala în frontul de retenţie, şi şase hidrocentrale amplasate pe canale de derivaţie (Ostrovul Mare, Cârneşti I, Cârneşti II, Toteşti I, Toteşti II şi Orlea). Toate hidrocentralele sunt echipate cu câte două turbine de tip Kaplan”, informa Hidroelectrica.
Amenajarea Strei imagini aeriene din zona hidrocentralelor Plopi şi Bretea. ADEVĂRUL
Streiul, transformat complet pe 30 de kilometri
În anul 1989, statul român a început demersurile pentru Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Haţeg (Subcetate) –Simeria, de circa 30 de kilometri, ultimul mare proiect hidroenergetic derulat în judeţul Hunedoara.
GALERIE FOTO - AMENAJAREA STREI
VIDEO - AMENAJAREA STREI (IMAGINI AERIENE)
Investiţia viza construcţia a şapte hidrocentrale pe cursul inferior al râului. Până în prezent, între Haţeg şi Călan au fost construite trei.
Hidrocentrala Bretea. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Prima centrală de pe Strei a fost amenajată la Subcetate, la mijlocul anilor 2000. A fost echipată cu două turbine Kaplan, cu o putere instalată de 12,215 MW şi o energie de proiect de 26,28 Gwh, iar amenajarea sa mai cuprinde un lac de acumulare devenit cu timpul un habitat ideal pentru nenumărate specii de păsări sălbatice.
În 2013 a fost inaugurată centrala de la Plopi, echipată cu două turbine Kaplan, cu o putere instalată de 12 MW şi o energie medie multianuală de 27,42 Gwh.
Turbine. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
În 2019, după o investiţie de aproape 50 de milioane de euro şi şase ani de la începerea lucrărilor, Hidroelectrica a recepţionat centrala de la Bretea Streiului, dotată cu două turbine Kaplan, având o putere instalată de 6,282 MW fiecare, care aduc în sistemul energetic naţional un plus de aproximativ 33 Gwh/an.
La începutul anilor 2000, râul Jiu a fost cuprins într-un proiect hidroenergetic, pe sectorul Defileul Jiului. Amenajarea hidroenergetică de pe râul Jiu prevedea construcţia a două hidrocentrale, dar şi captarea Jiului în anumite zone şi direcţionarea lui prin conducte. În 2017, lucrările au fost oprite, printr-o sentinţă definitivă a justiţiei, după ce mai multe organizaţii ecologiste au contestat proiectul, derulat pe teritoriul Parcului Naţional Defileul Jiului.
Se încarcă comentariile...
