Istoria „betonată”. De ce şi-au pierdut farmecul din trecut cele mai faimoase monumente VIDEO
0
Lucrările de restaurare a mai multor monumente istorice cunoscute în România le-au schimbat cu mult înfăţişarea pe care o aveau în trecut.
Cele mai cunoscute monumente istorice din Hunedoara arată cu totul diferit faţă de perioada în vremea construcţiei lor.
VIDEO - CETATEA DEVEI, IMAGINI AERIENE
Nu doar distrugerile suferite de-a lungul timpului le-au schimbat înfăţişarea ci şi lucrările de restaurare din epoca modernă, unele contestate de localnici şi de specialişti.
Fântâna zeilor din Sarmizegetusa Regia. Enigmele locului sacru uitat din capitala dacilor
Ce a mai rămas din Germisara
Un ochi de apă, înconjurat de beton a rămas din băile termale ale Germisarei, unul dintre marile complexe balneare antice de pe teritoriul României.
Germisara, acum un sit istoric aflat în centrul staţiunii Geoagiu Băi, era în vremea dacilor şi romanilor un adevărat centru SPA, frecventat de cei mai înstăriţi locuitori ai Imperiului Roman, care îşi permiteau să aducă aici, ca ofrande, obiecte de aur. Printre artefactele preţioase provenite de aici se numără 11 plăcuţe votive de aur descoperite în fostele canale ale Germisarei, la începutul anilor ´80. Întreaga zonă era sacră, iar centrul cultului îl constituia tocmai bazinul natural, craterul din care izvora apa.
Germisara. VIDEO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Germisara putea fi amenajat astfel încât turiştii să poată vedea aici cum funcţiona acest complex, afirmau arheologii care au efectuat cercetări în sit. În schimb, izvoarele care umpleau vechile băi termale au fost captate şi dirijate spre alte locuri din staţiune, iar fundul craterului a fost reamenajat şi transformat într-o piscină din beton, la care se coboară pe câteva trepte şi în care se strânge apa de ploaie.
Germisara. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
În jurul bazinului cu apă verzuie, în care oamenii pun monede în speranţa că vor avea noroc, sunt câteva tunele şi grote, unde turiştii nu s-au sfiit să le murdărească. Bazinul antic Germisara nu a putut fi reabilitat de autorităţile locale din Geoagiu, care susţineau că se află în domeniul privat al statului român. În schimb, au avut loc acţiuni de ecologizare a sitului.
Sarmizegetusa, betonată în anii 80
La începutul anilor ´80 şi Sarmizegetusa Regia a trecut prin mari transformări, accelerate, spun localnicii, în aşteptarea vizitei pe care urma să o facă aici Nicolae Ceauşescu, cu ocazia celebrării a 2050 de ani de la „crearea primului stat dac centralizat şi independent, sub conducerea lui Burebista“.
Ceauşescu nu a mai vizitat capitala dacilor, în schimb, lucrările de remodelare a sitului au continuat în perioada 1980 – 1981.
Sarmizegetusa Regia. ADEVĂRUL
În cei aproape doi ani de lucrări, restauratorii au întregit cu ciment soarele de andezit, au plantat stâlpii din lemn în marele sanctuar solar, au înlocuit blocurile din calcar degradate cu replici, au adus discuri şi blocuri din beton în incinta sacră, pentru a-i schimba aspectul, au înălţat şi protejat zidurile de apărare. Unele lucrări au rămas nefinalizate, altele au fost abandonate după ce soluţiile alese de specialişti nu au mai fost susţinute ca fiind viabile pentru conservarea monumentelor.
„Intervenţiile ample din trecut au fost efectuate fără o cercetare multidisciplinară aprofundată şi fără o documentare adecvată asupra lucrărilor realizate. Unele dintre acestea (reparaţii greşite, consolidări incomplete, utilizarea materialelor incompatibile) au dus la pierderea definitivă, la deteriorarea sau dislocarea din situ a unor vestigi de importanţă inestmabilă, fără a mai putea fi refăcute în forma iniţială. Executarea lucrărilor pe teren cu utilaje grele a provocat sau a accentuat aceste urmări”, arăta un raport publicat recent de specialiştii Institutului Naţional de Patrimoniu.
INP a propus transformarea capitalei dacilor într-un monument istoric a cărei înfăţişare va fi cât mai autentică şi mai apropiată de aspectul ei antic, urmând să fie eliminate pe cât posibil materialele de beton şi calcar adăugate în timpul lucărilor efectuate în anii ’80. O parte din „betoane” au fost scoase din componenţa monumentelor la mijlocul anilor 2000.
Cetatea Mălăieşti – înălţată cu un nivel
Cetatea Mălăieşti, de la poalele Retezatului, datează din secolul al XV-lea şi a fost restaurată în urmă cu un deceniu.
GALERIE FOTO - CETATEA MĂLĂIEŞTI
Noua înfăţişare pe care restauratorii au dat-o fortului medieval ruinat nu i-a mulţumit pe specialiştii în epoca medievală, care au reclamat faptul că monumentul şi-a pierdut din identitate, că au fost folosite materiale de construcţie diferite de cu care a fost ridicată cetatea (cărămidă în loc de piatră de râu) şi că fortăreţei i-au fost adăugate construcţii despre care nu se ştie că ar fi existat, în varianta originală.
Cetatea Mălăieşti. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Proiectul de reabilitare demarat în 2012 a însemnat înălţarea donjonului cu un etaj, dotarea acestuia cu ferestre termopan, cu acoperiş şi paratrăsnet, lambrisarea, zugrăvirea şi refacerea brâului cetăţii, amenajarea unui spaţiu muzeal în interior, a curţii exterioare, construirea aleilor spre cetate, instalarea unor stâlpi de iluminat şi înfiinţarea unei parcări.
Cetatea Mălăieşti a rămas unul dintre puţinele monumente istorice din judeţ reabilitat în întregime în ultimii ani. În vecinătatea ei, mai pot fi vizitate aşezări medievale asemănătoare (Cetatea Colţ, Turnul Crivadiei, Curtea nobiliară de la Sălaşu de Sus, Cetatea Haţegului, donjonul de la Răchitova), care nu au suferit astfel de transformări.
Cetatea Devei – cu mai puţin farmec medieval
Cetatea medievală a Devei a trecut printr-un amplu proces de reabilitare în perioada 2013 – 2016, finanţat cu fonduri europene.
Lucrările au vizat refacerea incintelor exterioare ale fortăreţei, reconstrucţia zidurilor şi a porţilor, refacerea Camerei de Artilerie, a Bastionului, a drumului interior, şi construirea unui pod de acces între incintele II şi III.
Cetatea Devei. VIDEO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Rezultatul lucrărilor finanţate a stârnit controverse. Istoricul Adrian Andrei Rusu, specialist în epoca medievală, afirma că proiectul reprezintă o gafă arhitectonică şi de construcţie. Unii localnici au reclamat calitatea slabă a lucrărilor şi folosirea materialelor moderne (termopane, materiale de construcţie) care au alterat înfăţişarea monumentului. Unii arhitecţi au susţinut că lucrările au făcut ca monumentul istoric să fie redat vieţii oraşului Deva.
În prezent, incinta I (Palatul princiar) a Cetăţii Devei se află în şantier, iar lucrările de restaurare sunt, de asemenea, contestate de unii dintre localnici, care preferau ca reabiltarea să fie mai apropiată aspectului medieval al aşezării din secolul al XII-lea.
Castelul Corvinilor – şir de restaurări
Nici lucrările de restaurare a Castelului Corvinilor nu au fost lipsite de controverse. În ultimul secol şi jumătate cetatea medievală ridicată de familia Huniazilor a trecut prin mai multe etape ample de refacere.
Cele mai mari schimbări le-au adus lucrările de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când castelul a fost reclădit parţial, după ce un incendiu puternic l-a mistuit în anul 1854, iar timp de peste un deceniu a fost lăsat să se ruineze.
Castelul Corvinilor. VIDEO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Istoricul Nicolae Iorga, care îl vizitase la începutul secolului XX, se plângea că renovarea castelului, care a vizat transformarea acestuia într-o reşedinţă de vânătoare a familiei regale, i-a ştirbit din aspectul său original.
„Odată era vorba să se aşeze aici nenorocitul arhiduce Rudolf. Atunci ar fi avut rost cheltuielile mari care s-au făcut pentru a căptuşi ruina, care se cuvenea să rămâie ruină, cu strălucirea ţiglelor, basalturilor, auriturilor, sticlăriilor noi, cu bogăţia stemelor şi podoabelor de odinioară. Aşa însă, o astfel de prefacere, în material nou, pretenţios şi vulgar, e ca şi cum s-ar fi gândit cineva să îmbrace în rochie de bal din vremea ei de alminterea scheletul unei împărătese moarte demult”, scria Nicolae Iorga, în volumul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească” (1906).
Împodobit cu material nou, castelul din Hunedoara continua să îl impresioneze pe marele cărturar prin istoria lui. „Din aceste ziduri moarte ale salei uriaşe pare că-ţi mai vin încă şoptiri despre vechile solii ce au venit în faţa marelui rege şi între care erau mândri boieri ai lui Ştefan însuşi, prieten înainte şi după biruinţa sa asupra ungurilor”, scria istoricul Nicoale Iorga, referindu-se la sala Bethlen.
Castelul Corvinilor a intrat la sfârşitul anilor 1860 într-un amplu proces de restaurare şi de reparaţii. Autorităţile locale au cerut statului austriac să fie transformat într-un sediu administrativ al judeţului Hunedoara. Potrivit unor istorici, restaurarea castelului s-a făcut şi cu ajutorul localnicilor, care au contribuit cu bani. De asemenea, macheta Castelului Corvinilor, care este păstrată şi în prezent la castel, era purtată prin oraşe, iar oamenii erau invitaţi să doneze bani pentru refacerea monumentului istoric.
În anul 1907 arhitect şef al castelului de la Hunedoara a fost numit Istvan Möler care a continuat restaurarea monumentului pe principii ştiinţifice şi a eliminat o parte din denaturările predecesorilor săi, informau muzeografii de la Castelul Corvinilor.
Lucrări ample de restaurare a Castelului Corvinilor au avut loc în anii ´60, în anii ´90 şi 2000 şi se desfăşoară şi în prezent, printr-un proiect finanţat cu fonduri europene.
Se încarcă comentariile...
