Enigmele neelucidate ale românilor, care au iscat teorii bizare. Cum a ajuns Sfinxul din Bucegi model pentru egipteni
0
Ce reprezentau Babele şi Sfinxul, unde se află muntele sfânt al dacilor şi ce semnifică plăcuţele de lut de la Tărtăria sunt câteva dintre enigmele la care românii au oferit unele dintre cele mai controversate răspunsuri.
Generaţii de oameni de ştiinţă au încercat să ofere răspunsuri despre enigmele istorice care i-au frământat adesea pe români, iar teorrile lor au stârnit uluire.Iată câteva dintre cele istoriile neelucidate ale românilor:
Legătura dintre sfinxul din Bucegi şi egiptenii
Istoricul Nicolae Densuşianu afirma că sfinxul din Bucegi înfăţişează imaginea unei divinităţi supreme din preistorie, „altare” clădite de populaţiile care venerau zeii pe vârfurile înalte ale munţilor. Forma ciudată a sfinxului şi a „Babelor” de pe Vârful Omu, stânci modelate de-alungul timpului de natură, a dat naştere unor interpretări controversate. Printre cele mai recente sunt mărturiile despre megaliţii carpatici publicate de scriitorul Silviu N. Dragomir, autor al volumului „Istorii neelucidate”. Inspirat din opera „Dacia Preistorică” a lui Densuşianu, acesta susţine că sfinxul ar fi putut servi ca model pentru mult mai celebrul Sfinx ridicat în preajma marilro piramide egiptene. „Nu ne mai apare ca o aberaţie posibilitatea construirii Marelui Sfinx din Egipt după modelul acelui grandios şi tulburător simulacru de pe Platoul Bucegilor, megalit carpatic încărcat de semnificaţii transmise prin timp de-a lungul miilor de generaţii”, scrie Silviu N. Dragomir.
Unde se află muntele sfânt al dacilor
Nenumărate interpretări au fost date de români relatării istoricului elen Strabon despre muntele sacru al geţilor. Savanţii din vremurile noastre au încercat să găsească, pe baza indiciilor oferite de autorul antic, locul Kogaionon-ului. „Muntele a fost socotit sfânt şi s-a numit Kogaionon şi la fel a fost şi numele râului care curgea pe lângă el", relata Strabon, în urmă cu peste două milenii. Muntele sacru ar fi fost locul peşterii unde se retrăgea Zamolxis, divinitatea venerată de daci, potrivit istoricului antic. Locul unde se afla peştera lui Zamolxis a fost identificat de istorici şi naturalişti români cu munţii Gugu, Godeanu, Bucegi, Retezat sau Ceahlău, însă nu este exclus ca şi alte vârfuri montane să se alăture listei pretendenţilor la numele de Kogaionon. Una dintre cele mai argumentate ipoteze este cî vechiul Kogaionon s-ar fi aflat în zona Munţilro Orăştiei, deasupra Sarmizegetusei Regia şi a celorlalte cetăţi dacice şi nu departe de Peştera Cioclovina, unde au fost descoperite urme din preistorie ale locuirii umane.
Scrierile preistorice
La peste jumătate de secol de la descoperirea tăbliţelor de lut de la Tărtăria, aşezare preistorică de pe Valea Mureşului, artefactele continuă să ofere numeroase controverse. Unii autori au identificat cele trei piese vechi de circa cinci milenii cu primele dovezi ale folosirii scrisului în Europa, în timp ce alţii au contestat autenticitatea lor. „Am descoperit 26 de idoli din argilă, o brăţară, doi idoli de marmură (alabastru) şi cele trei tăbliţe de lut ars cu semne incizate şi simboluri care pot fi o formă primitivă a scrierii”, relata arheologul Nicolae Vlassa, citat într-un articol publicat în 1967 în The New York Times. Două dintre piese erau găurite şi acoperite cu semne incizate, iar a treia păstra reprezentarea a unei scene de vânătoare a unei cornute, un simbol vegetal şi un altul neclar. Nicolae Vlassa a luat în considerare ipoteza conform căreia şi tăbliţele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei scrieri străvechi legate de scrierea sumeriană. Folosirea scrierii de către populaţiile antice care au locuit în actualele ţinuturi ale ţării a stârnit controverse. „Ştim sigur că tracii şi ilirii din perioada istorică nu au avut o scriere proprie sau un alfabet. Traco-dacii, la fel ca majoritatea populaţiilor antice n-au cunoscut şi n-au întrebuinţat scrierea înainte de începutul influenţei greceşti (Russu 1967). Desigur, de aici nu trebuie trasă concluzia că, într-o perioadă mai veche, în aceste zone n-ar li putut exista, teoretic vorbind, sisteme de scriere — autohtone ori importate —, care ulterior au dispărut sau nu au putut fi încă descifrate. Nu este exclus ca aşa să stea lucrurile în cazul tabletelor de la Tărtăria, datînd cu aproximaţie din anul 3000 î.e.n”, concluziona lingvistul Ariton Vraciu, în volumul Limba daco-geţilor. Timişoara: Editura Facla (1980).
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
