Artefacte misterioase din Epoca de Piatră: idolii cu înfăţişări stranii care arată bogăţia popoarelor dispărute
0O mulţime de artefacte preţioase, vechi de mii de ani, arată cât de bogată era viaţa spirituală a triburilor care au locuit în actualele ţinuturi ale României în „Epoca de Piatră”.
Plăcuţele de la Tărtăria, „Gânditorul” de la Hamangia şi Hora de la Frumuşica se află printre numeroasele artefacte preţioase, vechi din Epoca de Piatră, desoperite pe teritoriul României. Iată povestea celor mai fascinante astfel de obiecte.
Gânditorul - Hamangia
Una dintre cele mai faimoase statuete antropomorfe din Neolitic poartă numele „Gânditorul”. Artefectul din marmură are o vechime de circa opt milenii şi a fost descoperit la mijlocul anilor 1950, într-o necropolă, din apropiere de Cernavodă. Statueta reprezintă un bărbat care stă sprijinindu-şi capul cu palmele, având coatele aşezate pe genunchi. În situl, alături de aceasta, a fost descoperită o a altă figurină, care înfăţişa o siluetă feminină, nud, într-o atitudine degajată, cu un picior flexat şi unul întins. Ambele statuete au dimensiuni, dar şi o lucrătură identică, iar arheologii le-au atribuit ulturii Hamangia, care cuprinde zona Dobrogei.
Plăcuţele de lut -Tărtăria
Pe Valea Mureşului, la limita judeţelor Hunedoara şi Alba, au fost descoperite, potrivit unor arheologi, primele dovezi ale folosirii scrierii în Europa. Este vorba de cele trei tăbliţe de lut scoase la iveală în 1961 în situl de la Tărtăria (judeţul Alba), artefacte care datează de peste 5.000 de ani şi au fost considerate cele mai vechi artefacte purtătoare de scris din Europa. Tăbliţele de la Tărtăria reprezentau o formă rudimentară de scriere, potrivit arheologului Nicolae Vlassa, cel care a condus cercetările de la Tărtăria. Nicolae Vlassa a luat în considerare ipoteza conform căreia tăbliţele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei scrieri străvechi legate de scrierea sumeriană.
Perechea de îndrăgostiţi – Gumelniţa
Cultura Gumelniţa s-a dezvoltat în a doua jumătate a mileniului al - V-lea a. Cr., în sudul României actuale. Potrivit unor arheologi, a fost cea mai avansată civilizaţie din Europa la acea vreme, purtătorii acestei culturii fiind într-un stadiu de dezvoltare socială şi economică, similară celor din civilizaţiile contemporane din Egipt şi Mesopotamia, considerate leagăne de civilizaţie ale omenirii. Nenumăratele artefacte descoperite în secolul XX în siturile arheologice de la Măgura Gumelniţa arată bogăţia acestei culturi. Printre ele se numără „Perechea primordială”, numită şi Perechea de îndrăgostiţi, o statuetă de lut care reprezintă două personaje unite, descoperită în anul 1960, în timpul săpăturilor coordonate de savantul Vladimir Dumitrescu.
Tot la Gumelniţa, a fost descoperită una dintre primele reprezentări artistice ale familiei. Este vorba despre două statuete, un bărbat şi o femeie, care se ţin în braţe, iar femeia era redată însărcinată.
Idoli de aur – Gumelniţa
Mai mulţi idoli de aur, cu greutăţi de circa un gram, au fost descoperiţi în timpul săpăturilor arheologice de la Sultana, din zona Olteniţei. Şi aceste artefacte, datate din perioada 4.000 – 3.950 î. Hr. au fost atribuite culturii Gumelniţa. Potrivit arheologilor, credinţa era foarte dezvoltată în cultura Gumelniţa, iar în afara acestor reprezentări artistice numeroase ale idolilor, oamenii construiau sanctuare pentru aceştia, aduceau ofrande pentru protecţie şi practicau magia.
Zeităţile sanctuarului neolitic de la Parţa
Sanctuarul neolitic descoperit în anii 1970, la Parţa, în judeţul Timiş, datează de aproximativ 6.000 de ani. Este unicul sanctuar neolitic din România şi unul din puţinele din Europa, complet restaurat. Se găseşte în prezent la Muzeul Banatului din Timişoara. În interiorul său a fost descoperită o zeitate feminină şi un taur, simboluri ale fecundităţii şi fertilităţii pentru cultura vremii. Potrivit specialiştilot, templul era folosit şi drept calendar solar. Chiar în ziua echinocţiului de toamnă şi de primăvară, soarele pătrundea printr-un orificiu al templului şi lumina perfect altarul.
Masca de la Christian
În anul 2012, în timpul săpăturilor arheologice din zona localităţii sibiene Christian, aflată pe pe traseul Autostrăzii Orăştie - Sibiu, specialiştii Muzeului Naţional Brukenthal au descoperit un artefact de lut bizar, sub forma unei măşti, vechi de aproximativ 8000 de ani. Masca asimetrică era asemuită figurinei Gânditorul şi era reprezentarea unei divinităţi, informau arheologii. Masca de la Christian a fost considerată una dintre cele mai vechi astfel de descopriri din Europa.
Hora de la Frumuşica
Hora de la Frumuşica este cel mai preţios artefact al Muzeului din Piatra Neamţ, având o vechime de circa 6.000 de ani. Piesa de lut reprezintă un suport antropomorf compus din şase statuete feminine, văzute din spate, înlănţuite într-o horă. A fost descoperită în anul 1942 la locul numit „Cetăţuia” din satul Bodeştii de Jos
.
„Meşterul cucutenian nu a modelat decât şoldurile care exprimă clar, însă, feminitatea personajelor. Artistul din mileniul al IV-lea î.Hr. a renunţat la modelarea capului, braţelor şi picioarelor, dar decupări ovale, pe două registre, conferă ritm ansamblului, dând impresia de rotire. Modelatorul a demonstrat un pătrunzător spirit de observaţie, rezultatul fiind o sinteză genială. Femeile reprezentate par preocupate de dansul lor ce trebuie să aducă soare, apă, belşug şi grâne. Impresia de ceremonie sacră, legată de reînvierea naturii, este accentuată de decorul în elipse pictate cu alb, pe fondul roşu al grupului. O întrebare preocupă de câtva timp pe arheologi: există de-a lungul mileniilor o transmitere a unor străvechi datini? Oricum, Constantin Matasă, cel care a descoperit această piesă, a fost inspirat când a numit-o Hora de la Frumuşica", informau reprezentanţii Muzeului din Neamţ.
Perechea cu mască
Artefactul numit „Perechea cu mască” a fost descoperit în anul 2014 pe şantierul arheologic de la Tărtăria. Piesa aparţine Culturii Vinca (mileniul 6 î.Hr.) şi prezintă un personaj masculin şi unul feminin. „Perechea sacră este formată din marea zeiţă în jurul căreia se învârteau toate celelalte zeităţi şi din care emana acel cult al fecundităţii şi fertilităţii“, informa Muzeul Naţional al Unirii. Zeiţa mama n-ar fi avut cum să-şi exercite fecunditatea şi fertilitatea decât printr-o împreunare cu acolitul masculin aflat în stânga sa. O caracteristică a piesei este dimorfismul sexual, dat de diferenţa de dimensiune a personajului masculin. Fiecare personaj poartă câte o mască de formă ovală. Statueta este singulară pentru zona Transilvaniei.
Cupa ritualică de la Gălăţui
Vasul ritualic de la Gălăţui a fost descoperit în situl arheologic de la Gălăţui-Movila Berzei, din judeţul Călăraşi, într-o locuinţă-sanctuar datată în neoliticul final dunărean. Cupa cu picior, expusă la Muzeul Dunării de Jos, alături de alte aproape 1.000 de artefacte din preistorie, reprezintă, prin ornamentare şi semne, una dintre cele mai importante descoperiri ale neoliticului european, potrivit arheologilor. Vasul poartă semnul spiralei, care a simbolizat în preistorie naşterea vieţii.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Nenumărate obiecte cu forme şi utilizări neobişnuite au fost descoperite de-a lungul timpului în cetăţile dacice. Printre ele se numără compasuri, o trusă medicală, conducte ceramice de apă descoperite în aşezările din munţi şi obiecte de precizie.
Un compas vechi de două milenii, aflat în stare bună de conservare, se numără printre cele mai preţioase artefacte din fier expuse la muzeul din Deva. Piesa rară face parte dintr-o colecţie dedicată metalurgiei fierului.
Autorităţile române au reuşit în ultimii ani să recupereze doar o mică parte din tezaurele valoroase furate din ţară şi traficate pe piaţa neagră a antichităţilor. Zeci de kilograme de monede şi bijuterii de aur, precum şi alte artefacte preţioase au rămas încă dispărute şi stârnesc numeroase controverse.
Se încarcă comentariile...
