Cum se fură milioane de euro cu microbuzul. Pe urmele unei evaziuni pe care Fiscul n-a descoperit-o niciodată

Cum se fură milioane de euro cu microbuzul. Pe urmele unei evaziuni pe care Fiscul n-a descoperit-o niciodată

Microbuze pe traseu. Foto: Arhivă

Un calcul simplu arată că aproximativ 1,8 milioane de ore de lucru prestate pe traseele din Galaţi de microbuzele de transport persoane nu se regăsesc în actele înregistrate de firmele respective la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Mai mult decât atât, bilanţurile contabile ale firmelor de transport din Galaţi se încheie, an de an, cu pierderi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Reţelele de socializare şi forumurile sunt pline de comentarii legate de faptul că în marea majoritate microbuzelor private folosite la transportul în comun în oraşul Galaţi nu se eliberează bilete, deşi obligaţia aceasta este în vigoare încă din anul 2008.

Cei mai mulţi dintre cei care postează comenarii acuză Poliţia şi Fiscul că refuză să verifice acest domeniu de activitate care, din ceea ce se pare, generează o evaziune fiscală importantă.

Opt operatori şi 180 de microbuze pe trasee

În oraşul Galaţi sunt în circulaţie, în prezent, pentru transportul în comun de persoane 180 de microbuze care aparţin unui număr de opt firme private.

La începutul lunii mai aceştia au intrat în grevă, după ce autorităţile locale au anunţat că le va mai prelungi licenţele de transport, pentru a atribui activitatea în exclusivitate societăţii publice Transurb.
Până la urmă, Consiliul local a decis să le prelungească  licenţele până în mai 2016, când se pare că se va renunţa definitiv la operatorii privaţi.

Până atunci microbuzele vor continua să circula pe traseele concesionate, iar evaziunea fiscală va merge ca unsă, după cum vom demonstra în continuare.

1,8 milioane de ore de lucru „se pierd” în acte anual

Potrivit ITM, la firmele de transport public licenţiate lucrează 352 de şoferi, dintre care doar 161 au contracte full-time de lucru, ceilalţi fiind angajaţi pe contracte între două şi patru ore pe zi.

Situaţia este cel puţin ciudată, dat fiind că în uz sunt 180 de microbuze, care lucrează şapte zile pe săptămână, timp de 16 ore pe zi, respectiv între orele 6,00 şi 22,00.

Un calcul simplu, arată că se ajunge la 20.160 de ore pe săptămână, care ar trebui să se regăsească în pontajele şoferilor angajaţi la firmele de transport. Surpriză, însă! Pontajele indică doar 15.000 de ore pe săptămână, în medie, ceea ce înseamnă că 25% din activitatea de transport se face cu şoferi plătiţi „la negru” sau obligaţi să muncească ore suplimentare neplătite.

Anual, avem aşadar peste 1,8 milioane de ore lucrate fără acte, adică echivalentul a 1267 de salarii medii brute pe ramura transporturi care, conform Institutului Naţional de Statistică, se ridică 1.420 de lei.

Având în vedere că taxele şi contribuţiile aferente salariului mediu brut specificat sunt de 725 de lei, rezultă că, anual, activitatea de maxi-taxi din Galaţi generează o evaziune, doar dinpre zona salarială, de aproape un milion de lei.

Evaziunea? Cât e evaziunea?

Însă evaziunea din zona salarială este doar o parte a problemei. Cea mai gravă pare, de departe, cea legată de încasarea tarifului de transport.

Potrivit HCL nr 181/2008, operatorii de transport privaţi autorizaţi pentru curse în regim de maxi-taxi la Galaţi au obligaţia să elibereze bilete, lucru care, dacă este să ne luăm după comentariile făcute de gălăţeni, nu se prea întâmplă.

Este complicat de făcut o evaluare a evaziunii pe acest segment, însă dacă ne uităm la cifrele raportate de firmele de maxi-taxi la Fisc, lucrurile încep să se lege.

Conform cifrelor din bilanţurile contabile pe 2013, cele opt firme de maxi taxi din Galaţi au realizat, împreună, vânzări de bilete de 14,9 milioane de lei. Asta înseamnă că fiecare maxi-taxi de pe traseu a transportat în fiecare zi, conform, hârtiilor, doar 150 de călători.

În aceste condiţii, nici nu-i de mirare că trei din cei opt operatori raportează pierderi, iar alţi patru au profituri mai degrabă simbolice. De fapt, una singură dintre firmele implicate, respectiv  ACJ Globe Tour, care are 25 de microbuze, are un profit rezonabil, de 270.000 de lei, la o cifră de afaceri de 4,3 milioane de lei.

Principala sa concurentă, Comsamo SRL a făcut, cu 45 de microbuze, o cifră de afaceri de 4,4 milioane de euro, însă profitul este ca şi inexistent: 16.600 de lei, adică un câştig de doar 368 de lei pentru fiecare maşină. Asta într-un an întreg!

Un pic peste 16.000 de lei a făcut profit şi Andry SRL, la o cifră de afaceri de 690.000 de lei produsă cu 15 microbuze, în vreme ce Relajcar SRL reuşeşte, cu 25 de microbuue, un profit de numai 11.000 delei , la o cifră de afaceri de 1,2 milioane.

Cele 15 microbuze ale Bădilaş SRL au reuşit să aducă patronului lor, în un an de zile, doar un profit de 1.000 de lei (deci vreo 20 de bani pe zi de fiecare maşină), cu toate că cifra de afaceri a depăşit 1,6 milioane de lei.

În fine. Transdan SRL (10 microbuze) a pierdut 54.000 de lei la o cifră de afaceri netă de 760.000 de lei, SC Sogitour SRL (10 microbuze) a ieşit pe minus cu 35.000  de lei (la o cifră de afaceri netă de 465.000 de lei), iar Transcris SRL (cu 25 de microbuze) a bătut toate recordurile: pierdere de 222.000 de lei la o cifră de afaceri netă de 1,5 milioane de lei, Asta, nota bene, în condiţiile în care a lucrat pe un traseu mai mereu foarte aglomerat: Micro 19-Parc CFR.

Şi totuşi, avem şi dovada că nu se dau bilete!

Chiar dacă, aşa cum spuneam, nu putem măsura foarte precis evaziunea produsă prin nefiscalizarea încasărilor de la călători, zilele trecute am primit şi dovada că nu se eliberează bilete.

Potrivit unei informări primită de la Poliţia locală Galaţi,  în intervalul 27 iunie-5 iulie a.c, au amendat cu câte 400 de lei doi şoferi de maxi-taxi care nu dăduseră bilete pasagerilor. Mai pe scurt, făceau evaziune. Viorel P., de 41 de ani, a fost găsit în culpă în zona străzii Brăilei, iar Eugen G., de 39 de ani, a fost depistat pe strada Regiment 11 Siret.

În intervalul 12 iulie-7 august, alţi patru şoferi au fost prinşi făcând evaziune, semn că nu avem de-a face cu o întâmplare.

Ce-i de făcut?

Autorităţile fiscale se disculpă mereu când vine vorba de fenomenul evaziunii pe transportul în comun, argumentând că nu are suficienţi oameni pentru a verifiac atât de multe maşini, pe un interval de timp atât de mare. Într-o bună măsură, au dreptate.

În acelaşi timp, este greu de înţeles de ce propunerea câtorva consilieri locali ca pe maxi-taxi să fie instalate camere de supraveghere a fost tratată „la şi altele” de către plenul Consiliului. Anunţată cu surle şi trâmbiţe în 2013, măsura nu a mai fost pusă în aplicare. Ba chiar nu a mai pomenit nimeni de ea, semn că „apele” au fost liniştite la nivel politic.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: