Metodele sadice prin care comuniştii îi umileau pe creştini: colaci de pomenire făcuţi din ghips şi muncă forţată în ziua de Paşti
0Ideea colacilor de pomenire din ghips i-a venit unei activiste comuniste pe nume Dumitra Bârsan, după ce aceasta a constat că zeci de tone de făină erau consumate pentru respectivele bucate cultice. Se spune că un ţăran prins cu colaci din făină după ce se dăduse interdicţia a fost amendat de Miliţie pentru... tulburarea liniştii publice.
Fără îndoială, dincolo de faptul că există tot mai multe voci care, în zilele noastre, critică vehement clerul şi modul prin care înţelege Biserica să se implice în societate, există numeroase momente în istoria neamului în care ortodoxia a fost o rază de speranţă pentru popor, iar asta a atras împotriva credincioşilor, din partea stăpânitorilor, persecuţii pe alocuri absurde.
Şi nu ne referim aici la perioada antică, atunci când creştinismul încerca să se aşeze pe aceste meleaguri, ci la vremuri mult mai recente (care încă mai apasă asupra conştiinţei multor români) în care ateismul comunist a vrut să-l şteargă pe Dumnezeu din mintea oamenilor.
Fără a avea pretenţia că surprindem fenomenul dintr-o perspectivă ştiinţifică, vom încerca, cu sprijinul câtorva martori ai acelor vremuri, să scoatem la lumină câteva secvenţe din istoria bizară a relaţiilor dintre stăpânirea comunistă şi credincioşii ortodocşi.
Veţi afla, astfel, prin mărturii directe, cum au încercat activiştii roşii substituirea colacilor de pomenire (denumiţi „capete”) cu replici din ghips şi cum oamenii erau scoşi forţat la muncă în marile sărbători creştine, pentru a nu putea să meargă la biserică.
Ce sunt „capetele” sau „colacii mortului”
Pentru a înţelege mai bine semnificaţia întâmplărilor relatate în continuare, se cuvine să explicăm câteva lucruri despre rânduielile creştine legate de înmormântare şi despre colacii daţi de pomană cu acest prilej.
Potrivit scrierilor creştine (am luat ca reper informaţiile prezentat de basilica.ro), „capetele” sau ”colacii mortului” sunt un tip de colaci folosiţi în ritualurile de înmormântare, alături de prescuri şi arhangheli. În Bucovina se fac foarte mari şi se numesc„crestaţi” (datorita impletiturii lor crestate). În Muntenia aceşti colaci se numesc căpeţele.
Colacii mortului (Capetele) pregătiţi în acest context se deosebesc în funcţie de destinaţia lor, fiind împărţiţi în: colaci pentru biserică, colaci folosiţi de cei care îndeplinesc funcţii în cadrul ceremoniei, colaci pentru cruce, colaci pentru sfeşnic, colaci care se împart participanţilor.
Colacii „de împărţit” se oferă la uşa bisericii, la răscruci, la mormânt, la pomană etc. Colacii se aşează pe o masă acoperită cu o pânză albă, purtată pe umeri de patru oameni care vor primi câte un colac, o batistă şi o lumânare drept plată.
Coliva, vinul, colacul şi capetele se vor aduce în biserica unde rămân pe parcursul slujbei înmormântării. În coliva, colac si în capete se aprind lumânări, arzând tot timpul slujbei. De asemenea, vor primi colaci cei care poarta steagurile şi cei care primesc de pomana diferite obiecte.
„Colacii Mortului” pot fi modelaţi în diferite forme, cu simboluri specifice obiceiurilor de înmormântare. Pot fi în formă de cerc simplu, în formă de cruce, de soare sau chiar de o fromă foarte complexă, adevărate opere de artă în aluat.
Colacul din ghips veşnic pentru pomenirea de-a dreptul veşnică
Unul dintre cele mai şocante momente ale relaţiei comunism-ortodoxie s-a întâmplat în perioada 1983-1985, atunci când la iniţiativa unei activiste PCR cu numele Dumitra Bârsan (de loc din satul gălăţean Cudalbi) brutăriile cooperativele agricole de producţie din judeţul Galaţi (ulterior şi din alte judeţe) au primit interdicţia de a mai produce colaci pentru slujbele de înmormântare.
Până atunci, sătenii (care aveau dreptul, pentru munca lor, la 140-150 de kilograme de pâine pe an – în rest nu beneficiau de niciun bob de grâu) putea primi în plus, în cazul unui deces în familie, o cantitate suplimentară de pâine, sub formă colaci frumos împletiţi. În Moldova colacii amintesc se numesc „capete”, sunt sfinţiţi şi se împart drept pomană după înmormântările creştine.
În urma unei „analize” făcute la CUASC Bujoru - care era un fel de suprastructură de tip raion rusesc, cu conducere politică, ce îngloba cooperativele agricole din localităţile Tg. Bujor, Fârţăneşti, Viile, Moscu, Vârlezi, Băleni, Jorăşti, Vârlezi şi Crăieşti – activista amintită a ajuns la concluzia că în localităţile menţionate se consumau zeci de tone de făină de grâu, în fiecare an, pentru colacii de pomenire.
Ca urmare, a stabilit că respectivii colaci ar trebui făcuţi din ghips, urmând să fie daţi pe proces-verbal pentru fiecare înmormântare, apoi returnaţi la magazia ceapeului şi refolosiţi pentru următorul mort. Măsura a avut un succes imens, motiv pentru care femeia a fost dată ca exemplu pe întreaga ţară şi a ajuns chiar în Marea Adunare Naţională.
Când a face colaci din făină înseamnă tulburarea liniştii publice
După cum îşi aminteşte pensionarul gălăţean Mihai Dumitru, pe atunci profesor în unul dintre satele unde s-au organizat adunări populare pentru a se populariza „inovaţia” activistei Bârsan, măsura a provocat stupoare printre săteni.
„Oamenii s-au speriat, pur şi simplu. Capetele, colacii aceia care se duceau pe acea targă unde erau toate cele se împărţeau de pomană, erau consideraţi extrem de importanţi. N-aveai cum să faci slujba de înmormântare fără ei, căci erau consideraţi ca un fel de ofrandă pentru sufletul decedatului. Un fel de mâncare la pachet pentru lumea cealaltă. Or, nu aveai cum să-i dai defunctului să mănânce ghips, şi ăla refolosit la alte zece pomeni. Era curată blasfemie”, povesteşte gălăţeanul.
Chiar dacă respectivii colaci chiar au fost făcuţi şi repartizaţi fiecărui sat în parte, ei au rămas prin magazii, căci foarte puţini ţărani au acceptat să folosească inovaţia comunistă. Se spune că realizarea obiectelor din ghips a fost dată în grija Uniunii Artiştilor Plastici, dat fiind că se dorea ca acestea să fie cât mai asemănătoare cu nişte colaci adevăraţi.
Toată nebunia a fost, însă, în multe sate, doar o acţiune bifată în spiritul acelor vremuri, în care nu conta neapărat ce făceai, ci ce raportai că ai făcut. Inginerul agronom Ionel Miron, care în acea vreme lucra la CAP Băleni, ne-a povestit că brutăria din sat a continuat să facă respectivii colaci, clandestin, pentru a nu provoca o răscoală.
„Oficial, nu mai făceam capete, însă nu-i putea refuza pe oameni. Scriam în acte că facem pâine, dar în realitate erau colaci. Cred că şi activiştii locali cam ştiau că nu se respectă ordinul, dar nu au făcut scandal”, ne-a povestit inginerul.
Asta nu înseamnă însă că n-au fost şi incidente. Se spune că un ţăran din satul Cuca ar fi fost amendat de miliţianul din localitate după ce a fost prins de secretarul cu propaganda, în timp ce ducea mortul la groapă, că avea colaci din făină, nu din ghips.
Întâmplarea a căpătat conotaţii de banc cu Bulă după ce miliţianul a constatat că nu avea niciun articol de lege pe care să-l invoce în procesul-verbal, aşa că l-a sancţionat pe ţăran pentru tulburarea liniştii publice!
Trimişi la muncă forţată ca să nu se ducă la biserică
O altă modalitate de a-i umili pe credincioşii ortodocşi era convocarea lor la muncă în zilele de Paşte sau de alte sărbători religioase importante. Oamenii erua luaţi de acasă cu camionul, iar cei care refuzau erau chemaţi apoi la şedinţe în care erau aspru criticaţi, iar miliţianul din sat era pus să-i amendeze.
De obicei, în zilele de sărbători legale se făceau către cooperativele agricole livrările pe cale ferată de mărfuri (îngrăşăminte chimice, stâlpi din beton, cărămizi, cherestea), iar acestea aveau obligaţia să descarce marfa fără întârziere, altfel cei vinovaţi riscau chiar şi puşcăria.
Programarea livrărilor nu era o întâmplare, după cum spun cei care au trăit acele timpuri. „Au şi recunoscut pe atunci activiştii că totul era intenţionat. Ne şi spuneau: trebuie să-i scoatem pe oameni de sub influenţa popilor. Aşa că îi puneau să descarce vagoane ca să nu se ducă la biserică”, ne-a povestit Marian Toma, fost profesor în satul Vârlezi.
Se încarcă comentariile...
