INTERVIU Şefă de promoţie, cu 10 pe linie, despre moda studiului în străinătate şi „România Educată”

INTERVIU Şefă de promoţie, cu 10 pe linie, despre moda studiului în străinătate şi „România Educată”

Diana Mara Velea, şefă de promoţie la CNVA Galaţi, sursa: Arhivă Personală

Diana Mara Velea este şefă de promoţie la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, cel mai prestigios din Galaţi, şi va studia „Geografie umană şi planificare urbană” în Olanda. A luat examenul de Bacalaureat cu 10 şi este pasionată de politica de mediu, dar şi de Geopolitica şi Geografie socială.

Ştiri pe aceeaşi temă

Diana consideră că Geografia este „unul dintre domeniile care permite atât dezvoltarea multilaterală a individului, cât şi dobândirea unei viziuni de ansamblu asupra a tot ce înseamnă lumea în care trăim, de la cadrul ei fizic şi până la comportamentele oamenilor”. Tânăra vorbeşte şi despre schimbarea sistemului de învăţământ, în contextul proiectului „România Educată”.

„Esenţială în acest moment este asigurarea egalităţii de şanse şi a accesibilităţii la educaţie pentru fiecare dintre copiii acestei ţări. De asemenea, ar trebui aduse schimbări importante în ceea ce priveşte programa şcolară şi modalitatea de evaluare”, susţine tânăra de excepţie. 
 

Adevărul: Ai luat nota 10 la BAC şi eşti şefă de promoţie la cel mai prestigios liceu din Galaţi. Care este secretul acestor rezultate remarcabile?

Diana Velea: În ceea ce mă priveşte, încerc întotdeauna să îmi menţin aşteptările cu privire la rezultate în anumite limite, astfel încât rezultatul de la Bacalaureat a reprezentat cu siguranţă o surpriza plăcută. Este ştiut faptul că nota finală pe care o va obţine un elev depinde de foarte mulţi factori şi, la majoritatea disciplinelor, există nuanţe subiective şi loc pentru interpretări diferite, astfel încât mi-am propus de la bun început să obţin o medie peste 9.50, pentru a nu fi dezamăgită ulterior de lipsa unor note maxime. Momentul în care am aflat de la cel mai bun prieten al meu că media mea este una de 10 a fost de departe unul surprinzător, chiar a fost nevoie să îl sun pentru a primi confirmarea că acelea sunt într-adevăr notele mele, dar şi unul deosebit de fericit şi plăcut, întrucât lucrările şi munca mea au fost apreciate pe deplin.

Întotdeauna am crezut că nu există un anumit secret al succesului în ceea ce priveşte atât rezultatele şcolare, cât şi orice alt aspect al vieţii, fiind învăţată încă de mică faptul că până şi cea mai mică reuşită se bazează pe muncă şi efort. Astfel, pe parcursul tuturor anilor de şcoală, dar mai ales de liceu, am încercat să îmi propun obiective cât mai înalte, pentru a mă păstra motivată, pentru ca ulterior să mă dedic acestor idealuri şi să dau tot ce e mai bun pentru a le vedea îndeplinite, fie că a fost vorba de rezultatele la olimpiade sau de a deveni şefă de promoţie. Cu siguranţă, constanţa a reprezentat şi ea un factor în obţinerea acestor rezultate, deoarece consider că trebuie să depui efort susţinut pentru a obţine succesul, dar şi curajul de a îndrăzni să visezi la cele mai înalte culmi, însoţit pe alocuri de un optimism uneori orb că totul va fi bine.

Cine au fost mentorii tăi, cui trebuie să mulţumeşti?

Aşa cum am menţionat anterior, părinţii au avut un rol foarte important în formarea mea, întrucât ei au fost cei care mi-au insuflat dragostea pentru lucrul bine făcut, cei care m-au susţinut în fiecare moment legat de orice activitate la care mi-am dorit să particip, dar şi cei care mi-au fost alături atunci când am suferit şi dezamăgiri. Astfel, nu pot decât să le mulţumesc atât lor, cât şi celorlalţi membri ai familiei pentru tot ceea ce au făcut şi continuă să facă pentru mine şi pentru susţinerea constantă. De asemenea, pe parcursulor anilor petrecuţi la CNVA am avut norocul de a întâlni nişte profesori absolut extraordinari, pe care îi apreciez deplin şi de la care am avut ce învăţa atât din punct de vedere academic, cât şi despre ce înseamnă să fii om. Dintre aceştia nu pot să nu îi acord şi pe această cale toate mulţumirile mele doamnei profesor Smaranda Enică, cea care a crezut încă de la început în visurile mele, oricât de înalte ar fi fost acestea, cea care m-a susţinut şi mi-a fost alături în fiecare moment şi în care am găsit un ideal de determinare şi dăruire, un adevărat model pentru tot ceea ce aş vrea şi eu să devin ca persoană. Şi, nu în ultimul rând, cu siguranţă trebuie să le mulţumesc şi prietenilor apropiaţi, care m-au suportat chiar şi în cele mai grele momente şi care m-au determinat constant să devin cea mai bună versiune a mea.

Diana Velea, alături de d-na profesoară Smaranda Enică, sursa: Arhivă Personală/FB

Cum a fost ultimul an, având în vedere contextul pandemic?

Fără îndoială, contextul pandemic a fost unul deosebit de dificil pentru fiecare dintre noi, întrucât toţi am pierdut momente importante, planificate de mult timp şi pe care poate nu le vom putea recupera niciodată, ceea ce a fost şi cazul meu. Pentru mine, participarea la Olimpiada Naţională de Geografie a constituit cu siguranţă punctul focal al anilor de liceu, astfel încât anularea concursurilor de acest tip în ultimii 2 ani a reprezentat fără urmă de îndoială un punct de dureros. Deşi previzibilă, această anulare a tuturor olimpiadelor m-a destabilizat într-o oarecare măsură, întrucât am simţit că mi-a fost furată şansa de a îmi îndeplini visul, de a reprezenta România la etapa international a olimpiadei de geografie, că întreaga poveste nu a avut încheiere, nici din punct de vedere al rezultatelor, dar nici în ceea ce priveşte toate prieteniile legate în acest mediu. Totuşi, am încercat să privesc partea pozitivă a lucrurilor şi să mă bucur de toate cunoştinţele pe care le-am obţinut în tot acest demers, deşi probabil mă voi întreba mereu Ce ar fi fost dacă? Astfel, chiar dacă nu am putut participa la pe cât de multe activităţi aş fi dorit în aceşti ultimi doi ani, am încercat totuşi să fiu cât mai activă, să îmi diversific aria de domenii de care sunt interesată, de la limbi străine şi până la cunoştinţe de informatică, să dobândesc informaţii noi, convinsă fiind că îmi vor fi de folos pe viitor.

De ce ai ales să studiezi Geografie umană şi planificare urbană?

Până la momentul în care am ajuns să înţeleg pe deplin conexiunea cu această disciplină, ea nu se sincroniza întocmai ideal cu monologul gândurilor mele. Aş putea spune că deşi nu am căutat această pasiune, am fost învăluită de tot ceea ce înseamnă ea şi până să analizez ceea ce se întâmplă, mi-am dat seama că dorinţa de a excela şi de a asimila din ce în ce mai multe cunoştinţe creştea pe zi ce trece. Probabil acela a fost reperul care m-a făcut să realizez că poate, deşi eu nu mă îndreptasem către geografie, ea îşi croise treptat calea către mine.

Totuşi, dacă ar fi să identific un moment exact în care am simţit că am ales geografia, acela a fost pe parcursul săptămânii petrecute la Oradea, ca participant la Olimpiada Naţională de Geografie. Pe parcursul festivităţii de premiere, motivată de obţinerea premiului pentru cel mai mare punctaj la proba practică şi urmărind anunţarea celor două loturi pentru Balcaniadă şi Internaţională mi-am propus imediat ca până la sfârşitul liceului să obţin şi eu astfel de rezultate, acesta fiind punctul în care am ales definitiv geografia.

De atunci şi până acum perspectiva mea asupra geografiei s-a lărgit, iar cunoştinţele mele s-au diversificat, însă pot spune că pasiunea şi fascinaţia mea pentru acest domeniu au rămas la fel de puternice, întrucât această disciplină îmi permite să analizez lumea din multiple perspective, să dobândesc informaţii dintr-o gamă vastă de domenii, să înţeleg conexiunile care există între tot ceea ce ne înconjoară. Alegerea unei facultăţi nu a fost una uşoară, însă am fost ghidată în decizia mea de dorinţa de diversificare, de a vedea şi de a înţelege cum funcţionează şi alte sisteme de învăţământ, dar şi din dorinţa de a ieşi din zona de confort şi de a vedea ce provocări şi ce oportunităţi o să îmi aducă studiul în altă ţară.

sursa: Arhivă personală/Diana Velea

Crezi că această specializare te va ajuta să îţi faci o carieră în străinătate sau te-ai gândit să revii în ţară?

Aşa cum am menţionat anterior, consider că Geografia este unul dintre domeniile care permite atât dezvoltarea multilaterală a individului, cât şi dobândirea unei viziuni de ansamblu asupra a tot ce înseamnă lumea în care trăim, de la cadrul ei fizic şi până la comportamentele oamenilor, astfel înclin să cred că specializarea aleasă de mine este una ce mă va ajuta să activez în diferite domenii şi să păstrez deschisă calea spre mult mai multe oportunităţi. Totuşi, la sfârşitul zilei, cred că fiecare dintre noi este responsabil să îşi croiască propriul drum şi să îşi creeze propriile şanse, indiferent de parcursul academic ales.

Încă nu m-am gândit ce o să fac odată cu terminarea facultăţii, însă dorinţa mea este să mă întorc la un moment dat în ţară şi să contribui şi eu prin informaţiile şi aptitudinile dobândite la dezvoltarea pe termen lung a României, întrucât îmi doresc să ne apropiem şi noi de standardele internaţionale şi ca, pe viitor, să nu se mai simtă această necesitate acută a plecatului în străinătate.

Eşti pasionată de politica de mediu, dar şi de Geopolitică şi Geografie socială. Ce te atrage la aceste domenii?

Pasiunea pentru geopolitică a luat naştere atât din interesul pe care l-am avut de mică pentru istorie, cât şi din participarea la conferinţele de tip MUN, ce simulează întrunirile din diverse comitete ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Astfel, prin intermediul acestor activităţi am avut şansa să aflu informaţii noi despre problemele actuale ale omenirii, despre relaţiile dintre state şi diferitele tipuri de politică externă pe care acestea le duc, dar şi despre ce înseamnă diplomaţia, negocierea sau vorbitul în public, conferinţele MUN atrăgându-mă prin multiplele oportunităţi oferite şi determinându-mă să rămân conectată la tot ceea ce înseamnă geopolitică şi relaţii internaţionale.

În ceea ce priveşte geografia socială, pot spune că aceasta nu a reprezentat neapărat un punct de interes pentru mine la început, însă aprofundând acest domeniu în clasa a X-a am rămas fascinată de modul în care cadrul natural influenţează viaţa omului până la cel mai mic detaliu, de comportamentele umane care variază semnificativ de la o regiune la alta, de faptul că societatea în care trăim se află într-o continua schimbare, echilibrul ei fiind unul variabil de la o secundă la alta.

sursa: Arhivă personală/Diana Velea

O admiri pe activista Greta Thunberg? Îi împărtăşeşti opiniile?

Consider că este datoria fiecăruia dintre noi să se intereseze pe cât de mult de posibil de mediul înconjurător şi efectele pe care activităţile antropice le au asupra acestuia, întrucât trăim într-o inevitabilă criză climatică ce necesită atât implicare individuală, cât şi măsuri ferme la nivel de politică naţională şi internaţională. În acest sens, cred că acţiunile Gretei Thunberg sunt de admirat prin faptul că au tras un semnal de alarmă asupra unei crize al cărei impact este adesea minimizat, dar şi pentru că au atras atenţia tuturor, dar mai ales a tinerilor, faţă de această problemă într-un moment în care lumea în general părea focusată asupra altor aspecte.

De crezi că mulţi tineri români, printre care şi tu şi mai mulţi colegi de ai tăi,  pleacă să studieze în străinătate?

În opinia mea, acest trend al plecării la studii în străinătate este influenţat într-o măsură semnificativă de diferenţele existente atât la nivel de mentalitate între România şi alte state, cât şi la nivelul sistemului de învăţământ. Din ceea ce am observat, materia si modul în care aceasta este studiată în străinătate corespunde mai bine realităţii moderne, cerinţelor existente pe piaţa muncii, dar şi nevoii de dezvoltare a fiecărui individ, întrucât se pune mult mai mult accent pe lucrul practic, pe fixarea anumitor competenţe prin formarea unor grupe de studenţi de dimensiuni relativ mici, astfel încât conexiunea cu profesorul să fie facilitată, totul fiind adaptat pentru ca absolventul să îşi găsească cu uşurinţă un loc de muncă după terminarea facultăţii. În plus, cred că mulţi tineri români sunt atraşi de universităţile din străinătate şi datorită specializărilor oferite de acestea, gama de domenii fiind una deosebit de variată şi complexă în comparaţie cu oferta prezentă în acest moment în mediul universitar din România.

Se vorbeşte tot mai mult despre schimbarea sistemului de învăţământ, în contextul „România Educată”. Ce ar schimba o elevă de 10 pe linie?  Ce îmbunătăţiri ai aduce?

La fel ca orice alt aspect al unei societăţi, cred că orice sistem de învăţământ necesită schimbări constante pentru asigurarea conformării la standardele lumii moderne, la evoluţia tehnologiei dar şi a oamenilor în sine. În ceea ce priveşte educaţia există întotdeauna spaţiu pentru îmbunătăţiri şi perfecţionare, astfel încât schimbarea este absolut necesară, nu numai acum, sau la un interval de ani, ci constant. Deşi sunt cu siguranţă produsul acestui sistem şi mă pot considera până într-un anumit punct un absolvent cu destule reuşite, cred că am avea cu toţii de câştigat din anumite schimbări ale sistemului educaţional din România. În primul rând, înainte de a vorbi despre performanţe şi despre rezultate, cred că esenţială în acest moment este asigurarea egalităţii de şanse şi a accesibilităţii la educaţie pentru fiecare dintre copiii acestei ţări – consider că este de departe mult mai important ca toţi tinerii să beneficieze de acces la educaţie, de săli de clasă corespunzătoare, de facilităţile esenţiale şi de profesori bine pregătiţi pentru ca într-adevăr să se poată vorbi de o Românie Educată şi nu doar de anumite vârfuri sau poveşti de succes aproape singulare în comparaţie cu majoritatea tinerilor. Mai apoi, cred că ar trebui aduse schimbări importante în ceea ce priveşte programa şcolară şi modalitatea de evaluare, întrucât există numeroase discipline ce nu par a fi neapărat ancorate în realitatea lumii moderne, sau la care elevul nu are posibilitatea de a-şi dezvolta gândirea critică, capacitatea de a vorbi în public, de a ţine un discurs, de a înţelege principii de cauzalitate, de a aplica informaţiile, întrucât este constrâns de modalităţile nu tocmai potrivite de evaluare să recurgă la învăţarea mecanică. Nu în ultimul rând, cred că sistemul de învăţământ ar trebui să ofere mai mult sprijin atât elevilor, prin oportunităţile prezentate şi posibilitatea dezvoltării multilaterale, dar şi prin susţinerea la nivel de dezvoltare psihologică şi emoţională, cât şi profesorilor, întrucât aceştia sunt cei de care depinde în foarte mare măsură actul de învăţământ.

Unde te vezi sau îţi doreşti să fii peste 10-15 ani?

În acest moment al vieţii îmi este greu să îmi imaginez ce voi face peste 10-15 ani, întrucât această perioadă este constituită exact din acei ani în care trebuie să te descoperi ca persoană, în care ai parte atât de reuşite cât şi de dezamăgiri pentru a afla cine eşti şi ce vrei să faci cu adevărat. Astfel, deşi nu am un răspuns cert la această întrebare, sunt totuşi sigură că peste 10-15 ani doresc în continuare să fiu deschisă la cât mai multe oportunităţi şi proiecte, să nu rămân blocată într-un anumit domeniu sau pe o anumită cale, ci să încerc constant să aflu şi să încerc cât mai multe, să ies din zona de confort.

Ce pasiuni ai, ce îţi place să faci în timpul liber?

Timpul liber încerc de cele mai multe ori să mi-l ocup cu activităţi cât mai variate, de la lectură, o pasiune pe care o am încă de mică şi până la voluntariate sau învăţarea de limbi străine. De asemenea, încerc să duc o viaţă cât mai activă, urmăresc cu plăcere sporturi precum tenis, schi sau patinaj artistic. Călătoritul reprezintă o altă pasiune pe care vreau să o cultiv încă şi mai mult pe viitor, însă nu pot să neg că, în anumite momente, cea mai bună formă de petrecere a timpului liber este ascultatul de muzică sau diversificarea listei de filme vizionate.

Vă recomandăm să mai citiţi: 

Şezătoare online în pandemie. Cum au adaptat tradiţiile femeile dintr-un sat din Moldova GALERIE FOTO

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările