Cercetătorul român care salvează sturionii de la dispariţie. A obţinut finanţare şi de la un şeic din Emiratele Arabe
0
Tudor Ionescu (35 de ani) conduce Centrul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Sturioni, Habitate Acvatice şi Biodiversitate din cadrul Universităţii ”Dunărea de Jos” din Galaţi, iar în ultimii ani a avut o contribuţie importantă la salvarea sturionilor din Dunăre şi Marea Neagră. S-a ocupat de repopularea în mai multe serii cu zeci de mii de sturioni a Dunării, reuşind să obţină finanţare de la un şeic din Emiratele Arabe pentru proiectul său.
Tudor Ionescu (35 de ani) este unul dintre fondatorii Centrului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Sturioni, Habitate Acvatice şi Biodiversitate din cadrul Universităţii ”Dunărea de Jos” din Galaţi, pe care acum îl şi conduce. Deşi vine din vârful muntelui, cum îi place să spună, fiind de loc din Vama Buzăului, judeţul Braşov, tânărul a prins microbul pentru piscicultură de la un unchi de-al său. ”A fost nevoie de intensificarea cercetărilor în mediul acvatic natural şi vorbim aici de speciile periclitate. Ne-am axat pe sturioni, dar nu numai. Sunt specii cu importanţă economică scăzută, dar cu importanţă biologică mare, cum ar fi păstrăvul de mare sau anghila”, ne explică cercetătorul.
În prezent, mai există doar patru din cele şase specii de sturioni (cegă, nisetru, morun, păstrugă), iar pentru salvarea lor este necesară monitorizarea atentă, eliminarea braconajului şi repopularea constantă a Dunării. ”Noi ne gândim şi la o repopulare a Dunării cu cele două specii de sturioni dispărute, pentru că mai sunt habitate naturale în Europa, unde aceşti peşti există. E un plan pe termen lung, intervine şi problema genetică pentru că nu poţi cu doar câteva exemplare să faci primăvară, trebuie introduse mai multe exemplare pentru a avea o diversitate genetică, astfel încât să poţi crea un lot sălbatic viabil”, susţine Tudor.
Sturionii sunt o specie de peşti anadromă, care îşi petrec cea mai mare parte a vieţii în mare, dar migrează în râuri pentru reproducere. Cea mai spectaculoasă captură a unui sturion în România s-a înregistrat în 1890, pe braţul Sfântu Gheorghe, acesta cântărind 882 de kilograme şi având o lungime de 7 metri, şi a fost consemnată de Grigore Antipa. Durata de viaţă a acestor peşti este foarte mare, de peste 80 de ani, fiind documentate şi cazuri în care au ajuns şi la 125 de ani.
”Cel mai longeviv exemplar confirmat şi cercetat avea 126 de ani. Trăiesc de multe ori mai mult decât oamenii şi încă nu s-a descoperit cel mai longeviv exemplar pentru a spune că peste acea vârstă nu se poate trece”, ne precizează Tudor. Cea mai mare captură din lume a unui sturion s-a realizat în 1827 pe râul Volga, fiind vorba de un exemplar de 1.571 de kilograme. Aceste exemplare sunt excepţii, ele fiind înregistrate în special când populaţia de sturioni scade.
A populat Dunărea cu 200.000 de sturioni
Cea mai frumoasă specie de sturioni este păstruga, în special datorită aşa numitelor scuturi de pe spate în formă de stea. Cercetătorul şi colegii săi de la centrul de cercetare monitorizează continuu sturionii din Dunăre. ”Verificăm puii în perioada de reproducere prin pescuit ştiinţific. Îi pescuim şi apoi îi verificăm, după care îi eliberăm în Dunăre. Sturionii se reproduc în locuri mai speciale, cu adâncimi relativ mari şi unde fundul apei este pietros pentru că îşi depun icrele pe aceste pietre şi le protejează de prădători. Şi apa trebuie să aibă o viteză mare în locurile de reproducere, pentru a elimina riscul ca icrele să fie acoperite de nămol”, ne oferă cercetătorul alte detalii interesante despre ciclul de viaţă al sturionilor.
După primele zile de viaţă, sturionii se îndreaptă spre mare în grupuri de câteva mii de exemplare, oprindu-se în zone unde găsesc hrană din abundenţă. Când ajung la 20-30 de zile, sturionii au deja dezvoltate pe spate scuturile de care aminteam anterior, care la exemplarele mai mici sunt ascuţite, şi nu mai au practic prădători naturali. Una dintre problemele sturionilor este că nu se reproduc anual, putând face acest lucru şi odată la cinci ani, în funcţie de specie. În 2013, Centrul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Sturioni, Habitate Acvatice şi Biodiversitate din cadrul Universităţii ”Dunărea de Jos” din Galaţi a avut în derulare un proiect de populare experimentală a Dunării cu sturioni. Toate exemplarele au fost marcate cu microcipuri, ce pot fi citite uşor apoi cu ajutorul unor detectoare, putându-se astfel urmări evoluţia peştilor.
Într-o primă etapă, a avut loc o populare cu 90.000 de exemplare (70.000 de moruni, 10.000 de păstrugi şi 10.000 de nisetri), în a doua etapă au fost eliberaţi în Dunăre 95.000 de pui de nisetru şi 15.000 de pui de păstrugă. Tudor şi echipa lui au făcut monitorizarea sturionilor la braţul Sfântu Gheorghe, la vărsarea în mare, dar au fost implicaţi atunci şi cercetători din Ucraina, Bulgaria, Turcia şi Georgia. ”Am înţeles atunci că trebuie continuată monitorizarea sturionilor în Marea Neagră şi că uşor, uşor, trebuie să facem mai mult. Aşa s-a născut ideea deschiderii unui centru dedicat pe această nişă”, ne explică cercetătorul cum a început totul.
Cum să obţii bani de la un şeic pentru salvarea sturionilor
Acum o lună, a observat că pescarii capturează accidental foarte mulţi pui de morun, cu o greutate cam de 10 grame. Datorită scuturilor de pe spate, se agaţă în plasele pescăreşti, iar dacă pescarii observă foarte multe exemplare de sturioni prinşi astfel, nu se obosesc să îi elibereze, ci îi lasă să moară, creând noi probleme la o specie şi aşa ameninţată cu dispariţia.
Tudor Ionescu a vorbit cu autorităţile de specialitate, care au transmis deja firmelor şi persoanelor care se ocupă cu pescuitul comercial să aloce un timp mai mare eliberării sturionilor din plase, astfel încât să poată fi reduse pierderile. Conform legii, dacă un pescar este prins cu un sturion, indiferent că are 200 de kilograme sau cinci grame, se alege cu dosar penal şi riscă să ajungă la închisoare. Tânărul este deranjat de faptul că elevii nu primesc nici măcar noţiuni elementare despre peşti la şcoală.
”Dacă nu au nici informaţiile de bază despre peşti, este foarte greu să atragem studenţi la piscicultură”, punctează cercetătorul. O problemă este şi accesarea fondurilor europene pe zona de piscultură. A constatat că dacă aplică pe un proiect finanţat de Uniunea Europeană, nu mai are timp de cercetare, aşa că s-a reorientat şi a obţinut fonduri pentru două proiecte de la un şeic din Emiratele Arabe Unite, care finanţează proiectele de salvare a speciilor pe cale de dispariţie de pe tot globul.
Cât de curând, Centrul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Sturioni, Habitate Acvatice şi Biodiversitate din cadrul Universităţii ”Dunărea de Jos” din Galaţi va înfiinţa o staţiune de cercetare la Sfântu Gheorghe, iar un proiect de viitor este un centru de conservare şi cercetare a sturionilor. ”Fiind o specie migratoare, implică mai multe ţări. Încercăm să face astfel conservarea diversităţii genetice a sturionilor, care înseamnă deschiderea unei staţii, unde o să avem reproducători cu diversitate genetică, din toate speciile, astfel încât în timp să reuşim repopularea Dunării. În acelaşi timp, mai sunt şi multe necunoscute ce ţin de sturioni, ce pot fi desluşite doar într-un mediu controlat”, concluzionează cercetătorul.
Se încarcă comentariile...
