Adăposturi de apărare civilă de tip Ghiţă Pristanda la Galaţi. Calculul birocratic absurd prin care 5,7% a devenit 88%

Deşi doar 30.655 de oameni din judeţul Galaţi (cu o populaţie de 536.000 de oameni, la ultimul recensământ) au acces la un adăpost de apărare civilă conform standardelor legale, „cercetătorii în matematică” de la ISU Galaţi au ajuns la concluzia că asta nu înseamnă 5,7%, cât ar ieşi după calculele învăţate la şcoala primară ci, după algoritmul „birocraţiei originale”, fix 88%.

Un raport întocmit recent de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Galaţi (document analizat la sfârşitul lunii iunie în Comisia de Dialog Social de la Prefectura Galaţi) arată că deşi judeţul Galaţi are o populaţie de 536.000 de locuitori (conform recensământului din 2011), în cazul unei situaţii potenţial periculoase (în special de sorginte militară: bombardament, atac chimic, atac nuclear, samd) doar exact 118.937 de persoane ar avea nevoie să fie adăpostite. Restul de 419.000 nu intră în statistică, motivul nefiind explicat.

În continuare, statistica prezentată pare să fie inspirată de celebrul personaj Ghiţă Pristanda (poliţistul creionat de Ioan Luca Caragiale în cunoscuta piesă de teatru „O scrisoare pierdută”). Asemănarea dintre numărătoarea absurdă a steagurilor puse pe instituţii (făcută de vardistul Pristanda) şi evaluarea adăposturilor de apărare civilă (făcută de ISU Galaţi) poate fi descrisă printr-o altă replică din amintita piesă a lui Caragiale, cea a lui Farfuridi: „Pe ici, pe colo (...), prin punctele esenţiale”.

Din documentul oficial aflăm că, de fapt, în tot judeţul, există doar 208 adăposturi de apărare civilă (amenajate conform legii, adică din materiale foarte rezistente, cu mijloace de comunicare alternativă, cu provizii de apă, cu intrări protejate şi cu sisteme de aer adecvate), în care pot încăpea maximum 30.655 de oameni, adică 5,7% din populaţia totală. Totuşi, analiştii de la ISU extimează că asta înseamnă 25% din populaţie, raportându-se din start doar la o cincime din numărul total de gălăţeni.

Numărătoarea absurdă nu se opreşte însă aici. Aflăm astfel că „în scurt timp” se pot amenaja în subsolurile blocurilor încă vreo 824 de adăposturi simple, care ar putea găzdui (precizia este uluitoare) fix 70.937 de oameni, adică 60% din cifra propusă spre salvare. Alţi 4.279 de oameni s-ar putea adăposti în 309 „pasaje, tuneluri, galerii, garaje”.

Având în vedere cele amintite, cei de la ISU calculează că 88% din populaţia Galaţiului este protejată de riscurile imediate în cazul unui conflict militar, deci doar 12% dintre gălăţeni sunt rămaşi pe dinafară, dar nici ei de tot, căci „la decretarea mobilizării urmează să se contruiască adăposturi tip din prefabricate din beton sau din material lemnos”.

Intrarea întru-un adăpost conform trebuie să fie securizată cu uşi speciale FOTO Arhiva Adevărul

Dacă n-ar fi tragică, situaţia ar putea părea comică, dat fiind că prin câteva mişcări din condei realitatea este răsturnată complet, iar 30.665 (acesta fiind, cum arătam, numărul de locuri existente în adăposturile amenajate conform legii) devine, din 5,7% din total (raportată 536.000 de oameni), aproape 100%, după principiul că poţi scăpa de bombe la fel de bine într-un buncăr din beton armat (cu rezerve de apă, de hrană şi cu instalaţii de aer), cât şi într-o baracă din lemn amenajată ad-hoc sau în pasajul din centru (care mai are un pic şi se dărâmă fără să-l mai bombardeze cineva).

Interesant este că specialiştii au stabilit deja (încă din 1999, vezi Ordonanţa de Guvern nr. 177, articolul 12) că nu se poate folosi ca adăpost pentru apărarea civilă spaţiul a cărui ieşire de salvare nu este mai departe de clădire cu o treime din înălţimea acesteia (pentru a evita astuparea ieşirii cu dărâmături). De asemenea, conform legii, uşa de la intrare trebuie să fie din două bucăţi, adică la nevoie să poată fi deschisă doar jumătatea din partea de sus, dacă partea de jos este blocată cu moloz (ceea ce se întâmplă des când imobilele sunt afectate.

„Această condiţie nu este îndeplinită de 99% dintre subsolurile de bloc - care au accesul prin casa scărilor - aşa că o clasificare a acestora ca posibile adăposturi împotriva bombelor este eronată şi cinică. Oamenii ar muri îngropaţi de vii în ele”, ne lămureşte Mihai Panaite, fost ofiţer de armată specializat în lucrări de geniu.

De asemenea, aceeaşi prevedere legală (care stabileşte normele tehnice legate de amenajarea adăposturilor) arată, la articolul 16, că prin astfel de spaţii nu pot trece conducte de canalizare (ceea ce există la toate subsoluri de bloc), iar instalaţiile de apă să fie securizate cu vane speciale la intrarea şi la ieşirea din subsol. Singurul lucru pozitiv în toată această poveste cu parfum caragialesc este că, din fericire, nu suntem sub nicio ameninţare militară, iar şansele să fim angrenaţi într-un război în anii următori sunt neglijabile.