Şapte jocuri sinucigaşe care au dat peste cap omenirea. Cum s-a ajuns de la „Ruleta rusească“ la „Balena albastră“

Şapte jocuri sinucigaşe care au dat peste cap omenirea. Cum s-a ajuns de la „Ruleta rusească“ la „Balena albastră“

FOTOCOLAJ din surse online: abakan-gazeta.ru, wheapons.org

Recenta isterie legată de jocul sinucigaş „Balena albastră” nu este decât cea mai nouă verigă dintr-un lanţ lung al manipulării oamenilor prin intermediul unor mecanisme psihologice ce combină instabilitatea emoţională, nevoia de adrenalină şi dorinţa de a ieşi în evidenţă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Deşi pare un concept psihologic obscur, nevoia de apreciere nu este deloc un lucru de neglijat. Nu de alta, dar acest impuls care „fermentează” în mintea celor mai mulţi dintre oameni a provocat de-a lungul istoriei numeroase drame căci, este deja demonstrat, se află la baza celor mai violente răzbunări, crime, persecuţii sau sinucideri în masă.

Psihologii spun că nevoia de standard social ridicat (în toate manifestările ei) poate conduce uneori, pe fondul frustrării, la manifestări clinice care, netratate, pot sta la baza unor tragedii. Un refugiu al oamenilor atinşi de frustrarea insuccesului personal a fost, cel puţin în ultimul secol, pariul cu viaţa, de aici născându-se numeroase „jocuri” cu final dramatic.

Ruleta rusească a ucis 100.000 de oameni

Până să apară fenomenul „Balena Albastră” (asupra căruia vom reveni în a doua parte a articolului) cel mai cunoscut joc cu moartea era „Ruleta rusească” (în rusă Русская рулетка). A fost (şi încă mai este) practicat la scară destul de extinsă în ceea ce numim „lumea interlopă” fiind considerat atât un act de curaj, cât şi o formă de justiţie (zic ei) divină în conflictele dintre lideri.

Jocul descris într-o formă scurtă are loc cu un revolver în al cărui butoiaş (cu şase poziţii) se găseşte un număr mai mic de cartuşe decât capacitatea sa. De regulă se foloseşte un singur cartuş. Butoiaşul revolverului este rotit la întâmplare, fără a se şti dacă în poziţia de oprire se află sau nu un glonţ pe ţeavă. Jucătorul pune ţeava revolverului la tâmpla proprie şi apasă pe trăgaci, după care va rămâne în viaţă sau va muri.

De regulă sunt doi jucători implicaţi (care folosesc un revolver comun sau câte un revolver de fiecare), iar jocul se repetă până ce la unul din jucători va fi declanşată împuşcătura fatală. Starea de tensiune este maximă la fiecare încercare, neştiindu-se dacă urmează viaţa sau moartea.

Există şi o variantă mai „lejeră” a ruletei ruseşti, la care se pot stabili mai dinainte numărul de rotiri şi de încercări, nefiind cazul să se ajungă neapărat la moartea celor doi duelişti.

Ruleta rusească este jocul cu cele mai multe victime FOTO wheapons.org

Prima menţionare a acestui joc de hazard provine din anul 1937, într-o relatare din revista americană „Collier’s”, în care a apărut un articol scurt cu privire la „Russian Roulette” scris de Georges Surdez. Articolul descrie faptul că jocul ar fi fost practicat de soldaţii ruşi în Primul Război Mondial, fără a exista însă dovezi.

Ulterior această temă a fost preluată în câteva acţiuni fictive din diferite filme sau romane, iar cercetările ulterioare au arătat că jocul era cunoscut şi în America încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, unde ar fi fost adus de imigranţii de origine rusă. Interesant este că la ruşi, ruleta rusească era considerat o probă a curajului pentru nobili.

Există şi numeroase relatări legate de folosirea ruletei ruseşti de către torţionarii comunişti din China, după preluarea puterii, dar şi de către Mafia şi Yakuza. S-a vorbit inclusiv despre faptul că jocul s-ar fi născut de fapt în România, însă până la urmă s-a dovedit că totul a fost doar o speculaţie.

Pe la mijlocul secolului al XX-lea sunt cunoscute câteva cazuri mortale cauzate de acest joc. Un exemplu de caz mortal este cel petrecut la data de 17 octombrie 2004, când un poliţist francez şi-a împuşcat colegul într-un joc de ruletă rusească. Această metodă era practicată printre altele la interogarea deţinuţilor din Chile, în anul 1973.

Există estimări care arată că în cei aproximativ 150 de ani de ruletă rusească au murit în jocul stupid aproape o sută de mii de oameni.

Duelul american – jocul destinului

Duelul american este o formă de suicid cumva asemănătoare cu ruleta rusească, însă are câteva reguli distincte. Spre exemplu, participanţii la duel trebuie să aleagă, pe întuneric sau legaţi la ochi, dintre mai multe gloanţe, dintre care unul este negru, iar restul sunt albe sau roşii (în orice caz, culori diferite de negru). Cel care a ales glonţul negru trebuie să se sinucidă într-o perioadă de timp stabilită.

FOTO Arhiva Adevărul

Metoda nu are de fapt nimic în comun cu un duel propriu-zis, fiind mai precis o „hotărâre a destinului”. Tocmai de aceea, jocul era practicat destul de des, în urmă cu un secol, în comunităţile fanatic-religioase, fiind o alternativă la deja celebrele teste mistice cu şerpi veninoşi.

Există şi o teorie (destul de controversată) prin care urmaşul pe tronul  habsburg, Prinţul Rudolf al Austriei s-ar fi sinucis în castelul Mayerling  (la 30 ianuarie 1889) tocmai în urma unui duel american.
Versiunea oficială a întâmplării este, însă, că prinţul a fost asasinat din motive politice,dar în popor a circulat multă vreme legenda că a fost vorba de un suicid din dragoste, mai ales că alături de el a fost găsită, moartă, amanta lui adolescentă, Marie Vetsera.

Chicken – moartea vine pe patru roţi

Inventarea automobilului a adus în prim-plan şi problemele legate de teribilismul şoferilor, obsedaţi de viteză, de adrenalină şi de a demonstra celorlalţi că sunt „speciali”. La drept vorbind, de această manifestare psihologică de tip maniacal nu am scăpat nici în zilele noastre.

Cel mai periculos astfel de joc al curajului pe patru roţi, cu miză mortală, bate de departe modernele „liniuţe”, care au doar foarte rar deznodământ fatal. Se numeşte „Chicken” („Laşul”), a fost inventat de americani şi presupune o întrecere între doi şoferi cu două maşini.

Cele două automobile pornesc concomitent faţă în faţă, pe un drum drept. Ee se îndreaptă rapid unul spre celălalt şi, în ultima secundă, unul dintre şoferi, aşa zisul „laş”, trage de volan şi evită impactul nimicitor.


Impact frontal între două maşini, în zilele noastre FOTO Arhiva Adevărul

Statisticile poliţiei americane arată că în perioada dintre cele două războaie mondiale au existat peste 10.000 de accidente legate de „Chicken”, soldate cu aproape 1.000 de morţi, semns că jocul a fost în mare vogă.

„Fugi sau mori”

Cumva derivat din „Chicken”, „Fugi sau mori” este un joc  în care sunt implicaţi adolescenţii din zilele noastre, fiind descris pe larg de mai multe site-uri (printre care life.ru sau abakan-gazeta.ru). Asta nu înseamnă, însă, că este întâlnit doar în spaţiul ex-sovietic, ci sunt relatări despre incidente legate de acesta şi în presa franceză, poloneză, italiană sau iberică.

Participanţii la joc sunt provocaţi să îşi testeze reacţiile şi să treacă în  fugă prin faţa unei maşini în viteză. În Rusia, situaţia a ajuns şi în... legislaţie, un ordin al Ministerului de Interne cerându-le şoferilor să circule prudent şi să  reducă şi mai mult viteza atunci când văd că pe marginea drumului stau tineri care aparent nu fac nimic.

FOTO abakan-gazeta.ru

Au fost relatate astfel de pariuri mortale şi în România, după ce tentativele unor tineri din Galaţi, Bucureşti şi Craiova de a-şi arăta curajul s-au sfârşit tragic.

Polybius, jocul care-ţi umbă-n creier

Deşi nu presupune provocarea directă la suicid, jocul Polybius (născut ca Arcade acum aproape patru decenii, în prezent poate fi descărcat de oricine de pe internet) a provocat de-a lungul timpului foarte multe probleme.

Jocul a fost lansat în Portland, Oregon, în 1981, iar popularitatea sa a fost explozivă, creând chiar dependenţă în multe cazuri. Era un joc de genul Arcade (actualele „păcănele” sunt o derivaţie jocurilor de tip Arcade), fiind deci disponibil oricărei persoane care intra într-un bar care deţinea astfel de maşini. Grafica jocului era cumva abstractă, iar jucătorul trebuia să interacţioneze, în unele cazuri extrem de rapid, cu elemente de tip puzzle.

Istoria acestui joc este foarte controversată. Au existat că ar fi fost dezvoltat de o agenţie secretă americană (se presupune că CIA), care ar fi utilizat algoritmi de modificare comportamentală. Se povesteşte că la maşinile cu Polybius se făceau cozi interminabile, iar aşteptările degenerau adesea în bătăi de o violenţă extremă.

Grav este că jucătorii sufereau mai târziu de dureri de cap intense, amnezie, tendinţe sinucigaşe şi asemenea coşmaruri, încât se trezeau noaptea urlând în somn. Au fost înregistrate câteva zeci de sinucideri puse pe seama jocului. Cum spuneam, jocul poate fi descărcat acum de pe internet, fiind deţinut de compania Sinneslöschen (în traducere înseamnă „ştergerea simţurilor”).

Foarte interesant este că la descărcare se primeşte şi un fişier text care conţine un avertisment foarte clar: „Acest joc foloseşte efecte stroboscopice, auditive şi vizuale care ar putea cauza atacuri de apoplexie, greaţă, rău de mişcare. Nu jucaţi acest joc dacă suferiţi de probleme cu inima sau tulburări de ritm cardiac, dacă sunteţi însărcinată sau suferiţi de orice alte probleme medicale psiho-active”.

„Zâna focului” omoară-n somn

Jocul „Zâna focului” este inspirat dintr-un serial de desene animate şi a evoluat în paralele cu „Balena albastră”, fiind foarte des întâlnit în reţelele de socializare din spaţiul ex-sovietic,unde a devenit deja viral.

Ţintele predilecte ale jocului sunt minorii, care primesc mesaje ce pot părea glume pentru o persoană matură, de condiţie intelectuală medie, dar care pot provoca adevărate urgane în mintea unor copii cu discernământ neconsolidat.

Iată un exemplu de astfel de mesaj: „Vrei să devii o zână? Acum este foarte simplu, nu trebuie decât sâ urmezi aceste instrucţiuni. La miezul nopţii, atunci când toată lumea doarme, ridică-te din pat, dă roată camerei de trei ori şi spune fraza magică. Ulterior mergi la bucătărie, dar ai grijă ca nimeni să nu te observe, altfel magia nu îşi va face efectul. Deschide gazul de la toate arzătoarele aragazului, dar nu îl aprinde, nu vrei să te arzi nu? După ce ai făcut asta lasă uţa deschisă şi mergi la culcare. Gazul magic va veni la tine, tu îl vei respira în somn, iar dimineaţă, când te vei trezi, vei observa că te-ai transformat în zână. Vei fi zâna focului!”.

Jocul cu gazul s-a dovedit deja letal FOTO C Crângan

Presa rusească a consemnat deja mai multe incidente tragice provocate de acest aşa zis joc. Printre altele, este relatat cazul unei familii ai cărei toţi cei cinci membri au murit după ce o fetiţă de 9 ani a urmat îndemnul primit pe internet (anchetatorii au găsit mesajul în computer), dar şi cazul unei explozii provocate astfel, în urma căruia o fetiţă de 7 ani a suferit arsuri grave, fiind internată în spital, în comă, câteva luni.

Balena albastră – ultima isterie

Am lăsat la final „Balena albastră”, teribilul joc care face ravagii în Rusia şi a început să producă tragedii şi în restul Europei. Şi n-am făcut asta pentru că jocul ar fi mai puţin periculos decât cele amintite mai înainte, ci pentru că este cea mai nouă şi mai invazivă invenţie în domeniu. Deja, jocul sinucigaş „Balena Albastră“ (sau „Blue Whale Challenge“), a pătruns şi pe teritoriul României, făcând primele victime, după ce a cunoscut o extindere masivă în Republica Moldova

Trendul „Blue Whale Challenge“ a pornit în Rusia, acolo unde, până în prezent, se consideră că peste 130 de decese în rândul adolescenţilor sunt legate de joc. Moda a fost adoptată în state precum Letonia, Ucraina, Belarus, Azerbaijan, unde s-au înregistrat morţi şi răniţi cu traumatisme severe din cauză că s-au aruncat de la înălţime. Mediul de propagare a jocului este cea mai cunoscută platformă socială folosită în statele din fosta URSS, V Kontakte (VK), pe care o utilizează şi mii de occidentali.

„Balena Albastră“ este un joc online pe care îl poţi câştiga doar dacă te sinucizi. poate fi jucat cu un simplu cont pe VK. Relatările despre provocarea sinistră arată că orice utilizator interesat să intre în joc trebuie doar să anunţe acest lucru printr-un status scurt şi să adere pe reţea la grupuri sinucigaşe „Blue Whale“. „I want to play Blue Whale“, („Vreau să joc Balena Albastră), „I’m in the game“ („Sunt în joc”), „I want to play Blue Whale, can you help me?“ („Vreau să joc balena albastră, mă poţi ajuta?”), „I’m looking for a guardian/sponsor“ („Caut un ghid/gardian”), sunt cele mai întâlnite statusuri în rândul tinerilor care joacă „Balena Albastră“, toate însoţite de hashtagul #bluewhale.

Tânăr care şi-a crestat pe mâini balena albastră FOTO abakan-gazeta.ru

Odată ce utilizatorul anunţă că vrea să intre în joc, imediat sau în termen de câteva ore este contactat de alţi utilizatori care îi scriu în privat. Unii sunt interesaţi doar să intre în joc şi caută informaţii, alţii însă se recomandă că sunt ghizi şi că rolul lor este să te introducă în joc.

După ce leagă o oarecare relaţie cu interlocutorul, ghidul îi transmite acestuia 50 de sarcini pe care trebuie să le îndeplinească pe rând, una pe zi, până la încheierea jocului. Indicaţiile alternează de la jocuri simple, cum ar fi desenul unei balene albastre, până la perversiuni şi acţiuni automutilante, culminând cu sinuciderea, de regulă prin aruncarea de la mare înălţime.

În noiembrie anul trecut a fost arestat unul dintre administratorii unui astfel de joc. Este vorba despre Philipp Budeikin (nickname Philipp More), în vârstă de 21 de ani, fără ocupaţie. Ancheta este în desfăşurare.

„Mintea subconştientă poate fi programată”

„Balena albastră” este catalogat drept un fenomen social extrem de grav care, printre altele, scoate în evidenţă problemele de comunicare şi cele relaţionale dintre părinţi şi copii. „De cele mai multe ori, părinţii nu ştiu să comunice cu copiii. Pe acest fond, adolescenţii îşi găsesc refugiu în alte părţi, de multe ori online, şi, de curând, în acest joc”, explică psihologul gălăţean Stelian Chivu.

În urma verificărilor, s-a constatat că cei mai mulţi dintre adolescenţii care se înscriu în acest joc sunt izolaţi de familie sau colegii de la şcoală şi, pentru că au pierdut cumva contactul cu lumea reală, ajung să îl completeze cu cea virtuală.

„Copilul caută astfel o supapă, ca s-o numim aşa, prin care să comunice cu exteriorul, iar asta îi oferă jocul «Balena albastră». Ori, în cadrul acestui joc, este o persoană, ca un soi de tutore, care îl monitorizează continuu şi, în fiecare zi, îi dă câte o sarcină şi îl presează s-o ducă la îndeplinire şi să-i trimită şi poze prin care să demonstreze că a făcut ceea ce i s-a cerut. Jocul nu întâmplător a fost programat pe durata a 50 de zile, pentru că mintea subconştientă poate fi programată, manipulată exact în acest termen”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Vă mai recomandăm şi:

Mecanismele psihologice subtile ale jocului „Balena albastră“. Ce este creierul reptilian şi cum îl anihilează jocul

UPDATE FOTO Jocul morţii loveşte şi la Galaţi. Şapte copii dintr-un sat s-au automutilat din cauza jocului „Balena albastră”

Mesajul ciudat primit de un tânăr român care a abandonat experimentul „Balena Albastră“: „Ghidul avea toate detaliile mele, fără să-i spun eu ceva“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările