Cel mai mic oraş din judeţul Vrancea. Panciu, localitatea dintre vii unde se face renumita şampanie învechită în hrubele lui Ştefan cel Mare

Oraşul Panciu este la ora actuală cea mai mică localitate urbană din Vrancea, detronând din acest punct de vedere oraşul Odobeşti, care în urmă cu 15 ani deţinea statutul de cel mai mic oraş din Vrancea.

După ultimul recensământ al populaţie, Panciu are în prezent 7664 de locuitori, în scădere peste 1200 de locuitori faţă de anul 2002. Oraşul Panciu are în componenţa sale alte cinci localităţi, respectiv Crucea de Jos, Cricea de Sus, Dumbrava,Neicu şi Satu Nou.

Până la sfârşitul secolului XIX, Panciu era o comună cu 2785 de locuitori, fiind reşedinţa plăşii Zăbrăuţi in fostul judeţ Putna.

Abia în anul 1950, Panciu primeşte statutul de oraş raional, făcând pe rând parte din regiunea Bârlad, în 1952 şi regiunea Galaţi, în 1956. Abia după împărţirea administrativ teritorială din anul 1968 Panciu este transferat la judeţul Vrancea, aşa cum este şi în alcătuirea actuală.

Oraşul este atestat documentar undeva pe la anul 1730, în lucrarea „Istoricul oraşului Panciu şi a schitului Brazi şi Sf. Ion”, scrisă de Adolf Căpăţână, consemnându-se că întemeietor al localităţii este un zarzavagiu bulgar, pe nume Baicu Penciu.

„Numele oraşului a venit din partea moldovenilor cărora le era mai la îndemână să-i zică zarzavagiului Panciu, decât Penciu. Oraşul Panciu este singurul oraş din Romania care a dispărut în proporţie de 99% în urma cutremurului din dimineaţa zilei de 10 Noiembrie 1940. Din 371 de case ce existau, au mai rămas doar 5 case din zid şi cele din paiantă” se arată în prezentarea oraşului.

Ca dezvoltare economică şi calitate a vietii, orasul Panciu se află imediat după municipiul Focsani, unde este polarizată cea mai mare parte a potenţialului economic si uman al judeţului. Principala îndeletnicire a locuitorilor din zonă este cultivarea viţei de vie. Podgoria Panciu, cu o suprafaţă de peste 8100 ha, a fost şi rămâne o permanentă atracţie pentru cei doritori să cunoască bogăţiile, frumuseţile şi vestigiile acestor locuri.

La Panciu se află celebrele hrube al lui Ştefan cel Mare

Legenda spune că hrubele au fost vizitate de două ori de Ştefan cel Mare, acesta fiind locul unde domnitorul sărbătorea alături de ostaşii săi fiecare bătălie câştigată.

Nu există dovezi că hrubele au fost săpate  la ordinele marelui voievod, dar toată lumea din Panciu şi nu numai le asociază numelui său.

În primul Război Mondial, acestea au avut rol militar, fiind folosite ca depozite de muniţie. Chiar dacă au fost bombardate şi acoperite cu pământ, ulterior au fost redescoperite şi puse în valoare.

Din anul 1968 s-a început popularea lor cu butelii de şampanie pentru învechire. De altfel, şampania de Panciu este celbră în România, dar din păcate, societatea care o produce, se află astăzi într-un impas economic.

Astăzi, hrubele se compun dintr-un culoar central din care se ramifică un număr de 36 de galerii laterale ce măsoară aproximativ trei kilometri. Din 1997, hrubele au fost declarate obiectiv de patrimoniu naţional.

Din punctul de vedere al unui turist, Panciu este situat într-o zonă cu foarte mare potenţial turistic, datorită  modului în care locuitorii consideră oraşul un punct de tranzit pentru turismul cultural. La Panciu se află renumitul schit de la Brazi.