Mi-e teamă că toţi tinerii frumoşi şi inteligenţi ai României care au mai rămas sau care sunt în formare, pe care i-am cunoscut sau care sunt cunoscuţi de voi, ceilalţi, se vor risipi în alte lumi, pe măsură ce vor cunoaşte motivaţia oferită de alţii, concomitent cu ignoranţa întâlnită în ţara natală.

Recent, am cunoscut atât de mulţi tineri geniali, într-o zi, cât nu am putut cunoaşte într-un an şi chiar mai mulţi. Unde aş fi putut cunoaşte atâţia? La un Concurs Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie.

RoSEF, concursul ”lansator spaţial” de inteligenţă

Se desfăşoară anual la Suceava şi a ajuns deja la a VII-a ediţie. Este singurul concurs interdisciplinar din calendarul MECS şi adună laolaltă toate proiectele geniale ale elevilor din ţară, eligibile pentru calificarea la competiţiile internaţionale Intel ISEF (cel mai mare concurs de acest gen din lume, la care participă anual peste 3000 de elevi din peste 60 de ţări ale lumii), I-SWEEEP (concurs organizat la Houston), INESPO (Olimpiada Internaţională a Proiectelor de Mediu organizată în Olanda) şi MILSET (Expo-Sciences International, Brussels-Belgia 2015).

La ediţia din acest an, din 20 iunie 2015, juriul (aflat în dificultate) a trebuit să aleagă cele mai bune proiecte dintre cele 40 aflate în competiţie, din 9 judeţe ale ţării. Proiecte originale, complexe, inovative, care aplică legile ştiinţifice cunoscute la noua tehnologie IT. Au fost acordate, totuşi, 4 medalii de aur, 4 medalii de argint şi 8 medalii de bronz şi 4 diplome de onoare, urmând ca proiectele de pe primele locuri să participe la o nouă selecţie în luna ianuarie 2016, în vederea calificării la competiţiile internationale.

RoSEF este competiţia organizată de Societatea Ştiinţifică Cygnus - centrul UNESCO, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava şi sub egida Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO şi care datorită seriozităţii şi consecvenţei organizatorilor, a reuşit să devină o ”pepinieră” de performeri ”lansaţi” precum navetele spaţiale în spaţiul internaţional al recunoaşterii.

Cel mai bun exemplu în acest sens este Ionuţ Budişteanu, dar şi recentele medalii de argint şi bronz obţinute la Olimpiada Internaţională de Mediu I-SWEEEP - Houston, SUA sau INESPO 2015 (International Environment & Sustainability Project Olympiad) din Olanda.

Câştigătorii medaliei de argint la Olimpiada Internaţională de Mediu, Houston, 2015 FOTO Dan Milici

I-am cunoscut pe aceşti tineri minunaţi şi pe alţii care aspiră să ajungă ca ei. Sunt fericiţi când îi rogi să-ţi povestească despre proiectele lor, că le apreciezi valoarea muncii, că reuşesc să îţi explice importanţa ”roboţelului” sau ”cercetării” şi impactul asupra mediului sau aplicabilitatea în mediul real. Cu bani puţini, montează, programează, aplică şi reinventează la scară mică, ceea ce oamenii mari ar trebui să facă la scară mare.



Echipa finalistă la ”European CanSat competition” Lisabona, Portugalia, 25-28 Iunie 2015 FOTO Alexandra Tătaru

Când vezi bucuria de pe chipurile lor, atunci când sunt apreciaţi că au inventat o dronă sau un mic roboţel sau soft ce măsoară parametrii atmosferici în timp real, nu îţi rămâne decât să te încarci pozitiv şi să fii fericit pentru încă o zi, dar când, în acelaşi timp, auzi povestea altui proiect care îţi descrie ”strigătele de durere” de la Copşa Mică şi concentraţia de cadmiu şi plumb de la animalele din zonă, nu-ţi vine să mai zâmbeşti, dar eşti totuşi încărcat cu speranţa că o mână de oameni tineri şi naivi, încă mai speră în lupta împotriva mizeriei provocată de lăcomia umană.




Echipa Liceului Teoretic ”Dimitrie Bolintineanu” Bucureşti FOTO Alexandra Tătaru

Nu pot să nu mi-amintesc mândria cu care Elena, eleva născută din părinţi chinezi, mi-a povestit despre numele ei şi despre proiectul ”Magnetic bacteria”, iar un alt echipaj despre faptul că poţi alimenta o casă Eco cu doar câteva lâmăi sau cum povestea Răzvan, cu vocea gâtuită de emoţie, că se poate simula curba de lumină a unui asteroid folosind cartofi şi câte şi mai câte. Zeci de idei geniale, demne de luat în seamă.


Yuan Feng Yuan Elena, Costin Ionuţ, CEITCST – Liceul Teoretic Internaţional de Informatică FOTO Alexandra Tătaru

Inocenţa lor, oportunitatea ignoranţilor în serie

Acum, aceşti elevi minunaţi sunt inocenţi, sunt motivaţi de propria creativitate, inteligenţă şi îndrumare a profesorilor şi motivare a părinţilor, dar şi extaziaţi doar pe baza unei aprecieri, a unei medalii şi a unei diplome, însă, mă întreb, până când ţine motivaţia?

Efortul lor de peste an sau ani, cu sacrificiile aferente, se materializează în rezultatele pentru care nu se bat cu pumnii în piept ei înşişi sau profesorii îndrumători în genere, ci se mai afiliază şi Statul fără vreun merit, fără să facă nimic, eventual scapă vreun ”rest” înainte de vreo campanie electorală sau crează vreo bursă după vreun rezultat internaţional deosebit. Halal ipocrizie! 

Tinerii geniali ai României încă mai sacrifică banii părinţilor şi ai oamenilor de bine pentru a dezvolta proiecte, pentru a fi competitivi şi pentru a se bucura de merite pe o bucată de hârtie însoţite de aplauze. Statul mizează, încă, pe legea naturală a selecţiei seminţiei de negară, a luptei în jungla situaţiei, a răzbirii pe forţelor lor proprii, pentru că, nu-i aşa? ... ”ceea ce nu te omoară, te face mai puternic”!

Sigur că da, oamenii puternici improvizează şi concurează cu echipele statelor ce descarcă, la competiţiile internaţionale, camioane întregi de piese pentru inovaţiile susţinute, iar ai noştri ştiu să inoveze cu ajutorul cutiilor de iaurt, pe post de elice şi beţe pe post de macarale.

Echipele calificate la competiţiile internaţionale sunt nevoite să cerşească banii de transport pentru a face România mândră de ei. Cu cât distanţa e mai mare cu atât suma necesară e mai mare, iar egalitatea de şanse se diminuează pentru cei fără suport. Să baţi la uşa ministerului, a Guvernului sau a vreunui partid, e ca şi cum ai bate într-o uşă de fier ruginită la care îţi va răspunde ecoul: ”n-avem, poate anul viitor”!

Unii dintre ei mai au norocul să fie finanţaţi de ONG uri sau anumite societăţi comerciale altruiste cu speranţă în viitorul ţării, dar alţii, dintr-un sat poate fără curent electric şi punte peste râul din comună, cu siguranţă ”vor primi” de la Primărie banii de avion către Houston. Trist! Aşa se va irosi România! 



În urmă cu doi ani, tânărul genial al României, laureatul RoSEF şi Intel ISEF SUA 2013, Ionuţ Budişteanu, şi-a sacrificat Marele Premiu ”Gordon E. Moore” pentru ”piedestalul optimist”  al României.

Mă întreb, cât va dura până când inventatorul cu recunoaştere internaţională şi al cărui nume a fost atribuit chiar şi unui asteroid descoperit de către LINEAR Program of MIT Lincoln Laboratory, la Observatorul Socoroo din New Mexico, să devină realist în ţara sa? Nu am apucat să-l întreb dar, cândva, peste ani, poate voi avea răspunsul.

DA! Sistemul educaţional din România îşi îngroapă elevii! Guvernul României nu face o prioritate de grad zero din învăţământ. De fapt, nici nu-i pasă. Confirm!

Nu ştiu câţi vor mai rezista în sistem sau câţi vor mai avea energia să se dedice muncii voluntare în schimbul unui exerciţiu de forţă reformatoare fără finalizare, pe doi lei şi multă speranţă şi încredere pentru a nu pierde ceea ce ne-a mai rămas.

În timp ce unii consumă băuturi de mii de euro în barurile din Dubai, elevii geniali ai României sunt nevoiţi să cerşească banii pentru transport către competiţiile internaţionale prin care ar putea face mândră România!

Aceştia sunt o parte dintre copiii geniali ai României pe care Statul nu-i bagă în seamă, dar care, probabil, vor fi ”adoptati” de alte state, pentru că ştiu mai bine cum să investească în inteligenţă şi educaţie.