VIDEO Unic din Dobrogea: lăcaşurile de cult care poartă nume din alte religii

VIDEO Unic din Dobrogea: lăcaşurile de cult care poartă nume din alte religii

31 mai 1913, Constanţa. Inaugurarea Moscheii Carol I Colecţie personală Güner Akmolla

Dobrogea este un pământ neasemuit şi pentru că doar aici se întâlneşte un fapt neobişnuit: lăcaşurile de cult poartă nume împrumutate din alte religii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Unicitatea Dobrogei este dată de o multitudine de factori: este locul unde trăiesc cele mai multe minorităţi din România (18 din 22, conform ultimului Recensământ din 2011), în deplină armonie; este locul unde întâlneşti cele mai variate forme de relief, de la Marea Neagră la Munţii Măcinului; aici există cei mai vechi munţi din România - Munţii Măcinului; aici se află singura deltă din lume care este declarată rezervaţie a biosferei; tot Delta Dunării este cea mai întinsă zonă compactă de stufărişuri de pe planetă; aici odihnesc primii martiri creştini de pe teritoriul României; aici este peştera Sfântului Andrei, creştinătorul românilor; iar exemplele pot continua.

Dobrogea este un pământ neasemuit şi pentru că doar aici se întâlneşte un fapt neobişnuit: lăcaşurile de cult poartă nume împrumutate din alte religii. 

Moschee botezată după rege catolic

Cel mai cunoscut exemplu este Moscheea Carol I din Constanţa. Cel mai mare lăcaş de cult musulman din România a fost ridicat în anii 1910-1913, la dorinţa Regelui Carol I care a vrut să mulţumească astfel loialei comunităţi musulmane. Musulmanii se bucurau de o atenţie specială din partea monarhiei. După Războiul de Independenţă de la 1877-1878, care a pus capăt stăpânirii otomane ce dura de aproape 460 ani, domnitorul României ştia că în Dobrogea populaţia este pestriţă, iar musulmanii erau o importantă categorie de locuitori.

În Proclamaţia Domnitorului României către dobrogeni de la 14 noiembrie 1878, în urma intrării provinciei în componenţa statului român, Carol I se adresa locuitorilor „de orice naţionalitate şi religie“: „Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă. Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire.“.

Armatei Române, suveranul României îi punea în vedere: „Soldaţi! În această nouă Românie veţi găsi o populaţie care în cea mai mare parte este deja românească. Însă veţi găsi şi locuitori de alt neam şi alte credinţe. Toţi aceştia, care devin membri ai Statului român, au aceleaşi drepturi la protecţiunea şi la dragostea voastră... “

Proiectul marii moschei era întocmit de arhitectul Victor G. Stephănescu, care primise din partea sultanului Abdul Hamid II, în semn de apreciere, ordinul Medgidie în grad de comandor. Structura fusese gândită de inginerul Gogu Constantinescu, care folosise betonul armat, o inovaţie în construcţii la acea vreme, ce mai fusese utilizată de specialist la ridicarea podului din Parcul Carol, în Bucureşti, la 1906. Moscheea a primit în dar de la Înalta Poartă uriaşul covor de 144 metri pătraţi, greu de jumătate de tonă, adus de pe insula Ada Kaleh. 

Inaugurarea de la 31 mai 1913 a picat în „sfântă zi de vineri“ - după cum a reţinut istoria - şi a fost onorată de cuplul regal al României, Regele Carol I şi Regina Elisabeta, alături de ministrul Cultelor Take Ionescu, de amsabadorul turc Seffa Bey, de trimisul sultanului Mehmet V, Mamut Esad Effendi, oficiali români şi turci etc. Drept recunoştinţă pentru suveranul care s-a îngrijit ca musulmanii să fie trataţi ca buni români, comunitatea a decis ca moscheea să poarte numele Carol I – denumire care s-a păstrat în rândul populaţiei, peste decenii, indiferent de vicisitudinile istoriei. 

Mânăstirea creştină cu nume turcesc

În celălalt judeţ al Dobrogei, Tulcea, există pe teritoriul comunei Frecăţei o foarte căutată mănăstire ortodoxă - Celic Dere. Componentă a Triunghiului Mănăstirilor din nordul Dobrogei (Cocoşu - Saon - Celic Dere), lăcaşul creştin poartă numele pârâului pe a cărui vale se afla. Celic Dere înseamnă în turcă „pârâul de oţel“, apa fiind botezată aşa datorită descoperirii unor arme străvechi din oţel.

Numele preluat de la acea apă (toponim) aşa i-a rămas, deşi mănăstirea are ca hram Adormirea Maicii Domnului. A fost întemeiată la 1835 de un călugăr lipovean născut în Basarabia, Athanasie Lisavenco. Mănăstirea de maici adăposteşte icoane făcătoare de minuni, Biblia lui Şerban Cantacuzino de la 1688, o icoană a Maicii Domnului de la 1600, manuscrise şi tipărituri de la 1600 încoace, precum şi documente scrise în turcă, arabă şi persane. În curtea se află o moară de vânt considerată monument de arhitectură rurală. 

Mănăstirea Celic Dere şi moara de vânt din Dobrogea Sursa Facebook Maria Moise

Tot un toponim era şi denumirea mănăstirii Taiţa situate lângă satul Nifon, comuna Hamcearca, judeţul Tulcea. Edificiul religios purta numele pârâului Taiţa (de provenienţă slavonă, însemnând „lac ascuns“), ce izvora din Munţii Măcinului. Mănăstirea data din epoca medievală târzie (secolele 17-18, conform Institutului Naţional a Patrimoniului), dar a fost dărâmată cu timpul.

Teologul Ionuţ Druche de la Arhiepiscopia Tomisului mai aminteşte un exemplu de armonie spirituală: preotul ortodox Dimitrie Chirescu (1842-1890) de la Cernavodă care ţinea predicile în toate limbile naţiilor din Dobrogea, astfel că la biserica sa creştină veneau şi musulmani, pe lângă greci, ruşi, bulgari.

„Dobrogea, acest colţ de ţară unde a început istoria românilor, se remarcă azi şi prin simbioza perfectă de care dau dovadă etniile care convieţuiesc în pământul dintre Dunăre şi Marea Neagră. Acest lucru este posibil datorită capacităţii de înţelegere a contextelor istorice, sociale, politice, etc., de care au dat dovadă conudcători sau oameni cu caractere puternice care au stăpânit sau au vieţuit în Dobrogea. 

Încă dinainte de Războiul de Independenţă (1877-1878), guvernatorii turci care erau numiţi de sultani în Dobrogea permiteau, cu anumite condiţii, comunităţilor creştine de aici (greci, bulgari, români) să îşi construiască lăcaşuri de cult. Din respect, unele sate sau oraşe dobrogene (de exemplu Medgidia) au primit numele unor guvernatori sau sultani ai Imperiului Otoman.

Tot în perioada de dinainte de 1878, în Dobrogea s-a remarcat ca un adevărat misionar al tuturor etniilor, preotul ortodox Dimitrie Chirescu din Cernavodă, care ajunsese la performanţa de a predica în mai multe limbi la biserică, inclusiv în turceşte pentru musulmanii care participau la slujbă.

După Războiul de Independenţă, Regele Carol I (de religie romano-catolic) a dus o politică extrem de pozitivă pentru comunitatea musulmană din Dobrogea, construind la Constanţa, după cum bine se ştie, actuala Moschee Carol, prima clădire cu beton armat din România.

Datorită acestor oameni, dar şi a altora ca ei, astăzi în Dobrogea convieţuiesc în pace şi frăţietate diverse etnii, fiecare cu credinţa şi obiceiurile ei. Acesta este motivul pentru care unele lăcaşuri de cult dintr-o etnie, şi nu numai, poartă nume specifice altei etnii, arătând prin acest lucru respectul uriaş pe care diversele comunităţi religioase din Dobrogea şi-l poartă“, explică teologul Ionuţ Druche.

Mănăstirea Celic Dere din Dobrogea Sursa turism-macin.ro

„Istoria otomană a Dobrogei, care poartă o amprentă de 460 ani, nu poate fi uitată. Majoritatea denumirilor erau turceşti la 1878 şi foarte multe s-au păstrat până azi. Localităţi, locuri, ape, chiar şi lăcaşuri de cult ortodoxe poartă denumire turcească, iar acest lucru sporeşte farmecul unic al Dobrogei, pământul unde biserica creştină coexistă în armonie cu celelalte biserici“, subliniază preotul Felix Neculai, de la Episcopia Tulcii. 

Pe aceeaşi temă: 

FOTO Musulmanca îndrăgostită de portul tradiţional românesc: „Mă simt foarte norocoasă că strămoşii mei s-au aşezat în Dobrogea“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: