Ultimele zile de război: „Vehicule răsturnate, echipament şi armament aruncate de ostaşii vestiţi ai celui de-Al Treilea Reich în fuga disperării“

România în cel de-al Doilea Război Mondial

Nu toate trupele germane au luat în seamă ordinul de capitulare, în unele locuri luptele au continuat şi după 9 mai 1945.

În acest context, şi armatele 1 şi 4 române au trecut, în cadrul Frontului 2 ucrainean, la urmărire pe direcţia Brno – Praga. În unele locuri (Plumlov, Boskovice, Dubravica etc.), aceste detaşamente au întâmpinat rezistenţe puternice din partea ariergărzilor inamice, înregistrând pierderi umane, scrie istoricul Alesandru Duţu în volumul „Armata română în război, 1941-1945“.

„Timp de trei zile – rememora fostul căpitan Dumitru Ghiţescu din Divizia 9 infanterie –, urmărind trupele inamice care se retrăgeau în goană spre vest, regimentele diviziei au parcurs circa 120 km, câte aproape 40 km zilnic. Pe toată lungimea itinerarelor de urmărire, de o parte şi de alta a lor, erau presărate tot felul de vehicule răsturnate, tunuri, armament, muniţii, echipament şi alte materiale aruncate de ostaşii vestiţi ai celui de-al treilea Reich, în fuga disperării. Prin localităţi se vedeau case distruse, curţile pline de covoare, îmbrăcăminte, textile, veselă, mobile … Era dezastru de nedescris. Zile în şir am avut în faţa ochilor această imagine dezolantă”. 

Imagini asemănătoare a înregistrat şi Ioan Blaga din Regimentul 1 vânători (Divizia 3 infanterie): „Priveliştea era dezolantă. Alături de drum erau enorme cantităţi de armament şi tehnică de luptă abandonate. Tancuri, tunuri, autotunuri, maşini speciale, căruţe cu aparatură, în mare parte avariate, erau împrăştiate peste tot. La punctele obligate de trecere inamicul făcuse din aceste materiale adevărate baraje de-a curmezişul şoselei, menite să micşoreze ritmul de urmărire al trupelor noastre. Coloanele de prizonieri completau decorul acestui tablou sinistru”.

,,Pe întreg parcursul drumului – consemna jurnalul de operaţii al Regimentului 15 infanterie (Divizia 6 infanterie) – semnele dezagregării complete şi definitive a puternicei armate germane devin din ce în ce mai vizibile. Un bogat material de război, tunuri de toate calibrele, maşini, căruţe, echipament, zac aruncate pretutindeni în majoritatea distruse prin ardere, cai împuşcaţi de inamic împânzesc câmpurile. Coloane nesfârşite de prizonieri germani trec înapoia trupelor învingătoare spre locurile fixate de comandamentul aliat”.