Trecutul de luptător în Legiunea Străină al unui odios torţionar comunist. A fost coleg pe baricade cu Walter Roman
0Un torţionar, şef al Securităţii comuniste din anii ’50, a fost înrolat în Legiunea Străină înainte de a urca pe treptele ierarhiei profesionale.
Coloman Francisc Ambruş s-a născut la 24 septembrie 1907, în Livadia, judeţul Hunedoara. Părinţii săi, Balint şi Ludovica, aveau o moşie, unde îşi creşteau cei 4 copii.
A studiat la Liceul Reformat din Orăştie, iar la vârsta de 16 ani, spiritul aventuros îl împinge să plece de acasă.
În 1923, Coloman (sau Carol, cum se prezenta el într-o autobiografie scrisă de mână) ajunge în Bucureşti, apoi la Constanţa, de unde se îmbarcă clandestin pe un vapor spre Marsilia, Franţa. „Eram împins de dorul de aventură“, recunoştea el.
A lucrat în port ca hamal şi fiind ridicat de poliţia franceză pentru că nu avea acte legale de şedere, este ameninţat cu expulzarea.
Scapă de acest risc înrolându-se în Legiunea Străină. Petrece aici 5 ani, în Africa, până în 1928. Avea deja o meserie deprinsă în Legiune, de electrician. Criza economică din 1929-1933 îl aduce în contact cu comuniştii şi se înscrie în Partidul Comunist Francez.
„În autobiografiile sale, Ambruş Coloman susţine că a participat la luptele de stradă împotriva „fasciştilor francezi”, dar şi că a fost voluntar în campania electorală a Frontului Popular. Potrivit propriilor declaraţii, a organizat în Marsilia o secţie de voluntari pentru Spania republicană, iar în septembrie 1936 a ajuns în Spania cu un grup de 400 de voluntari.
Ca urmare a pregătirii militare, el s-a remarcat în mai multe bătălii din Războiul Civil Spaniol (apărarea Madridului, bătălia de la Guadalajara, Belchite, Zaragoza, Siera Camda, retragerea de la Aragon). Apoi a fost comandant al companiei Rákosi din Brigada XI-a şi subşef de batalion în Brigada a XII-a.
În 1939 s-a retras cu ceilalţi voluntari în Franţa, fiind internat în mai multe lagăre. În această perioadă s-a alăturat grupului de comunişti români“, relatează istoricul Dumitru Lăcătuşu, de la Centrul de Consultanţă Istorică, care a documentat parcursul torţionarului.
Coloman Ambruş a fost capturat de germani în 1940, fiind internat în lagărele naziste din Austria (Mauthausen şi Linz), unde a stat toată perioada războiului (1940-1945). A fost interpret-traducător între ceilalţi deţinuţi din dormitorul său şi şeful barăcii. A mai lucrat ca electrician la uzinele ce depindeau de lagăr.
Ambruş a fost eliberat din Linz în 1945 de către soldaţii americani şi revine în România, prin Yugoslavia. Ajunge în Timişoara, unde ia legătura cu Comitetul Judeţean de Partid. El nota în autobiografia sa că nu mai ştie nimic de fraţii săi, întrucât el a părăsit ţara de 22 ani. Judeţeana de Partid îi recunoaşte statutul de ilegalist şi îi oferă funcţia de subinspector în poliţie.
De aici începe urcuşul. Coloman Francisc Ambruş (foto dreapta, sursa ANIC dosar de cadre) este numit în iulie 1947 inspector de Siguranţă în Timişoara, iar la 30 august 1948 devine colonel şi este promovat director al Direcţiei Regionale a Securităţii Poporului Banat. A deţinut această funcţie până în februarie 1951, când a fost transferat în postul de director al Regiunii de Securitate Sibiu.
În vara anului 1952, Ambruş a fost numit director al Securităţii Stalin (Braşov), fiind trecut în rezervă în septembrie 1954.
„Între 1948 şi 1954, el a fost implicat în anihilarea grupărilor de rezistenţă anticomuniste din Banat, Sibiu şi Braşov, participând personal la luptele împotriva acestora. A fost implicat şi în reprimarea revoltelor ţărăneşti din Arad. Adept al confruntărilor directe cu aşa-numiţii bandiţi, neglija partea administrativă a muncii de securitate“, arată istoricul Lăcătuşu.
În documentele interne, superiorii săi îşi consemnează nemulţumirea faţă de practicile lui Ambruş, pe care îl apreciau că îşi îndeplineşte sarcinile administrative, dar îl criticau că foloseşte „metode haiduceşti“. În Ordinul nr. 3685 din 30 septembrie 1954 al ministrului Afacerilor Interne este scris motivul pe care a fost trecut în rezervă: „Caută să înlocuiască munca ştiinţifică informativ-operativă cu metode înapoiate, haiduceşti, lucru ce l-a dovedit în special în cursul anului 1953, în problema bande, cu această problemă stînd mai tot timpul prin regiune, neglijînd complet munca în ansamblu al regiunei”.
În calitate de civil, Coloman Ambruş a fost director administrativ la Steagul Roşu din Braşov până în 1958, iar din acest an şi până la pensionarea sa în 1967 a deţinut funcţia de şef al Serviciului Apărarea Locală Antiaeriană din cadrul întreprinderii.
„Un episod încă necunoscut din biografia sa a fost prezenţa lui la Budapesta după înfrângerea revoluţiei alături de un grup de alţi comunişti români de origine maghiară, printre care şi Walter Roman (tatăl lui Petre Roman)“, precizează istoricul Dumitru Lăcătuşu.
Ambruş Coloman a murit la 8 aprilie 1987 la Braşov, unde este îngropat.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
