Tânăr seropozitiv din Moldova, tratat tocmai la Constanţa. Medicii la care apelase l-au refuzat
0
Iulian, un tânăr seropozitiv în vârstă de 27 ani din nordul Moldovei, a venit tocmai la Constanţa pentru a putea primi tratament stomatologic. Medicii din oraşul lui l-au refuzat, dar cei de la Fundaţia Baylor Romania i-au acordat asistenţă gratuită.
Iulian are 27 ani, este din Fălticeni-Suceava şi este mezinul unei familii cu 4 copii. A fost infectat cu virusul HIV/SIVA la grădiniţă. „Aveam 5 ani şi ne-a făcut tuturor un vaccin. Am fost primul copil infectat din Suceava, la acea vreme. Am luat viaţa în piept înainte să ştiu să citesc“, îşi aminteşte el.
De la vârsta aceea fragedă, Iulian ştie că nu este un copil ca toţi ceilalţi. În ochii tuturor, el a fost o persoană cu speranţă redusă de viaţă. Foarte redusă.
„Vestea că am fost infectat cu HIV/SIDA mi-au dat-o medicii, nu mama. Pe ocolite, cu delicateţe. Mi-au spus că trebuie să am atenţie mereu, să iau tratamentul, să am grijă de sănătatea mea, că mă pot îmbolnăvi oricând şi se pot ivi complicaţii. În minte mi-a rămas ideea că nu voi trăi mult, aşa că am zis măcar să trăiesc din plin. Am vrut să le încerc pe toate“, mărturiseşte Iulian.
La Fălticeni s-a împrăştiat rapid vorba că are SIDA. Ca să contraatace vorbele celor din jur, a început să le închidă gura cu pumnul: „În copilărie a fost cel mai greu, sufeream cumplit din pricina celorlalţi. Am primit multe vorbe grele, aşa că am început să mă răzbun cum puteam. Măcar de frică să-mi ştie“.
Visul obişnuit al unui adolescent altfel
La 15 ani, într-o vacanţă mare în care visa în faţa blocului la lumea largă, i-a venit o idee nebunească. Şi-a luat câteva lucruri într-un rucsac, economiile, vreo 3 milioane jumătate de lei, şi s-a urcat în trenul de Constanţa. Voia să ajungă la Vama Veche, acolo unde nimănui nu-i păsa ce este şi ce face. „Am fost şocat să văd o mare de corturi aşezate pe plajă, chiar lângă panoul unde scria «Camparea interzisă». Era locul ideal“, zâmbeşte Iulian.
De atunci se mândreşte cu statutul de vamaiot, care a încercat de toate în viaţa lui: tatuaje, fumuri, fete, excese. „Sunt oameni în vârstă care, când îmi aud povestea, se miră: «Măi copile, când ai trăit tu toate astea?» Am destule bube rele, dar sunt alţii în stare mai proastă, fizică şi psihică, decât mine. Cât îmi este dat să trăiesc, o să mă bucur de viaţă cât pot de mult“
Prietenii apropiaţi îi ştiu povestea, la fel şi iubitele care i-au trecut prin suflet. „Întotdeauna le-am protejat. A fost alegerea lor să rămână cu mine, au făcut-o în cunoştinţă de cauză. Nu aş pune niciodată în pericol pe altcineva. Mă gândesc cât am suferit eu şi cât trag cu tot tratamentul pe care trebuie să-l urmez cu sfinţenie. Cum aş putea să fac pe cineva să treacă prin acelaşi chin?“, mărturiseşte Iulian.
La fel de sincer a fost când s-a prezentat la cabinetele stomatologice din Suceava. Avea urgentă nevoie de tratament dentar, dar medicii l-au refuzat folosind un motiv tehnic: nu au instrumentarul necesar unui pacient seropozitiv. „Era vorba doar de sterilizat, nu trebuia nimic special. Dar s-au ascuns după scuza asta. Nu le-am reproşat nimic. Dacă omul nu este deschis la minte, nu pot să-l schimb eu atunci pe loc. Am plecat mai departe să caut un medic care să mă primească“, relatează Iulian.
Tratament stomatologic gratuit acordat la Constanţa de Fundaţia Baylor Romania Foto Baylor
L-a găsit tocmai la Constanţa, căutând pe internet, la Centrul de Excelenţă Baylor. Aici, serviciile medicale sunt gratuite, pacientul trebuind să plătească doar tehnicianul dentar, dacă are nevoie de vreo lucrare anume. Iulian a venit la Constanţa, cale de sute de kilometri, şi-a închiriat o garsonieră într-o cartier periferic („5 milioane jumate, ieftin faţă de altele“) şi urmează acum tratamentul stomatologic. „La cabinetul fundaţiei, pacientul a primit necondiţionat serviciile medicale urgente de care avea atâta nevoie“, au precizat reprezentanţii Fundaţiei Baylor.
Iulian este mulţumit că problema lui (cea mai vizibilă) de sănătate a fost rezolvată fără a mai trece prin umilinţe. Tânărul trăieşte din banii de alocaţie - 1.200 lei per total, iar familia şi prietenii îl mai ajută să-şi plătească din cheltuieli. „Sunt mecanic auto şi mă voi pune pe picioare, poate chiar să-mi fac o mică afacere. Nu-mi fac planuri. Prefer să trăiesc clipa. Cine ştie ce-ţi poate aduce ziua de mâine?“
Vă mai recomandăm
Cui donăm 2% din impozit. Ce strategii folosesc ONG-urile pentru a strânge fonduri
Se încarcă comentariile...
