Cum a fost posibil ca avioanele sovietice să atace rafinăria Astra Română: aparatele de zbor au fost vopsite în culorile aviaţiei noastre

Rafinăria, în flăcări FOTO vechiul-regat.blogsport.ro

Dacă atacul avioanelor sovietice din iunie 1941 a fost neutralizat pe litoral de locotenentul Horia Agarici, care a luptat singur cu inamicul, rafinăria Astra Română nu a fost salvată, paza nedetectând aparatele de zbor.

Primele atacuri ale aviaţiei sovietice asupra teritoriului României au fost executate la scurt timp după angajarea României în război, asupra oraşelor Galaţi, Constanţa, Tulcea, Rădăuţi, Dorohoi, Iaşi, spune istoricul Alesandru Duţu. 

Indiscutabil, eroul zilei de 23 iunie 1941 a fost locotenentul Horia Agarici, care s-a angajat singur în luptă, în zona Constanţa, cu 5 bombardiere sovietice, doborând 3 dintre ele.  Pe 22 iunie 1941, escadrila de la Mamaia Sat a primit ordin să se deplaseze la Galaţi, pentru o misiune specială. Au plecat toate avioanele cu excepţia unuia: cel al tânărului aviator Horia Agarici, care avea 30 de ani. Aparatul său de zbor avea o defecţiune. Era vorba de un Hawker Hurricane cu numărul 3. 

A doua zi, pe 23 iunie, aviatorul a zărit deasupra mării şapte bombardiere: trei în faţă şi alte patru în formaţie de câte două. Imediat s-a dat alarma, iar Horia Agarici a decolat, chiar dacă avea avionul defect. A luat înălţime, a pornit în picaj şi a atacat avionul din centrul formaţiei. L-a doborât în mare. Apoi a atacat alte două aparate de zbor din faţa formaţiei. Unul a căzut în zona unde astăzi se află Valu lui Traian, iar altul mai la sud. Evenimentele din acea zi i-au fost povestite comandorului Vasile Reghintovschi de către un martor.

Avion doborât de Horia Agarici

În aceeaşi zi, avioanele din Escadrila de la Mamaia au mai doborât în lupte aeriene alte patru aparate de zbor ruseşti. Horia Agarici devenise însă eroul de necontestat al aviaţiei româneşti. Erau primele victorii în spaţiul aerian pe care le repurtase ţara noastră. Însuşi mareşalul Ion Antonescu l-a felicitat personal pe tânărul aviator

La 26 iunie, aviaţia sovietică a bombardat şi Bucureştiul, alarma fiind dată după ce aviaţia inamică a aruncat primele bombe. Peste câteva zile, avioanele sovietice au ajuns şi la Ploieşti, surprinzând apărarea antiaeriană română şi germană, momentul fiind descris astfel de căpitanul Dumitru Pasat în memoriile sale:

„Într-una din zile, cam pe la orele 13, pe când mă găseam la masă cu soţia, pe prispa casei unde locuiam, soţia îmi spune că se aude un bâzâit de motor de avion rusesc. Ascult şi eu şi, într-adevăr, aşa era, dar mă miram că în acelaşi timp că nu se dăduse alarma aeriană că sosesc avioane inamice. Avioanele se apropiau. Mă scol de la masă, ies în curte, mă îndrept spre plutonul de mitralieră care era pus în bătaie AA. Când îmi arunc ochii spre stânga, unde era o baterie AA germană, văd servanţii tunurilor că joacă ping-pong. 

Nu a trecut niciun minut, că au şi apărut două avioane la o înălţime de circa 100 metri, cu culorile avioanelor româneşti, iar după ele un avion de bombardament, la aceeaşi înălţime şi tot cu culorile aviaţiei noastre. Când avionul de bombardament a ajuns deasupra rafinăriei Astra Română, a început să-şi lase bombele în dâră. Rafinăria a fost lovită în plin şi a luat foc. Una din bombe a căzut pe un tun AA german din incinta rafinăriei, aruncând în aer nu numai tunul, ci şi pe servanţii lui, împreună cu căpitanul neamţ. Nimeni din cei ce răspundeau de paza distileriilor nu a putut da vreo explicaţie, cum şi de unde au venit aceste avioane sovietice, fără să fie identificate de departe, pentru a da alarma aeriană şi a se lua măsuri de apărare. 

A fost uşor să se picteze pe aceste avioane tricolorul nostru, dar se pune întrebarea pe unde au trecut frontiera şi au ajuns la Ploieşti fără să le identifice nimeni după zgomotul motoarelor, atât de caracteristic? Cum de nu au fost identificate de niciun post de observaţie? În primele săptămâni de război, acesta a fost singurul atac inamic reuşit. Trei zile şi trei nopţi a ars distileria“, aflăm din „Memoriile Căpitanului Dumitru Păsat, 1941-1945“, carte apărută la Editura Humanitas.

Fascinanta poveste a primei rafinării din România - Ploieşti, primul oraş din lume cu „fabrică de gaz“. Premiera mondială din 1857 a fost investiţia unor fraţi bogaţi

Vă mai recomandăm:

Istoria miilor de români care au luptat voluntar pentru Armata Germană în ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial

Povestea ultimului supravieţuitor român al Primului Război Mondial. A murit uitat de stat, în cel mai crunt anonimat

Eroul de pe frontul de Est decorat de mareşalul Ion Antonescu. „De trei ori am pus pistolul la tâmplă şi am vrut să mă împuşc“

Poveştile impresionante ale eroinelor în halate albe din spatele frontului: „Am tratat şi români, şi nemţi, şi ruşi“

Suferinţele unui ofiţer român în lagărul sovietic Oranki. „Şocul a fost când am văzut căruţe trase de români înhămaţi. Nu a fost o zi în care să nu-mi fie foame“

Aventurile unui ofiţer român: a fugit peste graniţe, de frica ruşilor, şi a lucrat la lansarea primelor filme din seria James Bond

Distrugătoarele României, aşii Marinei care au ajuns la fier vechi din cauza ruşilor. Navele erau mai bine echipate şi mai rapide decât cele pe care le avem azi