Părintele Eugen Tănăsescu, despre Bobotează: „Botezul lui Iisus Hristos este momentul când se arată Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh“

Părintele Eugen Tănăsescu, despre Bobotează: „Botezul lui Iisus Hristos este momentul când se arată Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh“

Boboteaza şi Sfântul Ioan Botezătorul Sursa foto: Sfânta Evanghelie

În fiecare an, la 6 ianuarie, Biserica Ortodoxă celebrează botezul lui Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. Momentul de botez al Mântuitorului are o semnificaţie aparte în religie, pentru că atunci, la apa Iordanului, s-a arătat Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Ştiri pe aceeaşi temă

Misiunea lui Iisus este dezvăluită de însuşi Dumnezeu, Tatăl ceresc. „Glasul Tatălui mărturiseşte despre Fiul, care se află în Iordan, iar Duhul Sfânt se pogoară peste El în chip de porumbel. Din acest moment, Hristos îşi arată calitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu“, ne învaţă părintele Eugen Tănăsescu, blogger „Adevărul“.

Prezenţa Sfintei Treimi este simbolizată la marea sărbătoare de la Constanţa prin cele trei cruci care se aruncă în apa mării. „Noi înşine suntem botezaţi în numele Sfintei Treimi. Viaţa creştinului trebuie să fie o purtare a crucii, prin credinţă, pocăinţă (iertare) şi iubire (fapte bune). Chiar şi Sfântul Pavel învaţă că sunt trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea“, arată preotul.

La Bobotează, apa se sfinţeşte printr-o dublă invocare a Duhului Sfânt, motiv pentru care se numeşte „Agheasmă Mare“. În restul anului, când apa se sfinţeşte doar printr-o unică invocare a Duhului Sfânt, avem „Agheasmă mică“. Modul agresiv în care credincioşii vor să ia apa sfinţită este nedemn de o asemenea sărbătoare.

„Aceste neorânduieli, pornite dintr-o dezordine spirituală interioară, nu ne vor apropia Împărăţia, ci ne vor depărta de ea. Printr-un astfel de comportament riscăm să alungăm de la noi pe Duhul Sfânt, care ni se dă prin sfinţirea apei. Prin urmare, să luăm această apă cu bucurie şi înţelepciune. Până la Odovanie, pe 14 ianuarie, o luăm dimineaţa pe nemâncate, împreună cu rugăciune. Cine nu se roagă nu poate primi ajutorul Domnului, pentru că nu-L cheamă şi nu-L laudă pentru minunile Sale, ci transformă această apă într-o amuletă magică“, sfătuieşte părintele Eugen Tănăsescu.

Interviu cu părintele Eugen Tănăsescu, despre marea sărbătoare a Bobotezei

 - Scurtă lecţie de teologie: explicaţi-ne semnificaţia Bobotezei.

 - Boboteaza este sărbătoarea Botezului lui Iisus Hristos în apa Iordanului, de către Sfântul Ioan Botezătorul. În acel moment are loc arătarea lui Dumnezeu - Sfânta Treime (Teofania sau Epifania, în greceşte), căci glasul Tatălui mărturiseşte despre Fiul care se află în Iordan, iar Duhul Sfânt se pogoară peste El în chip de porumbel. Din acest moment, Hristos îşi arată şi calitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu, nu doar cea umană. Acum începe, practic, activitatea Sa publică de propovăduire. Trebuie însă să deosebim între botezul pocăinţei pe care Sfântul Ioan Botezătorul îl practica şi botezul creştin, care este cu totul altceva. Hristos primeşte acest botez al pocăinţei, nu pentru că avea vreun păcat (căci Dumnezeu nu poate avea păcat), ci pentru a împlini, cum spune el, „toată dreptatea“, adică să arate că firea omenească are nevoie de transfigurare, pentru a se putea desăvârşi în harul Sfintei Treimi.

 - Cum a intrat slujba de Bobotează în viaţa credincioşilor?

 - Încă din secolul al II-lea, Sfântul Clement Alexandrinul aminteşte despre Bobotează, dar ea s-a serbat, până în secolul IV, împreună cu Naşterea Domnului, din cauza perioadei de persecuţii. Importanţa ei a determinat apariţia mai multor zile liturgice: pregătirea debutează încă din ziua de 2 ianuarie (Înainte-prăznuirea Botezului), apoi există un Ajun al Bobotezei, pe 5 ianuarie, în care postim pentru a ne pregăti să primim Duhul cel sfânt care alungă duhurile rele, după cum spune Mântuitorul, „prin post şi rugăciune“.

Pe 6 ianuarie este sărbătoarea în sine, iar pe 7 ianuarie cinstim pe Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul şi Proorocul Domnului. Sărbătoarea continuă în trăirea liturgică a Bisericii până în ziua de 14 ianuarie, la Odovanie. Sfinţirea apei se oficiază atât în Ajun, cât şi în ziua Bobotezei. Pentru a sublinia însă importanţa arătării Sfintei Treimi la apa Iordanului de Bobotează, s-a rânduit ca după Sfânta Liturghie din biserică, pe 6 ianuarie, să se meargă în sobor la o apă mai mare din apropierea bisericii, pentru a oficia sfinţirea apelor. Motivul este dorinţa de asemănare cu momentul Botezului lui Iisus în apa Iordanului.

Pentru a simboliza rolul important al apei în viaţa spirituală, se oficiază şi slujba de Sfinţire cea mare a apei, numită şi Agheasma Mare (în greceşte agiásma înseamnă atât sfinţirea apei, cât şi rezultatul ei, apa sfinţită). La Bobotează, apa se sfinţeşte printr-o dublă invocare a Duhului Sfânt, motiv pentru care o numim Agheasmă Mare. În restul anului, când apa se sfinţeşte doar printr-o unică invocare a Duhului Sfânt, numim această apă sfinţită Agheasmă mică. Sunt corecte ambele forme: şi „agheasmă“, şi „aghiazmă“ - care este un arhaism folosit în unele regiuni, inclusiv în Dobrogea. Important este fondul, să ştim ce este această apă sfinţită.

 - Vorbiţi-ne despre simbolul apei sfinţite de la Bobotează.

 - Apa are numeroase semnificaţii în toate civilizaţiile lumii. În creştinism, două sunt majore: curăţirea şi sfinţirea fiinţei umane. Apa sfinţită este materie purtătoare de Duh Sfânt, aşa că trebuie să înţelegem bine ce avem în faţă: apă în care stă Dumnezeu. La crearea lumii, Scriptura ne arată că „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor“, apoi vedem cum apele potopului curăţă păcătoşenia lumii, prefigurând apa botezului creştin, care ne va curăţa de păcate. Profetul David va vesti sfinţirea apelor: „Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui“ (Ps. 45, 4) şi „Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimântat şi s-au tulburat adâncurile“ (Ps. 76, 15). În Noul Testament, avem scăldătoarea Vitezda (Betezda = casa facerii de bine, în aramaică), unde un înger se cobora şi tulbura apa, iar primul intrat în ea se făcea sănătos de orice boală ar fi avut. În fine, Hristos însuşi spune că oricine se sfinţeşte prin Duhul Sfânt „râuri de apă vie vor curge din pântecele lui“.

Prin urmare, să luăm această apă cu bucurie şi înţelepciune. Cu ea se stropeşte casele credincioşilor, chiar de către preot, înainte de Bobotează, după care, din ziua de Ajun, până la Odovanie, pe 14 ianuarie, o luăm dimineaţa pe nemâncare, împreună tot cu rugăciune. Cine nu se roagă nu poate primi ajutorul Domnului, pentru că nu-L cheamă şi nu-L laudă pentru minunile Sale, ci transformă această apă într-o amuletă magică. Efectele acestei ape sfinţite sunt arătate chiar de textul rugăciunii de la sfinţire: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Că toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă...“.

Există, din păcate, şi câteva practici neortodoxe ale unor credincioşi. Unii vin la slujba de sfinţire cu apa deja îmbuteliată în sticle. Aceasta însă nu se poate sfinţi deoarece nici mâna preotului, nici Sfânta Cruce nu pot intra în respectivele sticle. Apoi, există obiceiul înmulţirii agheasmei, adică amestecarea agheasmei cu apă, care nu are fundamentare canonică în Ortodoxie.

 - La Constanţa, de Bobotează are loc cea mai mare festivitate religioasă din ţară. Explicaţi detaliile care o fac de o asemenea importanţă.

 - La noi, la Constanţa, avem cea mai mare şi importantă apă a ţării: Marea Neagră. Aşa că slujba de sfinţire are loc pe malul ei, într-un ceremonial condus de ierarhul locului, ÎPS Teodosie, însoţit de preoţi, diaconi şi credincioşi. Apa ce se va sfinţi este purtată în butoaie mari de lemn, purtate în tradiţionale care româneşti. Totodată, apa sfinţită în ajun este îmbuteliată în sticluţe mici de 0,5 litri, etichetate corespunzător, pentru a putea fi luată acasă şi păstrată de către credincioşi. Ţarcul unde sunt aşezate sticlele de agheasmă mare are forma crucii Sfântului Andrei, pentru a simboliza faptul că pământul dobrogean este un pământ apostolic. Bine ar fi ca şi purtările să ne fie tot aşa, demne de urmaşii celui ce ne-a a adus Cuvântul lui Dumnezeu. Dar nu este singurul simbol al Bobotezei de la malul Mării Negre. Există şi o cruce de gheaţă, semn al gerului Bobotezei, caracteristic acestei perioade. De asemenea, există şi tradiţia ca după slujba de sfinţire, ÎPS Teodosie să arunce în apa mării trei cruci.

 - De ce trei cruci? Era una, acum sunt trei. 

 - Din mai multe motive. Unul, pentru a simboliza prezenta celor trei Persoane ale Sfintei Treimi la apa Iordanului. Altul, pentru a ne aminti că noi înşine suntem botezaţi în numele Sfintei Treimi. În fine, pentru a înţelege că viaţa creştinului trebuie să fie o viaţă de purtare a crucii, prin credinţă, pocăinţă (iertare) şi iubire (fapte bune). Chiar şi Sf. Pavel învaţă că sunt trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea. Înainte se folosea o singură Cruce, pentru a simboliza că una este Crucea, altarul jertfei lui Hristos. Boboteaza este începutul activităţii de propovăduire a Domnului, de răscumpărare şi restaurare a lumii întregi, care însă va stârni împotriviri, ce-l vor ţintui pe Cruce. Biserica noastră, dorind să aprofundeze teologic acest moment, înţelege că nu numai Fiul a lucrat la mântuirea noastră, ci şi Tatăl, şi Duhul Sfânt. De aceea se arată la Iordan toată Sfânta Treime, pe care o simbolizăm şi noi prin cele trei cruci. Tezaurul de credinţă al Bisericii se poate îmbogăţi cu noi simboluri şi sensuri teologice, aşa cum a făcut-o de-a lungul întregii ei existenţe bimilenare. Ştiu că unii se vor gândi numai la bani atunci când aud de Biserică, tezaur şi îmbogăţire, dar Hristos a venit şi pentru aceştia, pentru a-i îmbogăţi spiritual. Chiar dacă avea pungă.

 - Cât de reală este credinţa în ritualul prinderii crucii de Bobotează?

 - Aruncatul în apă după cele trei cruci simbolizează teologic virtuţile de care aminteam: credinţa, nădejdea şi dragostea. Tinerii înfruntă condiţiile neprielnice din această perioadă ale apei, asemenea creştinului care înfruntă necazurile vieţii, în încercarea de a se desăvârşi. Chiar spune frumos un imn bisericesc, referindu-se la umblarea pe apă a lui Petru: „Marea vieţii văzându-o înălţându-se de vântul ispitelor, la limanul Tău cel lin alerg, strigând către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea Mântuitorule“. De aceea, trebuie să înţelegem bine acest sens spiritual şi să nu transformăm această tradiţie într-o superstiţie. Am văzut că unii cred că dacă vor prinde Crucile, vor avea parte de noroc, sănătate, bani etc. Realitatea este alta. Practicarea celor trei virtuţi aduce în viaţa noastră binecuvântarea lui Dumnezeu, care rodeşte cele bune. Aşa câştigăm Binele autentic în viaţa noastră. Dacă nu avem virtuţile, restul e magie stearpă, fariseism şi iluzie. Împlinirile din viaţă nu vin de nicăieri, ele se clădesc atent şi minuţios. Când vin şi ne depăşesc puterile sufleteşti, nu vor rămâne, ci se vor risipi. Aici este bine de amintit pilda caselor zidite pe nisip şi pe stâncă, rostită de către Hristos. Ştim bine care din ele rămâne în picioare. 

 - Cum trebuie să serbăm Boboteaza?

 - Neopunând rezistenţă la sfinţenie. Observ, cu tristeţe, că unii se împotrivesc cu toate forţele invitaţiei lui Dumnezeu de a ne sfinţi. Aud, văd şi citesc argumente care mai de care mai utopice sau iraţionale, doar pentru a mai arăta încă odată pumnul spre Cer, asemenea lui Iulian Apostatul. Mi-e greu să înţeleg această rezistenţă la bine, frumos şi adevăr. Ba chiar există şi o falsă evlavie a unora, care îşi închipuie că sfatul lui Hristos: „Împărăţia lui Dumnezeu se ia prin silinţă“ are un aspect pur fizic şi competitiv. Aşa apar îmbulzirile şi neorânduielile la marile sărbători, unii crezând că sunt la un meci de rugby.

Din păcate, aceste neorânduieli, pornite dintr-o dezordine spirituală interioară, nu ne vor apropia Împărăţia, ci ne vor depărta de ea. Printr-un comportament dezordonat, riscăm să alungăm de la noi pe Duhul Sfânt, care ni se dă prin sfinţirea apei. De aceea, să căutăm să ne însuşim o atitudine creştină, prin participarea la sfintele slujbele din Biserică şi de pe malul apei cu rugăciune şi evlavie, nu prin asistarea la slujbă ca la un spectacol. Sfântul Pavel spune că „orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire; Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune“.

Vă mai recomandăm

Părintele Eugen Tănăsescu: „Viaţa trebuie împlinită cu fapte bune, ca să sperăm «La mulţi şi binecuvântaţi ani!»“

Urarea corectă de Sărbători. De ce este pleonastică formula „Crăciun fericit“

Pregătiri pentru Boboteaza de la malul mării. Arhiepiscopia Tomisului oferă credincioşilor 120.000 sticluţe cu aghiazmă

A început operaţiunea Aghiazma Mare. Arhiepiscopia Tomisului pregăteşte sticluţele pentru Bobotează

VIDEO Îmbulzeală la Arhiepiscopia Tomisului. Credincioşii s-au călcat în picioare pentru dopuri de sticle cu aghiazmă

 

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările