A făcut dreptate Procesul de la Nürnberg? Amintirile înfiorătoare ale deţinutului numărul 108767, din lagărul Auschwitz-Birkenau: „Nu pot să uit şi nu pot să iert”
0
Pe 1 octombrie 1946 s-a încheiat procesul de la Nürnberg, în care au fost judecaţi criminalii de război. 12 dintre ei au fost condamnaţi la moarte, alţii la închisoare pe viaţă. Câţiva s-au sinucis înainte de a fi spânzuraţi.
Enric Roskovits, de 86 de ani, un evreu supravieţuitor al lagărului de exterminare Auschwitz-Birkenau, spune că după 70 de ani de la Procesul de la Nürnberg îi este greu să privească înapoi, să revadă galeria marilor criminali de război, responsabili pentru declanşarea războiului mondial şi de uciderea sălbatică a şase milioane de evrei. „Simt şi acum o durere în inimă şi mă întreb dacă acel proces a dat satisfacţie urmaşilor victimelor. Oare câţi torţionari au scăpat, s-au ascuns prin America de Sud şi au rămas până acum nepedepsiţi?“, se întrebă el.
„Anii trec, dar lasă urme. Putem uita multe, dar nu şi rănile sufletului, batjocorirea unui popor întreg, puterea nemăsurată a unui conducător de teapa lui Hitler care a pus cizma nu doar pe Europa, dar şi pe sufletele nevinovate a milioane de copii, femei, bătrâni, ucigându-i fără milă. Vor trece încă mulţi ani de la procesul de la Nürnberg, dar amintirea monstruozităţilor comise de nazişti va rămâme ca o pată neagră pe obrazul istoriei“, este de părere evreul.
Enric Roskovits spune că este şi mai trist că că mulţi din cei care trăiesc susţin că Holocaustul nu a existat, că totul este o invenţie pur evreiască.
Bărbatul născut în Topliţa, o localitate din nordul Transilvaniei, a supravieţuit Holocaustului, dar nu va uita niciodată cumplitele lucruri prin care a trebuit să treacă în lagărele de concentrare. A fost închis şi la Auschwitz, şi în Ladsberg.
Drumul până la moarte
În anul 1944, într-o dimineaţă de mai, toţi evreii din nordul Transilvaniei au fost adunaţi şi duşi la ghetoul din Reghin. De aici, au fost îmbarcaţi în vagoane pentru vite şi duşi în lagărul Auschwitz-Birkenau, de pe teritoriul Poloniei ocupate de nazişti. Enric Roskovits avea doar 15 ani.
În lagărul de la Auschwitz-Birkenau a stat câteva luni, unde a fost obligat să muncească, iar mama sa a fost gazată. Apoi, a fost trimis în Germania, în orăşelul Landsberg. Aici a primit şi un număr: 108767, care i-a rămas tatuat pe braţ. Tot aici, îşi aminteşte el, a apărut şi canibalismul. „Când nemţii au aflat că în lagăr se mănâncă oameni, s-au răzbunat pe caporalul care îi păzea şi l-au snopit în bătaie. Lecţia nu a folosit la nimic. Nu a trecut mult şi alte cadavre au fost mutilate. Până în ziua eliberării, care a venit în luna aprilie 1945“, rememorează el dramatismul acelor ani.
„Caut cu disperare ultimele silabe rostite de bunicul înainte ca flăcările să-l fi mistuit“
A scris mai multe cărţi despre acea perioadă şi a compus mai multe poezii. Vă redăm una dintre ele, intitulată „Eu nu pot să uit şi nu pot să iert“.
„Oripilat de tot ce s-a întâmplat,
Scormonesc cu îndârjire
În munţii de cenuşă
Poate găsi-voi un ochi încă viu,
Un creier încă meditând,
o inimă încă bătând.
Caut cu disperare ultimele silabe rostite de bunicul înainte ca flăcările să-l fi mistuit
Scornonesc cu degetele sângerânde, căutând
Un semn de viaţă din multele care au trecut pe aici.
Răscolesc firele de cenuşă
În speranţa de a găsi o amintire
care să mă relege de cei iubiţi
Inutil!
Totul e cenuşă, mormane de pulbere
rău mirositoare. Moartă
Ca morţii arşi fără vină.
Renunţ să mai caut dovezi
Ele se află în viscerele mele, săpate în inimă
Şi-n sufletul meu, martore ale celor ştiute
de atunci, de cînd eu însumi eram la un pas de moarte.
Mulţi au uitat genocidul.
Li se pare o fantasmă, un coşmar infernal
Şi nu vor să-l retrăiască iar şi iar
Eu încă vieţuiesc acolo,
Dumnezeu ştie cum
Văd cu ochii minţii faţa lividă
A fratelui meu inert.
Eu nu pot să uit şi nu pot să iert“.
Regrete pentru cei care au scăpat nepedepsiţi
Aurel Vainer, preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, avea 9 ani când a început cel De-al Doilea Război Mondial. Locuia la Botoşani, apoi s-a mutat cu familia la Bucureşti, unde a trăit ororile războiului. A crescut auzind dramele celor care şi-au pierdut viaţa în lagăre. „Pentru noi, evreii din România, procesul de la Nürnberg a fost un moment de mare emoţie, ştiind că o parte dintre evrei din ţara noastră şi-au pierdut viaţa“, spune Aurel Vainer.
În cadrul procesului au fost judecate căpeteniile Germaniei hitleriste, însă regretă că mulţi alţi criminali de război nu au mai putut fi judecaţi. Hitler s-a sinucis, Goebbels la fel.
Şi familia sa şi-a dat tributul în război. Un văr de-al său, Samuel Binder, a murit în lagăr. Era un reputat savant chimist.
„Procesul de la Nürnberg ar fi trebuit să fie doar începutul“
Maximillian Marco Katz, fondator al Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului din România, este de părere că procesul de la Nürnberg ar fi trebuit să fie numai începutul procedurilor menite să îi judece nu numai pe nazişti ci şi pe colaboratorii care au adoptat ideologia fascistă şi care au participat la crimele comise împotriva evreilor, a romilor, a homosexualilor.
„În contextul în care pe data de 9 octombrie comemorăm Ziua Holocaustului în Romania, procesul de la Nuremberg este un punct de referinţă în istorie, care ar trebui să ne aducă aminte că şi în România celui de al Doilea Război Mondial au fost nu puţini criminali care au participat activ la prigonirea şi la crimele comise împotriva altor oameni, spune Katz.
Pe data de octombrie 1946, Tribunalul de la Nürnberg a stabilit că Holocaustul, atrocităţile comise împotriva umanităţii în timpul celui de al Doilea Război Mondial au fost plănuite şi comise de oameni şi nu de entităţi abstracte. Este trist că în România secolului XXI sunt oameni, nu puţini, care militează pentru reabilitarea acelor criminali şi transformarea lor în martiri şi eroi, adaugă el.
12 nazişti condamnaţi la moarte
Dezbaterile procesului de la Nürnberg s-au ţinut între 20 noiembrie 1945 şi 1 octombrie 1946. În proces au fost 24 de inculpaţi. Jumătate dintre ei au fost condamnaţi la moarte: Martin Bormann, secretar al partidului nazist, Hans Frank, guvernatorul general al guvernământului Poloniei ocupate de Germania, Wilhelm Frick, cel care a scris legile rasiale de la Nürnberg, Hermann Goring, comandantul aviaţiei militare, Alfred Jodi, înaltul comandament al Armatei, Ernst Kaltenbrunner, cel care a avut în subordine câteva lagăre de concentrare.
Aceeaşi sentintă au primit-o şi Wilhelm Keitel, şef al Oberkommando der Wehrmacht, Joachim von Ribbentrop, ambasador plenipotenţiar şi ambasador în Regatul Unit şi ministru de externe al Germaniei, Alfred Rosenerg, ideologul şef al Partidului nazist, Fritz Sauckel, cel care a coordonat programul nazist de muncă forţată, Arthur Seyss-Inquart, comisar al Reich-ului pentru Olanda ocupată, şi Julius Streicher, care a instigat la ură şi omoruri împotriva evreilor prin săptămânalul său de propaganda nazistă Der Sturmer.
Sentinţele capitale au fost executate la 16 octombrie 1946 prin spânzurare. Procesele de la Nürnberg au inspirit elaborarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (1948) şi a altor convenţii privind drepturile omului.
Josef Mengele, supranumit „Îngerul morţii”, medicul german care a efectuat experimente inumane pe deportaţi, mai ales pe cupluri de gemeni în lagărul de la de la Auschwitz-Birkenau a scăpat din mâinile aliaţilor, care l-au eliberat întrucât nu îi cunoşteau identitatea. Timp de 35 de ani a trăit cu identităţi false. Un cadavru exhumat în 1985 în Brazilia a fost identificat ca fiind cel al lui Mengele, anul morţii fiind stabilit, cu aproximaţie, 1979. Abia în 1992 medicii legişti au reuşit să confirme identitatea lui cu ajutorul testelor ADN.
Vă mai recomandăm:
FOTO Steaua lui David va lumina din nou în templul israelit. Istoria celor două sinagogi ale Constanţei
FOTO „Revelionul“ evreilor: urmaşii lui Moise au trecut în noul an, la Tulcea. Sinagoga din Constanţa este în ruină
FOTO „Să fii trecut în Cartea Vieţii“ şi-au urat evreii, la trecerea în noul an - 5775
Se încarcă comentariile...
