Hrana noastră cea de toate zilele: agricultura industrială produce 30% din mâncarea planetei cu 70% din resurse

Hrana noastră cea de toate zilele: agricultura industrială produce 30% din mâncarea planetei cu 70% din resurse

Agricultura industrială produce 30% din hrană folosind 70% din resursele agricole. FOTO: Guliver/Getty

Agricultura industrială produce mai mult, mai ieftin. Aceste afirmaţii au stat la baza un proces, care durează de după al doilea război mondial şi se manifestă puternic şi astăzi, de restrângere treptată a agriculturii ţărăneşti. Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite, arătă însă că ţăranii hrănesc 70% din planetă, folosind 30% din resurse.

Legumele şi fructele produse în agricultura ţărănească, având la bază seminţe tradiţionale care dau gustul şi calităţile nutritive superioare produselor obţinute prin agricultura industrială, vor fi din ce în ce mai greu de găsit având în vedere politica Guvernului României de a se alinia la strategia Uniunii Europene de a subvenţiona agricultura extraintesivă, bazată de seminţe hibride şi industrializare.

Reprezentanţii Asociaţiei Eco Ruralis din Cluj-Napoca, al cărui scop este păstrarea zestrei genetice de seminţe tradiţionale de legume şi promovarea agriculturii ţărăneşti, susţin că acest proces este profund dezavantajos pentru România.
 
“Seminţele ţărăneşti sunt rezistente la condiţii de mediu vitrege, boli şi dăunători. Producţia obţinută din seminţele ţărăneşti este de calitate superioară, mult mai nutritivă, mai ieftină şi mai productivă, decât ce se obţine din hibrizi şi seminţele tehnologice. Şi în plus, aceste legume au gust”, arată Ramona Duminicioiu, reprezentanta ONG-ului care coordoneaza proiectul “Seminţe ţărăneşti”, prin care asociaţia distribuie gratuite seminţe tradiţionale.

De ce s-a trecut la agricultura industrială?

În condiţiile în care seminţele ţărăneşti au aşa de multe calităţi, de ce s-a decis la nivelul UE şi al ţărilor dezvoltate din lume să treacă la agricultură idustruală? „După al doilea război mondial s-a stabilit că securitatea alimentară e o prioritate şi s-a trecut la intensificarea industrailizării agriculturii. În agricultura industrială nu se potrivesc seminţele ţărăneşti pentru că nu sunt omogene, nu sunt stabile, au o diversitate genetică foarte mare şi nu sunt fezabile pentru sistemul extraintensiv. Atunci s-au creat hibrizii, care sunt făcuţi pentru maşini, pentru utilaje, pentru transport, aspect, pentru orice numai pentru consum nu”, a explicat ONG-ista.

Nu pot să nu o întreb atunci: de ce am acceptat să ne fie servite nişte produse care arată bine, dar nu au gust şi calităţi nutritive? “Pentru că nu ne-a întrebat nimeni. Nu trăim într-un sistem care să consulte la modul real consumatorii sau producătorii. În ţările comuniste precum România industrializarea agriculturii s-a făcut prin acapararea de teren cu încălcarea drepturilor omului, cu arestări şi chiar cu crime. În ţările din Vest, precum Anglia, Franţa, Germania, fermierii mici au fost convinşi să cedeze terenurile fermierilor mari pentru a avea productivitate mai mare. Pentru a rămâne pe piaţă aceştia au ajuns să fie dependenţi de subvenţii, iar pentru a le primi au trebuit să folosească tehnologia industrială şi seminţele hibride”, povesteşte Duminicioiu, arătând că o astfel de politică se duce şi în România. 
 

70% din populaţia planetei hrănită cu 30% din resurse

 
Având în vedere că scopul primar al industrializării agriculturii a fost asigurarea necesarului de harnă pentru o populaţie a lumii în continuă creştere, o întreb pe activistă dacă nu cumva renunţarea la acest sistem ar duce la o criză a alimentelor. Îmi răspunde cu un “nu” hotărât. “În momentul de faţă 70% din populaţia planetei e hrănită de ţărani care practică agricultură ţărănească, folosind în mare parte seminţe ţărăneşti. Numai 30% din populaţia globului de hrănită de agricultura industrială, adică zonele mai dezvoltate ale lumii precum SUA, Canada, Europa. Ceea ce este incredibil este faptul că agricultura industrială hrăneşte 30% din populaţie folosind 70% din resurse, adică suprafaţa de teren arabil, apă, bani publici. Astfel, agricultura ţărănească hrăneşte 70% din populaţie folosind 30% din resurse”, spune Duminicoiu, folosind datele unui studiu realizat de Grupul ETC din SUA, o organizaţie care abordează problemele socio-economice şi ecologice din jurul noilor tehnologii, citat în “The New York Times”.
 

"Să recunoaştem că în momentul de faţă există două sisteme de alimentaţie, unul industrial şi unul al micilor femieri, ţărani dacă preferaţi. Sistemul ţărănesc nu numai că este aici să rămână, dar este şi mai eficient decât modelul insdustrial. Conform ETC Group, o organizaţie de cercetare din Ottawa, lanţul alimentar industrial foloseşte 70% din resursele agricole pentru a furniza 30% din mâncarea lumii, pe când ETC susţine că reţeaua ţărănească de alimente produce 70% din hrană, folosinde 30% din resurse.", a spus Mark Bittman, de la "The New York Times".

 

Avertisementul ONU

 
Informaţia este confirmată şi de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite, care arăta într-un raport din 2013: “În calitate de furnizori a aproape 70% din aprovizionarea cu alimente a lumii, fermierii şi micii agricultori de familie au nevoie de un cadru adecvat care să le permită să producă şi să comercializeze produsele în mod colectiv, şi că facilitează investiţiile în consolidarea capacităţilor lor individuale şi organizaţionale”.

Ramona Duminicioiu concluzionează: “Agricultura ţărănească este mai eficientă ca cea industrială, mult mai eficientă. A devenit un fel de motto: «Agricultura industrială produce mai mult, mai ieftin». Nu este adevărat, agricultura industrială foloseşte foarte mulţi bani publici, foarte mult petrol şi utilaje care se strică, creează foarte puţine locuri de muncă. Dacă ar fi lăsăm libere ambele siteme agricole, mâine agricultura industrială nu ar face faţă pentru că preţurile cu care aduc produsele sunt de dumping. Astea nu sunt preţurile reale. Preţul agriculturii chimice e mult, mult mai mare. Ni se pare că produsele sunt mai ieftine întrucât costurile sunt suporate din banii publici şi de cele mai multe ori, companiie producătoare ajung să fie pe profit numai din subvenţii, nici nu-i interesează cu cât se vind pe piaţă  produsele”. În plus de aceasta, activista precizează că agricultura industrială vine la pachet cu cheltuieli cu pesticide, ierbicide, îngrăşăminte chimice, necesare pentru a asigura producţia. 
 
Citeşte şi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: