De ce a ridicat Ştefan cel Mare biserici în Transilvania. Cum arată lăcaşurile de cult ctitorite de domnul Moldovei în inima Ardealului
0Puţină lume ştie că Ştefan cel Mare a ctitorit mai multe biserici în Ardeal, iar două dintre se află în judeţul Cluj: lăcaşurile de la Feleac şi Vad. Aveau rang de episcopii. Mai târziu, cea de la Feleac a devenit mitropolie.
”Istoria Transilvaniei nu poate fi concepută decât în strânsă şi permanentă interdependenţă cu cea a voievodatelor din spaţiul extracarpatic. (...) Pe primul plan se situează relaţiile de ordin economic şi de interes comercial, care între Moldova şi Transilvania au atins o asemena intensitate încât în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) s-au acordat privilegii negustorilor transilvăneni care vizitau voievodatul de la răsăritul Carpaţilor”, scrie academicianul Marius Porumb, în broşura despre biserica de la Feleac, numită ”Biserica Arhiepiscopală din Feleac, ctitoria lui Ştefan cel Mare”.
Povestea ctitoriilor bisericeşti ale lui Ştefan cel Mare în Transilvania începe cu o alianţă încheiată la 12 iulie 1475. Voievodul moldovean semna un tratat cu Matia Corvin, iar în urma acestui act Ştefan cel Mare capătă proprietăţi în Transilvania, adică două domenii: Ciceu şi Cetatea de Baltă împreună cu numeroase sate.
Alianţa a funcţionat şi după moartea regelui Matia Corvin, adică după 1490. Marius Porumb spune că relaţiile au fost foarte amiabile în intervalul 1493-1499, când voievodatul Transilvaniei a fost condus de Bartolomeu Dragfi, originar din familia lui Dragoş din Maramureş.
Prezenţa lui Ştefan cel Mare în Ardeal era bine văzută în epocă. Academicianul dă exemplu saşilor braşoveni care îl chemau pe domnul Moldovei la 26 aprilie 1478 ”cu mare dor şi dragoste... să facă bunătatea să se apropie de această ţară” ca să o apere de pericolul otoman.
În acest context apar două episcopii româneşti la Vad şi Feleac, sprijinite material şi moral de domnul Moldovei şi urmaşii săi.
Mitropolia Feleacului. (foto dreapta, credit foto: Marius Porumb)
Primul episcop al Feleacului este un Marcu, apoi al doilea Danciu-Daniil (amintit într-un set de documente din secolul al XVI-lea). Acesta din urmă a ridicat biserica de piatră cu hramul Sfânta Paraschiva înlocuind biserică de lemn a satului. În 1488, episcopia devine arhiepiscopie, iar 10 ani mai târziu, în 1498, mitropolie - fapt amintit într-o inscripţie pe o ferecătură de carte, dăruită de Isac Vistiernicul, unul dintre curtenii credincioşi ai lui Ştefan cel Mare.
Inscripţia, amintită în broşura academicianului, sună în felul următor: ”Robul lui Dumnezeu Isac Vistiernicul a ferecat acest Tetraevanghel pentru Mitropolia Feleacului în anul 7006 (n.r. 1498) decembrie”.
Biserica de la Feleac, cu hramul Sfânta Paraschiva, a fost ridicată pe o colină ce permite o vedere spre drumul ce duce la Cluj.
”Elementele de sculptură în piatră - ogivele, cheile de boltă, (...), cele două portaluri bogate profilate duc la concluzia subliniată de Vasile Drăguţ că voievodul ctitor a recurs la serviciile unui atelier de constructori din Cluj, preocuparea pentru o execuţie de calitate fiind justificată de calitatea de reşedinţă mitropolitană a bisericii din Feleac”, susţine Marius Porumb.
Interior din biserica de la Feleac FOTO: Marius Porumb
Episcopia Vadului. Satul Vad apare prima dată în documente în anul 1467 drept posesie a familiei nobiliare Banffy, iar ulterior, în acelaşi secol, ajunge sub stăpânirea lui Ştefan cel Mare împreună cu Cetatea Ciceiului. Lăcaşul are hramul Adormirii Maicii Domnului şi ca, şi cea din Feleacu, a fost ridicată din piatră, asemeni bisericilor din nordul Moldovei.
”Credem că localitatea Vad a fost desemnată de către Ştefan Voievod spre a deveni reşedinţă episcopală din multe motive întemeiate, localitatea fiind amplasată într-o regiune uşor accesibilă, respectiv pe malul stâng al Someşului, la numai 16 kilometri de oraşul Dej, (...), iar posibila existenţă a unei mănăstiri mai vechi a contribuit decisiv la alegerea locului”, scrie Marius Porumb.
Tradiţia şi elementele stilistice ale ctitoriei lui Ştefan de la Vad întăresc ideea că lăcaşul a fost ridicat la sfârşitul secolului al XV-lea. Documentele spun că primul episop de la Vad a fost vlădica Ilarion, la 1523. După 1550, episcopia îşi pierde din importanţă din pricina faptului că voievozii Moldovei pierd domeniile din nordul Transilvaniei.
”Merită să menţionăm că în anul 1599, în fruntea eparhiei Vadului a fost pus de către Mihai Viteazul episcopul Ioan de Cerna, care a păstorit atâta timp cât a durat stăpânirea Viteazului în Ardeal”, scrie Marius Porumb în broşura ”Biserica episcopală din Vad, ctitoria lui Ştefan cel Mare”
Mai puteţi citi: