Principesa Margareta: „Sunt născută şi crescută în exil, dar sunt profund româncă”. De ce crede un istoric clujean că viitorul „Casei Regale e pe mâni bune”
0
Cornel Jurju, istoric clujean autorul cărţii „Tovarăşi împotriva Coroanei“, susţine că destinele Casei Regale a Românie sunt „în mâini bune”, având în vedere elementele biografiei principesei Margareta: a absolvit o prestigioasă universitate din Anglia, unde a fost colegă cu fostul premier britanic Gordon Brown, a lucrat la ONU, a revenit în România în 1990 şi de atunci are o activitate ireproşabilă.
Cornel Jurju, istoric clujean, autorul cărţii „Tovarăşi împotriva Coroanei”, susţine: „Este o situaţie regretabilă, Majestatea Sa Regele Mihai I a fost şi este un monument al Istoriei Românilor, dar şi al prezentului României, atâta vreme cât Dumnezeu îi va da zile. Pe de altă parte, decizia Consiliului Regal de a o desemna pe Alteţa Sa Regală Principesa Margareta custode al Coronei şi moşntenitor la şefia Familiei Regale este în sensul statutului Casei Regale adoptat în 2007. Renunţarea la regea salică (care prevedea succesiunea numai pe linie bărbătească-nr) a fost o adaptare a Casei Regale, având în vedere că în toate celelalte familii regale europene succesiunea se face atât pe lnie masculină, cât şi feminină. Din acest punct de vedere e o actaulizare a statutului Casei Regele”.
Cine îi ia locul Regelui Mihai: Coroana României este „în mâini bune”
„Sigur că dispariţia Majestăţii sale Regele Mihai I din reprezentarea publică a Casei Regale e moment dificil, e un moment nedorit, dar pe de altă parte, cred că destinul Casei Regale a României şi al Coroanei României se află, dacă pot spune astfel, în mâini bune atunci când ne referim la alteţa sa regală Principesa Margareta”, spune istoricul. Jurju crede că Principesa Margareta se bucură de aprecierea românilor: „Alteţa Sa Regală este în România din ianuarie 1990 şi e extraordiar de apreciată şi preţuită de majoritatea concetăţenilor. Activitatea publică a Alteţei Sale Regale Principesa Margareta este identificată cu eleganţa şi generozitatea, cu echilibrul, modestia şi demnitatea. Aşa încât eu cred că Casa Regală şi Coroana României au un prezent dar şi un viitor”. Istoricul crede că în activitatea Casei Regale va exista continuitate. „Eu cred că activitatea Casei Regale se va situa sub semnul cotninuităţii. În utimii 2-3 ani, practic, prestaţia publică a Familie Regale a fost gestioantă de Principesa Margareta a României şi Principele Radu. Evident că acest lucru va continua şi în perioada următoare”, a concluzionat Cornel Jurju.
„Eu cred că activitatea Casei Regale se va situa sub semnul cotninuităţii. În utimii 2-3 ani, practic, prestaţia publică a Familie Regale a fost gestioantă de Principesa Margareta a României şi Principele Radu. Evident că acest lucru va continua şi în perioada următoare”,
Cornel Jurju, istoric
Cine este Principesa Margareta a României
Cornel Jurju susţine că: „Principesa Margareta a României s-a născut la Lausanne (Elveţia) în 26 martie 1949. A fost primul copil al Regelui Mihai I şi al Reginei Ana, primind numele bunicii materne, Principesa Margareta a Danemarcei. După trei săptămâni de la naştere, în 15 aprilie, Margareta a fost botezată în rit ortodox. Se respecta Constituţia României din 1923 care prevedea că urmaşii „Majestăţii Sale” vor fi botezaţi şi crescuţi în religia ortodoxă. Deşi debutul în viaţă s-a făcut, pe cât a fost posibil, prin respectarea obiceiurilor şi a legii româneşti, Margareta a fost un copil român născut şi format în exil. Aceasta a fost un fapt al destinului care a avut urmări importante în conştiinţa şi viaţa Principesei Margareta. Copilăria, adolescenţa şi tinereţea s-au aflat sub amprenta permanentă a peregrinărilor prin ţări străine”.
Colegă cu Gordon Brown, premierul Angliei
Jurju face o retrospectivă a educaţiei pe care a primit-o Principesa Margareta: „A mers la grădiniţă în Italia, a făcut şcoala în Elveţia şi Anglia, a susţinut examenul de bacalaureat în Franţa, la Grenoble. Mai târziu, a ajuns în Scoţia devenind studentă la prestigioasa universitate britanică din Edinburgh. Aici a dobândit competenţe solide în sociologie socială, drept internaţional şi ştiinţe politice. Aici a fost colegă cu Gordon Brown”.
După absolvirea facultăţii a rămas o vreme în Marea Britanie devenind cercetător specializat în sociologie medicală şi sănătate publică. De la începutul anilor 80 Principesa Margareta a lucrat la ONU în cadrul Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură, care îşi avea sediul la Roma. „Legătura cu identitatea românească s-a făcut treptat, dar încă din perioada copilăriei timpurii. De la vârsta de doi ani a început să înveţe primele cuvinte în limba română de la tatăl său, dar şi cu sprijinul Elenei Catargi, doamnă de onoare a bunicii paterne, Regina Elena. Pe parcurs, reprezentările privitoare la România s-au dezvoltat. De la tatăl său asculta poveşti despre un pământ îndepărtat pe care Regele îl numea „casă”. A ascultat muzică românească, a văzut primele albume fotografice cu imagini minunate din România. Mai târziu a citit excepţionalele memorii ale străbunicii sale, Regina Maria, intitulate <<Povestea vieţii mele>>”, scrie Jurju.
„Eu sunt româncă. Sunt născută şi crescută în exil, dar sunt profund româncă”
„Toate aceste secvenţe s-au asamblat în sufletul Margaretei într-o imagine a României, care suscita curiozitate şi emoţie. Treptat ţara din povestirile Regelui a luat forma patriei. O patrie, abia întrezărită dar tocmai de aceea idealizată şi care venea în întâmpinarea căutărilor identitare ale Principesei Margareta. Într-un interviu din 1984 Principesa Margareta vorbea în termeni impresionanţi despre seducţia pe care o exercită România asupra Sa: „Eu sunt româncă. Sunt născută şi crescută în exil, dar sunt profund româncă. Venirea în ţară este cea mai puternică şi cea mai ardentă dorinţă a vieţii mele. … Doresc să-i respir aerul, să-i cunosc peisajele, munţii, să-i ating pământul, să văd Marea Neagră. Această ţară exercită o mare fascinaţie asupra mea şi am un sentiment de frustrare pentru că n-o cunosc.”
„E în România din 1990”
„Ca o concretizare a acestui conţinut afectiv, în vara anului 1989, Principesa a demisionat de la ONU. Presimţea că se vor produce schimbări importante în lumea comunistă şi dorea să fie alături de tatăl său şi de patria după care tânjea. Prin urmare, la începutul lui 1990 a decis că a venit momentul să călătorească spre ţara din „poveste”. Era abia 18 ianuarie când, Principesa Margareta, împreună cu Principesa Sofia, sora sa, ajungeau în România. De lângă scara avionului, care urma să o aducă pentru prima dată acasă, Principesa Margareta făcea o mărturisire emoţionantă: „Este cea mai frumoasă zi din viaţa mea.” Sigur că România reală era diferită de aceea imaginată de către Margareta. Era, poate, mai tristă, mai închistată şi chiar ostilă. Totuşi, atingerea nemijlocită a ceea ce era românesc a fost revelatoare. Întâlnirea cu patria avea să ocupe un gol identitar, avea să redefinească destinul Principesei. „Ajunsă pe pământ românesc, m-am simţit pentru prima oară în viaţa mea o persoană întreagă! Înainte, aveam mereu sentimentul că jumătate din fiinţa mea lipsea. A fost un moment puternic, important”, arată Jurju.
„Societatea românească îşi poate regăsi coeziunea prin personaliatea-model a Principesei Margareta”
„Apoi, cu începere din acel ianuarie 1990, Principesa Margareta a oferit cea mai elegantă şi convingătoare pildă de patriotism modern. Dorul de patrie s-a convertit cu rapiditate într-o activitate, pe cât de intensă pe atât de puţin stridentă, în slujba societăţii româneşti. Prin Fundaţia Principesa Margareta, fondată în 1990, au fost sprijiniţi câteva sute de mii de concetăţeni aflaţi în situaţii sociale dificile. A contribuit substanţial şi necondiţionat la succesul principalelor proiecte postcomuniste româneşti: intrarea în NATO şi UE. Mai trebuie remarcat respectul desăvârşit cu care Principesa Margareta s-a raportat la ceea ce poate oferi substanţă viitorului. A încercat să pună în valoare specificul cultural românesc, a promovat carierele unor tineri talentaţi în domenii precum muzica şi artele. Nu în cele din urmă, Principesa Margareta a ştiut/ştie cum să vorbească despre ţara Sa, despre poporul român. În vocabularul Alteţei Sale nu sunt de găsit cuvinte de ocară, în schimb prin vorbe pe cât de simple pe atât de cuminţi, reuşeşte să evidenţieze calităţi, să ofere motive de optimism. Într-un anume fel, se poate afirma că Principesa Margareta s-a regăsit pe sine prin naţiunea română. Numai că astăzi, situaţia pare a fi sensibil schimbată. Cred că societatea românească îşi poate regăsi coeziunea, demnitatea prin personaliatea-model a Principesei Margareta, prin valorile pe care, în mod tradiţional, le reprezintă Coroana României”, concluzionează Jurju.
Citeşte şi
Casa de Hohenzollern-Sigmaringen şi Regii României
Istoria conflictelor dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzoller
Cum era sa fie înlocuit Ferdinand cu Franz Joseph
Nunta pricipesei Ileana, ultima căsătorie monarhică din România
Se încarcă comentariile...
