Miocardita, pe înţelesul tuturor. Ce au observat legiştii la autopsia celor infectaţi cu SARS-CoV-2, cum era inima

Miocardita, pe înţelesul tuturor. Ce au observat legiştii la autopsia celor infectaţi cu SARS-CoV-2, cum era inima

Terapia Intensivă, locul unde se dă ultima bătălie FOTO Shutterstock

Încă un îndemn la vaccinare lansează medicul Gabriel Diaconu. Pentru a-i convinge pe oameni, psihiatrul a explicat pe pagina sa de socializare cum stau lucrurile cu miocardita şi vaccinul anti-COVID şi ce riscuri există să dezvolţi această afecţiune gravă a inimii.

Medicul a postat un mesaj pe pagina sa de socializare în care explică amănunţit şi cu argumente ştiinţifice de ce nu trebuie să se teamă oamenii că vor dezvolta miocardită dacă se imunizează:

„Bezna. Miocardita şi vaccinul COVID-19

Crez: În faţa minciunilor şi a dezinformării nu vom capitula niciodată. Pentru fiecare argument otrăvit, vom aduce trei argumente bune înapoi. Vom alina fricile oamenilor, oricât de mult ar dura. Şi nu-i vom lăsa pradă terorii. 

Scriu, astăzi, de un vârf de lance în propaganda anti-vaccinală: COVID-19, vaccinurile anti-COVID, respectiv apariţia miocarditei la unii pacienţi.

E o poveste intens amplificată, trambulinată în mediul online. Spune aşa: ”vaccinul anti-COVID dă miocardită!”  ”mor oameni pe capete de inimă după vaccin!” 

Terenul este fertil, ca şi în cazul trombozelor, şi se datoreşte fricii înnăscute a omului de ”probleme la inimă”. 

Inima e organul magistral, domnesc, al corpului. Pe cât de des e menţionată în literatură şi poezie, pe atât de puţin e înţeleasă anatomia, şi fiziologia, ei, de către omul de rând. 

Înainte de a continua, merită să te întrebi dacă ştii din ce e făcută inima, cum arată, şi care e funcţia ei. Am să-ţi explic pe scurt aceste lucruri, după care am să-ţi spun ce-i face inimii infecţia cu noul coronavirus, sau COVID-19. Apoi am să-ţi explic relaţia dintre vaccin şi ”miocardită”, respectiv am să trag nişte concluzii.

Va fi un text lung? Da. Îţi va lua cam 10 minute să citeşti. Nu pot să-ţi promit că-ţi va lua tot atât să înţelegi. 

***

Muşchiul inimii e şi el sub arme

Sunt trei feluri prin care poţi descrie o inimă:  din ce e făcută ea, respectiv din câte straturi care e alcătuirea ei, respectiv ”arhitectura”: câte ”camere” are, ce intră în ele, ce iese din ele (i.e. ce vase de sânge), cum sunt ele controlate (reţea electrică) care e funcţia, respectiv ”bio-mecanica” ei: cum se contractă, cum se relaxează, care sunt reperele ei de funcţionare normală sau anormală (ca la orice alt motor, rată de compresie, fracţie de ejecţie, consum etc).

Fiecare descriere are frumuseţea ei. Şi povestea ei de viaţă, încă de la concepţie. Până la urmă, bătaia inimii unui mic embrion, cam din a 5 -a săptămână de sarcină, e semn clar că acolo e o fiinţă vie. 

Structural, inima are două straturi: endo-card (stratul dinăuntru), respectiv mio-card (stratul muscular). Ea stă într-o baie de lichid lubrifiant, în interiorul unui săculeţ pe care îl numim peri-card. 

Rolul sacului e s-o protejeze, dar şi să-i ofere mediul propice prin care se poate contracta ”în linişte”, cu cât mai puţină frecare, respectiv să stea într-o ”baie” protectivă, atât nutritivă cât şi imunitară.

Muşchiul inimii, miocardul, are câteva asemănări, dar şi importante deosebiri, de celelalte două feluri de muşchi din organism (muşchii striaţi, ai membrelor şi trunchiului, respectiv muşchii netezi ai organelor interne, intestin sau vezică urinară/ uter). Fără să intru în detalii, deosebirile sunt şi de formă, şi pe fond, în ce priveşte ”amprenta” imună de pe suprafaţa celulelor inimii. Muşchiul inimii e şi el sub arme, dar are altă uniformă, cu alte petliţe.

Valvele au o frumuseţe rară

La naştere, deja, inima are patru camere, respectiv două etaje, şi două părţi. 

Camerele sunt, două câte două: atrii (pe unde sângele vine), şi ventriculi (de unde sângele pleacă). Reciproc, etajele sunt cel atrial, şi cel ventricular (superior/ inferior). Iar părţile pot fi denumite ”inimă dreaptă” respectiv ”inimă stângă”. 

Inima dreaptă primeşte sânge de la tot organismul, şi îl împinge spre plămân. Aici sângele se oxigenează, după care intră în inima stângă şi e pompat spre tot organismul. Şi tot aşa. 

În mod normal, între cele două părţi (dreapta/ stânga) NU există căi de comunicare. 

Comunicarea dintre atrii, şi ventricule, se face prin orificii protejate cu valve. La fel, există valve şi la intrarea, respectiv ieşirea, din inimă, astfel încât - la anumite momente ale contracţiei inimii - unele camere să fie închise într-o direcţie (cea din ”deal”, de unde sângele vine), dar deschise într-alta (cea ”din vale”, pe unde sângele pleacă). 

Valvele care fac comunicarea dintre atrii, şi ventricule, au o frumuseţe rară inginerească. Pentru că, în camera stângă, regimul de presiune este susţinut (inima trebuie, până la urmă, să împingă sânge în TOT organismul), există nişte ”cordaje” care, ca pe o pânză de corabie, ancorează şi întăresc valva încât să-i crească performanţa în contracţie. 

Spunem, când inima se contractă, că este în ”sistolă”. Spunem, când inima se relaxează, că este în ”diastolă”. 

Cele două repere se realizează la o anumită presiune (”tensiune”) pe care o putem măsura relativ specific. De aceea, când doctorul îţi ia tensiunea, măsoară tot timpul DOUĂ valori. Pentru că, în boli ale inimii, contează foarte mult ambele: dacă una e crescută dar alta nu, dacă amândouă sunt crescute, sau scăzute, etc.

Într-o viaţă se va contracta de 3 miliarde de ori

Inima are propriul ei mic sistem nervos/ calculator, care în mod spontan, regulat şi ritmic, transmite curent electric. Acest curent electric face ca miocardul să se contracte armonic, cu o anumită frecvenţă. Ecoul, în sânge şi vase, al acestor contracţii, se numeşte ”puls”. Pulsul şi contracţia inimii NU sunt acelaşi lucru. Dar noi măsurăm şi asta, când consultăm pacienţii. Înainte să apară imagistica inimii, doctorii învăţau şi studiul pulsului, particularităţile lui. Puteau pune diagnostice, uneori, simplu prin faptul că îţi luau mâna, şi apoi îţi apăsau încheietura şi apoi observau, cu atenţie, ce se întâmplă. De aici vine, de altfel, şi eticheta ”să-ţi porţi inima pe mânecă”.

Inima are şi propriul ei sistem circulator, cu unele particularităţi şi ciudăţenii. Spre exemplu inima nu are capilare. Vasele care conduc sânge spre muşchiul inimii se numesc ”coronare”. Dacă se înfundă, faci infarct. 

Tot acest design, tot ce am scris până aici conduce către următoarea afirmaţie: în mod normal, de-a lungul unei vieţi de om, inima ta se va contracta de 3 miliarde (!!!!) de ori. Puţine sunt motoarele vieţii atât de aproape de perfecţiune. Ceea ce nu înseamnă că inima nu are vulnerabilităţile ei.

Directă şi principală cauză a morţii

Ce se întâmplă în COVID-19, şi cum e implicată inima în infecţie/ mortalitate? 

Câteva observaţii: când legiştii au făcut autopsii în serie a unor pacienţi care au decedat de COVID-19, au putut identifica particule virale în muşchiul inimii, ca şi inflamaţie a miocardului, îndeosebi cel drept (care e legat de plămân), a pericardului, diverse grade de tromboză, şi altele. 

Cititorul dornic să afle mai multe despre asta poate citi o sinteză concluzivă apărută în revista Nature, în 17 martie 2021 (Bearse et al: Factors associated with myocardial SARS-CoV-2 infection, myocarditis, and cardiac inflammation in patients with COVID-19)

Foarte important: aceste modificări au fost constatate la aproximativ JUMĂTATE din persoanele decedate de COVID-19. În anumite situaţii, au fost cauza directă şi principală a morţii, în altele au fost un factor important care a condus la deces. 

Prin urmare, un calcul simplu îţi spune că riscul de  face o complicaţie cardiacă fatală, dacă ai dezvoltat COVID-19, este între 1 - 1.5%. Pare puţin, dar acest risc creşte, la vârstnic, la persoana cu o boală cronică a inimii, la o persoană cu diabet sau cu obezitate, dramatic, spre 40 - 50%. 

Vei vrea să reţii totuşi procentul de 1 - 1.5%. De ce? 

Pentru că, în populaţie, miocardita este o afecţiune foarte rară, estimată ca incidenţă la 10 - 20 cazuri la suta de mii de locuitori. Adică 0.01 - 0.02 %. 

Carevasăzică, în COVID riscul relativ de a face o miocardită fatală este de 100 de ori (!) mai mare. 

Vei vrea să reţii şi această cifră. 

Mecanismul prin  care SARS-CoV-2 atacă, direct şi indirect, inima ţine de o sumedenie de factori: de la receptorii de care acesta se leagă, la faptul că invadează plămânul (iar inima e legată funcţional şi anatomic de plămân, formează un tot unitar - ”aparatul cord-pulmon”), la consecinţele inflamaţiei sistemice şi a problemelor de coagulare care apar (”boala de sânge COVID”). Sângele trece prin inimă, deci inima va deveni, eventual, afectată şi ea. 

La acest moment, relaţia definitivă dintre vaccinurile anti-COVID şi posibile reacţii inflamatorii ale inimii NU a fost complet creionată. Au fost descrise câteva zeci de cazuri, îndeosebi la bărbaţi tineri, care au făcut forme uşoare/ moderate de miocardită, din care peste 90% au trecut fără nevoie de tratament. Acest profil se aseamănă, în general, cu miocardite date de alte medicamente sau vaccinuri, şi care declanşează răspunsuri imune paradoxale.

Nu prezintă risc suplimentar

Cât de des s-a întâmplat asta după vaccin? Sub 1 caz la 100.000 de vaccinaţi. 

Compară asta cu cifra de mai sus, a frecvenţei miocarditelor (indiferent de cauză) în populaţie, şi vei vedea că vaccinul nu prezintă un ”risc suplimentar”, din acest punct de vedere. Totuşi, o particularitate a atras atenţia cercetătorilor, anume profilul de vârstă şi de sex al celor care au dezvoltat simptome după administrarea vaccinului (unul dintre ele, pe bază de ARN mesager): anume bărbat tânăr, unde frecvenţa / chiar dacă foarte scăzută/ a fost un pic mai mare, şi semnificativ statistic, decât te-ai fi aşteptat. 

De aceea, în această populaţie, agenţiile regulatoare au introdus în RCP (rezumatul caracteristicilor produsului) un avertisment suplimentar pentru MEDIC, încât să recunoască rapid simptomele, să ştie ce să facă dacă are un bărbat tânăr, recent vaccinat anti-COVID, care vine la consult cu anumite simptome. 

Riscul de fatalitate prin miocardită post-vaccin COVID este sub 1:1.000.000. Din acest punct de vedere, vaccinul este mai sigur decât zborul cu avionul, mersul cu maşina, respectiv cam la fel de sigur precum alergatul prin parc. 

***

De ce te-au minţit?

Dacă ai să compari, în concluzie, riscul de miocardită după vaccin anti-COVID, cu riscul de miocardită în context COVID, respectiv riscul tău general de a face miocardită poţi observa cu uşurinţă că: 

ai 1 - 1.5% şanse să faci miocardită dacă faci COVID, adică de 1000 ori mai mare decât dacă faci vaccinul.

Ai un risc relativ de 100 de ori mai mare să faci miocardită COVID, decât prin alte cauze (boli, medicamente etc) mai mult, dacă ai factori de risc (hipertensiune, boală cronică a plămânilor, sau eşti fumător sau consumator de alcool, obezitate, metabolism modificat al glucozei sau diabet), riscul acesti complicaţii prin boală e mult mai mare.

Inflamaţia muşchiului inimii, când are o intensitate moderat-severă, poate fi în timp fatală, prin urmările ei ireversibile. Nu putem cosmetiza sub nicio formă acest aspect. Sunt puţine, dacă vreun, tratament care să adreseze urmările cardio-mio-patice, îndeosebi dilatarea inimii. 

Pledoaria pentru vaccinare anti-COVID, însă, face trimitere la reperele de mai sus. Printre multe altele, vaccinul scade dramatic şi riscul de miocardită COVID, cu un ordin mare de mărime. 

Concluzia: propaganda ţi le-a spus pe dos. Te-au minţit. 

De ce te-au minţit? Sunt şi aici explicaţii. 

Medicii n-au nimic de ascuns. În fiecare zi operăm cu riscuri, cu proporţii, alegem soluţii (medicamente, manevre, intervenţii) care au, fiecare în parte, un coeficient de risc. Dar facem asta în continuare, cot la cot cu pacienţii noştri, într-o lume care presupune risc la orice pas, de la primul pas pe uşă afară până la apa de la robinet.

Vaccinează-te!”

Vă mai recomandăm şi:

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările