Dascălul care îi învaţă pe copii să asocieze şcoala cu un loc magic

Dascălul care îi învaţă pe copii să asocieze şcoala cu un loc magic

Simona Ioniţă, alături de elevii săi la serbarea de Crăciun 2019 FOTO Arhivă personală Simona Ioniţă

Învăţătoarea Simona Ioniţă consideră că atât profesorii, cât şi părinţii ar trebui să-şi asume rezultatele slabe ale copiilor şi să nu-i abandoneze în faţa obstacolelor, pentru că educaţia este, în primul rând, o muncă de echipă.

După 20 de ani, Simona Ioniţă (51 de ani) a dat jobul dintr-un birou de contabilitate pe cel de la catedră. În prezent, este învăţătoare în comuna 1 Decembrie, judeţul Ilfov, unde a ajuns prin intermediul programului Teach for Romania, care pregăteşte profesori pentru elevii din medii defavorizate. Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Simona Ioniţă a explicat că nu-şi doreşte să pregătească o generaţie de roboţi, care învaţă mecanic, ci elevi care gândesc liber, sunt creativi şi îşi asumă responsabilităţi. De asemenea, învăţătoarea crede că rezultatele dezastruoase la unele evaluări, cum sunt testele PISA, sunt direct proporţionale cu bugetul alocat pentru pregătirea şi perfecţionarea cadrelor didactice. 
 
„Weekend Adevărul“: Ce v-a determinat să daţi viaţa de birou pe cea de la catedră, după 20 de ani? 
 
Simona Ioniţă: Cel mai probabil, unul dintre motivele pentru care am ajuns la catedră este degradarea calităţii forţei de muncă, pe care am observat-o în timp. De asemenea, am văzut că există aşteptări nerealiste din partea celor care se prezintă la un interviu de angajare. Există o impresie falsă că dacă ai una sau mai multe diplome, dacă ai terminat una sau mai multe facultăţi sau, mai nou, şi câteva masterate, te califici automat, nu neapărat pe un post bun, cât, mai degrabă, pentru un salariu mare, obţinut cu un efort cât mai mic. Am considerat că o educaţie de calitate îi poate orienta pe tineri să deprindă comportamente mai sănătoase. 
 
Cum aţi ajuns să vă înscrieţi în programul Teach for Romania?
 
S-a întâmplat în 2019, când căutam un context în care să pot aplica noţiunile pe care le acumulasem şi care n-aveau legătură cu profesia mea de bază. Pornită pe drumul autocunoaşterii, m-am trezit într-o serie de cursuri de formare, apoi studentă şi, ulterior, frecventând un master, toate în psihologie sau tangenţiale cu aceasta. Pe măsură ce trecea timpul, mă întrebam: „Aşa, şi acum, ce?“. Nu mă vedeam 
lucrând într-un cabinet după ce stătusem 20 de ani într-un birou, printre hârtii. Aşa că am ales să merg acolo unde, cred eu, pot contribui mai mult, într-un domeniu care se pliază mai bine pe felul meu de a fi. Comunitatea Teach for Romania m-a pregătit pentru prima zi de şcoală, mă ţine de mână în fiecare zi şi-mi confirmă că am făcut alegerea potrivită. 
 
Simona ioniţă e dascăl în comuna 1 Decembrie FOTO Arh.pers.Simona Ioniţă
 
CUM TRANSFORMI ŞCOALA ÎNTR-UN LOC MAGIC
 
De ce experienţe frumoase sau, din contră, neplăcute aţi avut parte de când predaţi în comuna 1 Decembrie? 
 
Am ajuns să predau în comuna 1 Decembrie printr-o conjunctură care, iniţial, părea defavorabilă. După o vară pe care am petrecut-o mergând la cursuri care să mă ajute să fiu mai bine pregătită pentru clasa pe care o preluam în toamnă, am aflat, cu vreo trei săptămâni înainte de începerea anului şcolar, că postul meu a fost ocupat de altcineva. Aşa că, iată-mă, în plină pandemie, suplinitor necalificat, fără post. Pare, şi ar fi putut fi, destul de neplăcut. M-am gândit însă că, cel mai probabil, locul meu este în altă parte, că alţi copii au nevoie de mine, şi aşa am ajuns la şcoala din 1 Decembrie. Toate experienţele mele de până acum în învăţământ sunt frumoase, peste aşteptările mele. A fost şi continuă să fie fascinant pentru mine să descopăr lumea din spatele catedrei. 
 
Simona ioniţă e dascăl în comuna 1 Decembrie FOTO Arh.pers.Simona Ioniţă
 
 
Cum sunt elevii dumneavoastră?
 
Copiii din comună sunt foarte isteţi. Curiozitatea la copii e un lucru natural, cred că este nevoie să fie încurajată, întreţinută. Am vrut, mai degrabă, să le dezvolt dragostea de şcoală, să-i fac să vină cu drag la şcoală şi să-şi dorească să rămână cât mai mult, să asocieze şcoala cu un loc magic. Pentru clasa noastră, şcoala este o sală de fitness unde venim să ne antrenăm cea mai importantă parte din corp: creierul. I-am învăţat pe elevi că acest organ funcţionează ca un muşchi – cu cât îl antrenăm mai mult, cu atât devenim mai buni în ceea ce facem. 
 
DEMOCRAŢIA SE ÎNVAŢĂ LA CLASĂ
 
Cum arată o oră la clasa dumneavoastră?
 
Învăţăm să facem alegeri, la noi în clasă totul se întâmplă în mod democratic, se pregătesc candidaţii şi alegătorii de mâine. Învăţăm că, odată făcută, alegerea vine la pachet cu responsabilităţi şi consecinţe, care trebuie, de asemenea, asumate, gestionate.
 
Aţi întâmpinat şi greutăţi în relaţia cu elevii?
 
Aş folosi, mai degrabă, termenul de provocări în loc de greutăţi, asta pentru că sunt eu mai optimistă. Provocările sunt legate, cel mai adesea, de a-i  face pe unii părinţi să înţeleagă că sunt modele pentru copiii lor, iar copiii le sunt oglinzi. Nu putem reproşa unui copil că face sau că nu face ceva, atâta vreme cât copilul doar imită ce vede sau ce aude în casă. Noi facem în clasă, pe modelul şedinţelor cu părinţii, şedinţe cu copiii. 
 
Elevii Simonei FOTO Arhivă personală Simona Ioniţă
 
Într-una dintre discuţiile avute cu părinţii, în care aceştia îşi exprimau îngrijorarea că nu dau teme multe pentru acasă, le-am explicat că eu nu vreau în clasă roboţi, care să reproducă mecanic litere, vreau copii care să gândească cu capul lor. În urma şedinţei cu copiii, eu îmi fac griji, mai degrabă, pentru părinţi că nu vor trece clasa.
 
REŢETA SUCCESULUI ÎN EDUCAŢIE, CU DE TOATE
 
Ce înseamnă pentru dumnevoastră profesia de dascăl?
 
Din perspectiva mea, viaţa în general şi viaţa la catedră, în special, înseamnă, înainte de orice, asumarea responsabilităţii pentru cine eşti, cine îţi doreşti să devii şi ce faci, concret, pentru a evolua şi a-ţi atinge scopul. Viaţa la catedră este o responsabilitate fru-moasă, presărată cu de toate. O responsabilitate care îmi permite să mă joc, să fac decupaje, colaje, alături de copii, să pot sări şotronul sau coarda în pauze. Să mă pot lua la întrecere cu copiii în curtea şcolii sau să merg la job în costum de Halloween. Să citesc poveşti. 
 
Poate fi vorba de o reţetă a succesului în învăţământ?
 
Cred că fiecare dascăl are, sau ar trebui să aibă, reţeta lui pentru succes, pe care trebuie să fie dispus să o îmbunătăţească în mod constant. Exact ca în bucătărie, plecăm de la ingredientele de bază şi, apoi, ne punem în valoare creativitatea, după gust. În plus, adăugăm multă răbdare şi căldură, aşa cum fac bunicile când lasă cozonacii să crească. Cum ştii că reţeta are şanse să devină una de succes? Simplu, vezi asta în ochii copiilor, pe chipul lor. În bucuria cu care vin în fiecare zi la şcoală. 
 
Elevii Simonei FOTO Arhivă personală Simona Ioniţă
 
Aşadar, e nevoie de multă dedicare. Aţi văzut asta la colegii dumneavoastră?
 
Sigur că da. Am descoperit, în ceea ce numim, generic, sistem, oameni dedicaţi profesiei lor, oameni care au rezistat şi care s-au încăpăţânat – şi continuă s-o facă – să rămână la catedră. Am descoperit dascăli care, cu răbdare şi blândeţe, se pot ridica la înălţimea sufletului oricărui copil. Dascăli care, prin felul în care reuşesc să deschidă minţile elevilor, împing, cumva, ţara asta în sus. Dincolo de metodele de predare folosite, oricât de interesante, moderne sau educative ar fi ele, este necesar să ne asigurăm că aceste metode produc învăţarea. Şi când spun învăţare mă refer la toate palierele.
 
ASUMAREA, CEA MAI DE PREŢ LECŢIE
 
Pentru că suntem la capitolul calităţi, care credeţi că sunt cele esenţiale pentru un dascăl?
 
Să nu uite niciun moment că lucrează cu oameni. Să accepte că nu le poate şti pe toate, să ştie să ceară ajutor şi să accepte că, oricând, poate învăţa ceva de la elevii săi. Să fie atent la cum se vede în ochii copiilor şi dacă nu-i place ce vede acolo, să se gândească bine dacă chiar vrea să fie dascăl. Să-şi asume, dincolo de succes, şi eşecurile elevilor, pentru că educaţia este o muncă de echipă. Dascăli, părinţi, copii, suntem toţi în aceeaşi barcă, noi suntem sistemul, fiecare cu rolul şi responsabilităţile lui, dar toţi vâslim către un singur ţel: mai binele copilului.
 
 
Teach for Romania i-a deschis drumul către catedră FOTO Teach for Romania
 
Vi se pare că profesorii nu fac asta, nu-şi asumă şi eşecul?
 
N-am văzut vreun dascăl sau vreun părinte să-şi asume rezultatele slabe obţinute de copii la testele naţionale sau la alte evaluări. Îmi pare că în faţa eşecului, exact atunci când au mai multă nevoie de noi, îi lăsam pe copii singuri. Şi asta nu e bine. Să ridice mâna cine n-a avut un eşec vreodată! Haideţi să ne amintim cum ne simţim şi care ne sunt nevoile atunci când, la rându-ne, avem câte un eşec şi să le rămânem alături copiilor. Încerc să găsesc o corelaţie între sumele cheltuite în ultimii ani pentru pregătirea cadrelor didactice şi rezultatele obţinute de elevi la testele naţionale – să nu mai zic de PISA. Deocamdată, găsesc că este un raport invers proporţional. Ştiu, în educaţie este nevoie de timp, dar tot îmi dă cu virgulă. 
 
Simona Ioniţă şi-a găsit vocaţia după 20 de ani de muncă în contabilitate FOTO Arhivă personală Simona Ioniţă
 
Voluntară de cursă lungă
 
Numele: Simona Ioniţă
Studiile şi cariera: 
A absolvit Academia de Studii Economice.
Este consilier vocaţional voluntar la bunincariera.ro şi lider voluntar al grupului de cercetaşi din cadrul Centrului Local Verde.
În prezent, ocupă postul de învăţătoare (suplinitor necalificat) la Şcoala Gimnazială nr. 1 din comuna 1 Decembrie.
Locuieşte în: Bucureşti
 

Vă mai recomandăm şi:

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările