Prima feministă a României. O femeie genială din secolul XIX, cu doctorat în medicină luat în Franţa, a demolat atunci toate ideile preconcepute ale bărbaţilor

Prima feministă a României. O femeie genială din secolul XIX, cu doctorat în medicină luat în Franţa, a demolat atunci toate ideile preconcepute ale bărbaţilor

Maria Cuţarida, ilustrată pe timbrul cu valoare nominală de 80 de bani

Prejudecăţile sociale de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când femeia din România era departe de a avea şanse egale la educaţie cu bărbaţii, au ambiţionat o călărăşeancă să depăşească toate obstacolele. Maria Cuţarida, căsătorită Crătunescu, a fost prima femeie din ţara noastră, şcolită la Paris, care a întâmpinat o serie de piedici în activitatea profesională.

Ştiri pe aceeaşi temă

Maria Cuţarida s-a născut la Călăraşi, la 10 februarie 1857, şi a studiat medicina în Franţa unde, în anul 1884, la Montpellier, şi-a luat doctoratul, devenind astfel prima femeie cu titlul de doctor în medicină din România. “De numele ei se leagă şi începutul mişcării feministe din România, precum şi cele dintâi demersuri din domeniul asistenţei sociale, prin înfiinţarea primelor creşe de copii din ţară. Totuşi, prejudecăţile sociale au fost permanent o piedică pentru evoluţia profesională a Mariei Cuţarida, respinsă de multe ori fără explicaţii la concursurile de promovare”, scrie medicaacademica.ro

Maria a făcut studiile liceale la Şcoala Centrală din Bucuresti şi la Zürich, unde, în 1877, se înscrie la Facultatea de Medicină. Trecerea de care se bucurau în România absolvenţii cu diplome obţinute în Franţa a fost unul dintre motivele care au determinat-o să se transfere ulterior la Montpellier.

Pentru a obţine libera practică în ţară, Maria Cuţarida şi-a echivalat diploma din străinătate, promovând examenul cu „magna cum laude”, cu teza „L hydrorrhee et sa valeur semiologique dans le cancer du corps del uters“(Despre hidroreea şi valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin). “Interesul său pentru ginecologie poate fi motivat şi de faptul că o femeie-doctor ar fi putut fi mai uşor acceptată de colegi şi de pacienţi, consideră istoricii.

Clinică particulară

După ce, în toamna anului 1884, şi-a deschis o clinică particulară, Maria a făcut şi cerere către Spitalul Brâncovenesc, dorind să lucreze pe un post de medic secundar la secţia „Boli ale femeilor“.  În „Enciclopedia României“ se menţionează faptul că, fără nicio explicaţie, aceasta a fost refuzată, primind în schimb un post de profesoară de igienă. A acordat consultaţii gratuite în anul 1885, având un post de medic secundar la Spitalul Filantropia din Bucureşti. S-a pregătit foarte bine pentru concursul în vederea obţinerii gradului de medic primar ginecolog, însă nu a reuşit să ia examenul.

În biografia Mariei se precizează faptul că, în anul 1886, a devenit şef al catedrei de igienă de la azilul „Elena Doamna“, iar din anul 1891 a fost şi sef al secţiei de ginecologie de la Filantropia.  În anul 1894, Maria Cuţarida-Crătunescu a intrat în conflict cu Eforia Spitalelor pentru că aceştia au decis să modifice profilul secţiei unde lucra, din ginecologie în chirurgie ginecologică. Atunci Maria a ales să-şi dea demisia.

Societatea Maternă

În anul 1897 a reuşit  să înfiinţeze Societatea Maternă,  scopul acesteia fiind să ocrotească copiii săraci, iar după doi ani a înfiinţat prima creşă internă la Fabrica de Tutun din Bucureşti. La acea creşă, femeia a asigurat consultaţii pentru două mii de muncitoare. În anul 1900 a prezentat la Paris la Congresul acţiunilor feministe, lucrarea „Munca femeii în România“, reuşind să alcătuiască o statistică a femeilor care au putut să promoveze intelectual. În anul 1904 renunţă la cabinetul particular, dedicându-se în totalitate societăţii.

Congrese internaţionale

Maria Cuţarida-Crătunescu a reuşit datorită  devotamentului  sale pentru carieră să participe la mai multe congrese internaţionale. „A fost foarte dedicată carierei şi cât a trăit a vrut să demonstreze lumii întregi că şi femeile pot studia şi pot ajunge foarte departe“, spune  Nicolae Ţiripan, directorul Arhivelor călărăşene.

A fost invitată la congresele de la Bruxelles în anul 1907 şi Copenhaga în anul 1910, unde a prezentat acţiunile iniţiate de medicină românească împotriva mortalităţii infantile şi un studiu asupra creşelor din România. În timpul primului război mondial a fost mobilizată la Institutul şi internatul Evanghelic(Spitalul Militar temporar numărul 134).  După  sfârşitul războiului , se presupune că din motive de sănătate, Maria Cuţarida-Crătunescu s-a retras din activitatea medico-socială, iar în data de 16 noiembrie 1919 s-a stins din viaţă, la Bucureşti.

Primele femei în medicina românească

Cea de-a doua femeie care a urmat cursuri de medicină, de data aceasta la Facultatea de Medicină din Bucureşti, a fost Olga Secară Tulbure. Ea şi-a început studiile în 1880, când Maria Cutzarida era în anul al III-lea la Facultatea de Medicină din Zurich.

Olga Secară Tulbure şi-a terminat însă studiile mai târziu, din cauza unor probleme de sănătate şi pentru că redactarea tezei de doctorat a durat mai mulţi ani. Astfel, cea de-a doua femeie-medic din România este considerată Hermina Walch Kaminski care, deşi s-a înscris mai târziu la facultatea din Bucureşti (1883), a profesat medicina înaintea Olgăi Secară, începând cu anul 1887, noteaza medicaacademica.

Vă recomandăm şi:

Povestea Sofiei Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume

Cele mai rele femei din istorie, a căror cruzime a depăşit orice imaginaţie

Femeia modernă- între sacrificii şi carieră, la Adevărul Live

Ministrul Sănătăţii din Turcia: „Singura carieră pe care trebuie să se concentreze mamele este maternitatea”

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: