Povestea doctorului armean care a salvat mii de soldaţi români în Primul Război Mondial. A operat până la epuizare
0Unul dintre părinţii medicinei militare în România a fost un orfan armean, ajuns prin studiu şi ambiţie, general-medic în armata română. A fost unul dintre cele mai importante figuri ale medicinei româneşti în primul război mondial, contribuţia sa fiind esenţială.
În secolul al XIX lea, Principatele Române se străduiau să se alinieze ţările europene şi să reducă din decalajul nivelului de civilizaţie. După 1859, odată cu Unirea Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza a început şi o modernizare mai accelerată în Moldova şi Ţara Românească, prin reforme menite să rupă definitiv societatea românească de obiceiurile sale medievale şi levantine.
Unul dintre oamenii care au contribuit la modernizarea medicinei româneşti, o ramură esenţială în orice societate, a fost un botoşănean de origine armeană care prin studiu a reuşit să ajungă pe cele mai înalte trepte ale carierei.
Orfanul din târgul Botoşanilor
Se numea Mardiros Ciomac şi s-a născut în anul 1862 în târgul Botoşanilor. Era cel de-al optulea fiu al lui Simon Ciomac, un armean avut al Botoşaniului. De altfel familia Ciomac era una dintre cele mai vechi şi ilustre familii armeneşti, din acest oraş.
De altfel, la acea vreme târgul Botoşaniului era foarte dezvoltat, cu o activitate economică înfloritoare dominată de armeni şi evrei. Oraşul şi o viaţă socială şi culturală efervescentă cu o protipendadă formată atât din boieri, arendaşi şi negustori. În această lume a văzut lumina zileii Mardiros Ciomac.
Provenind dintr-o familie înstărită a beneficiat de mic, de o educaţie aleasă. A urmat cursurile şcolii şi a liceului din localitate, A.T Laurian, unul dintre cele mai bune colegii din Moldova. Viaţa i-a o turnură neaşteptată pentru tânărul Mardiros. Rămâne orfan de tată şi toate planurile sale de viitor par să se năruiască, având în vedere că doar capul familiei era principalul susţinător al copiilor.
Mardiros vrea să urmeze medicina, dar nu are cu ce. Văzând talentul şi aplecarea către învăţătură a tânărului Mardiros, membrii cu dare de mână ai comunităţii armene îi plătesc o bursă la Viena.
Tânărul medic căsătorit cu fata unui moşier
Mardiros Ciomac urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Viena şi le absolvă în anul 1887. Oferirea bursei a fost însă condiţionată de armeni. Mardiros trebuia să revină şi să devină medic al comunităţii din Botoşani. Acesta se întoarce acasă şi îşi respectă promisiunea, devenind medicul armenilor botoşăneni. Se şi căsătoreşte cu fiica unui mare moşier armean din Botoşani, Maria Ţăranu.
Trăieşte câţiva ani la Botoşani, acolo inde i se nasc şi cei doi copii, Lilik şi Simion. Reuşeşte la sfârşitul anilor 90 ai secolului XIX să devină medic militar şi este detaşat la Focşani. Datorită priceperii sale ajunge căpitan şi trimis la Arsenalul din Galaţi. În anul 1907 ajunge medic şef al Arsenalului. De aici încolo Mardiros Ciomac va avea o carieră strălucită ca medic militar.
Armeanul din Botoşani a salvat viaţa a sute de soldaţi români, operând până la epuizare
Mardiros Ciomac se specializează ca medic militar şi contribuie mult la modernizarea acestei ramuri în armata română, aducând tehnici vest-europene în practica medicală. Era totodată un medic dedicat. Îşi va arăta pe deplin valoarea în Primul Război Mondial. Mare război îl prinde ca şef al serviciului medical al Armatei I.
În timpul luptelor grele, cu mari pierderi pentru armata română, învinsă dramatic în fatidicul an 1916, contribuţia lui Mardiros Ciomac a fost decisivă. A venit cu o idee revoluţionară. A făcut spitale plutitoare sau mai precis nave-spital pe Dunăre, care se puteau deplasa şi prelua răniţi foarte rapid.
Mardiros Ciomac, deşi era la comandă şi avea gradul de colonel, a operat personal sute de soldaţi, români şi ruşi. Se spune că medicul Ciomac opera până la epuizare, preluând fără ezitare fiecare pacient. Pentru efortul său a primit cele mai înalte distincţii militare româneşti şi ruseşti după terminarea războiului. De altfel a fost ridicat şi la gradul de general-medic.
Contribuţia sa nu se opreşte însă aici. La Botoşani, cu fonduri proprii şi pe o parte din proprietăţile familiei sale din oraş, ridică un spital modern, primul spital modern de infecţioase al oraşului.
Deşi pensionar, Mardiros Ciomac a continuat să profeseze mult timp la Bucureşti şi la Botoşani. Avea să moară la 90 de ani, în anul 1951. Cea mai mare durere a sa a fost faptul că nu a reuşit să-şi adune toată familia laolaltă.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Se încarcă comentariile...
