Fiul de ţăran care a zguduit din temelii Biserica Occidentală. A denunţat luxul şi desfrâul în care trăia clerul: „Desfrânaţi, paraziţi, flămânzi după avere“
0Jan Hus a fost primul „rebel“ din sânul Bisericii romano-catolice. A condamnat luxul în care trăiau oamenii bisericii, dar şi implicarea lor în politică, plus dorinţa acestora de putere şi trai asemenea marilor nobili laici. Jan Hus a fost preot şi a susţinut doctrina reformatoare până la moarte. A fost condamnat de Biserică la o moarte cumplită: arderea pe rug.
Reforma a fost un capitol important în istoria Evului Mediu şi un pas important către modernizarea societăţii europene. Reforma începută în zona religioasă a însemnat totodată o emancipare naţională, culturală dar şi socială, la popoarele Europei Centrale şi Apusene.
Mai mult decât atât, pentru mulţi specialişti Reforma din secolele XV-XVI din zona Boemă şi Germană a însemnat de fapt o revoluţie spirituală, socială şi culturală a Europei Medievale şi un pas esenţial către lumea modernă.
Unul dintre precursorii acestei mişcări, pionierul acesteia, a fost fiul unui cărăuş sărac din Boemia devenit un simbol al unei noi concepţii religioase şi al unei adevărate revoluţii naţionale şi sociale în Cehia medievală. Se numea Jan Hus şi a fost primul om care a avut curajul de a denunţa public şi de a se ridica făţiş împotriva unei Biserici care, după concepţia lui, se îndepărta tot mai mult de adevăratele percepte ale creştinismului.
Fiul unui cărăuş sărac din ”Oraşul gâştelor” ajunge preot inspiraţional
În secolul al XV lea, Regatul Boemiei, o parte a Cehiei de astăzi, făcea parte din Sfântul Imperiul Roman de Neam Germanic. În această regiune s-a născut în anul 1371, în oraşul Husinec, sau în traducere ”Oraşul Gâştelor”, de unde şi-a luat şi numele. Evident nu este o dată exactă de naştere. Provenea dintr-o familie foarte săracă de ţărani. Tatăl său a fost cărăuş şi a murit pe când Jan Hus avea o vârstă fragedă. După moartea tatălui, a fost crescut de mama sa, în sărăcie şi lipsuri, dar şi cu multă credinţă. Mama sa a insistat ca tânărul Jan să urmeze drumul preoţiei. De altfel, mai târziu, Jan Hus avea să mărturisească că a ales această cale pentru a scăpa de sărăcie.
”M-am gândit să devin repede preot pentru a-mi asigura traiul de zi cu zi, să am cu ce să mă îmbrac şi să câştig respectul oamenilor”, scria acesta. Cu mari sacrificii şi ajutat de o parte a rudelor paterne, Jan Hus a fost înscris la şcoala din Prahatice. A absolvit cu brio şi apoi a studiat, din 1386, la Universitatea Karl din Praga, una dintre cele mai prestigioase Universităţi din Europa medievală. Deşi dorise să se facă preot a ajuns să se înscrie la secţia de arte a Universităţii. A intrat în cercurile studenţeşti ale vremii şi o perioadă a dus o viaţă boemă. În 1396 absolvă cu gradul de Magister Artium şi devine profesor de arte, dar şi de limba cehă, la Universitate. Mai apoi se întoarce la planurile sale iniţiale şi până în anul 1400 termină şi facultate de Teologie. Devine preot în 1401, iar în 1402 - rector la Universitatea din Praga, predând artele, filosofia şi teologia.
O nouă învăţătură şi rebeliunea din sânul Bisericii
În anul 1402, Jan Hus este ales de reprezentanţii Universtităţii Carol ca predicator la Capela Betleem din Praga. La aceea dată, rectorul şi mai apoi decanul Universităţii din Praga se transformase radical. A devenit un om pios, care trăia ca un ascet, ducând un trai modest. Totodată Jan Hus a făcut ceea ce nimeni nu îndrăznise până atunci: s-a ridicat împotriva clerului şi a Bisericii. Mai precis împotriva luxului, desfrâului care domnea în Biserică, dar şi împotriva implicării prelaţilor în politică. A condamnat viaţa acestora de înalţi feudali, uitând, spunea acesta, de învăţăturile lui Hristos. Ceea ce l-a schimbat radical pe Jan Hus a fost învăţătura lui John Wycliff, un teolog britanic care se ridicase împotriva bogăţiei şi relelelor purtări ale clerului din Anglia. Pe Wycliff, Jan Hus l-a descoperit prin învăţatul Hieronymus din Praga.
De altfel, operele teologului englez ajung în Boemia, după ce sora regelui ceh Wenzel s-a căsătorit cu regele Angliei, Richard al II lea, în 1382. Cărţile lui Wycliff au ajuns la Praga, iar Hieronymus i le-a furnizat lui Jan Hus. Din acel moment, în Boemia, Jan Hus a declanţat o adevărată ”revoluţie” spirituală, îndreptându-se total împotriva practicilor clerului din perioada sa. Le condamna luxul, desfrâul, viaţa de feudali laici şi îi îndemna la modestie, moderaţie şi la renunţarea la bogăţie şi putere politică. Din capela în care slujea ţinea predici înfocate îndemnând oamenii la o viaţă plină de moralitate, fără lux şi alte deşertăciuni ale vieţii lumeşti. Totodată Jan Hus s-a apropiat de studiul Bibliei şi spunea că nu recunoaşte nimic altceva decât acel cuvânt al Sfintelor Scripturi. A denunţat public Biserica Catolică ca necreştină şi a proclamat dreptul fiecărui credincios de a intrepreta după convingerile proprii Biblia. Era o revoluţie fără precedent în sânul Bisericii, mai ales că acea carismă a lui Jan Hus atrăgea tot mai mulţi oameni la predicile sale. Jan Hus devenise un fenomen.
În 1405 avusese chiar curajul să denunţe ca truc ieftin apariţia sângelui lui Hristos în timpul comuniunii. A tunat şi a fulgerat împotriva preoţilor în timpul predicilor sale. ”Aceşti preoţi merită să fie spânzuraţi în iad pentru că sunt desfrânaţi, paraziţi, flămânzi după avere şi porci graşi”, predica acesta. Pe scurt, Jan Hus cerea o reformare totală a Bisericii şi a clerului pe principiile Sfintei Scripturi. În anul 1413 a scris ”De Ecclesia”, o operă bine structurată în care erau cuprinse toate credinţele sale despre reformarea Bisericii. Nu în ultimul rând, Jan Hus a criticat aspru indulgenţele plătite pentru iertarea păcatelor. Acesta a precizat că păcatele nu se iartă cu bani ci cu multă smerenie, credinţă şi pocăinţă.
Reforma şi emanciparea poporului ceh
Totodată misiunea lui Jan Hus nu a fost doar în plan spiritual, dar şi în cel social şi naţional. A militat pentru afirmarea naţiunii boeme. În primul rând a prediat în limba cehă şi a scris în aceeaşi limbă. A predat limba cehă la universitate şi a fost unul dintre promotorii scrisului în limba naţională. A scris, inclusiv în exil, numeroase lucrări în limba cehă, încercând să instituie o limbă literară cehă. Mai mult decât atât, în 1409, Jan Hus îl convinge pe regele Boemiei, Wenzel, să aprobe decretul Kuttenberg. Mai precis, era vorba de un document care dădea mai multe locuri la Universitatea Karl, cehilor. Înainte germanii erau cei care deţineau supremaţia ca număr de locuri la această Universitate. După acest decret proporţia se schimbă.
Şi asta fiindcă Jan Hus credea că, odată cu accesul la educaţie, poporul ceh va creşte din punct de vedere cultural, moral şi totodată politic. Acest decret a provocat un uriaş scandal, 1.000 de studenţi germani au plecat din Praga şi au întemeiat Universitatea Leipzig. Totodată o parte a predicilor sale au fost intepretate ca fiind anti-germane şi anti-nobiliare. Şi asta fiindcă Hus susţinea o parte a drepturilor oamenilor de rând, a meseriaşilor cehi. Totodată, Hus dorea desprinderea Bisericii din Boemia de cea a Sfântului Imperiu Roman de Neam Germanic.
Răzbunarea cruntă a oamenilor Bisericii
Predicile îndreptate împotriva clerului şi a Bisericii nu au rămas fără ecou. În 1408, episcopul Zbynek i-a reatras dreptul de a predica şi i-a interzis slujbele. Jan Hus nu a respectat interdicţia şi a continuat să predice contra viciilor clerului. Predicile sale, cu mesaj social, dar şi spiritual, i-au atras simpatia unei largi pături a populaţiei. La 9 mai 1410, arhiepiscopul Zbynek, în schimbul susţinerii papei Alexandru al V lea, mai ales că era o perioadă de schismă, iar un anti-papă se afla în Franţa, a cerut excomunicarea lui Jan Hus. Prin bulă papală, în 1410, Jan Hus a primit interdicţia de a mai predica chiar şi în afara bisericii. Totodată au fost arse sute de manuscrise cu operele lui Wycliffe. Mai mult decât atât, în 1410, papa Ioan al XXIII lea l-a excomunicat pe Jan Hus. Hus a fost alungat din Praga. Până în 1411, Jan Hus a fost protejat însă de regele Boemiei, dar şi de majoritatea populaţiei.
Jan Hus a continuat predicile sale. Drept răspuns, papa aruncă anatema asupra Pragăi. În 1412, Hus fuge şi se ascunde în Ziegenburg şi mai apoi în cetatea Krakovec. După ce a străbătut ţara ca predicator, aprizând flacăra unei noi învăţături şi revolte în sânul poporului ceh, Jan Hus hotărăşte să-şi expună ideile în faţa arhiepiscopului şi a clerului. În anul 1414, Hus ajunge în oraşul Konstanz, cu o scrisoare de liberă trecere din partea regelui german, Sigismund. A fost însă pus în lanţuri şi dus într-o cetate de pe Rin. A fost înfometat, bătut şi purtat în lanţuri. A fost judecat. A denunţat practicile clerului fără regrete, în faţa tribunalului şi la 6 iulie 1415, a fost ars pe rug în oraşul Konstanz cu toate lucrările sale. Moştenirea sa a rămas, iar după moartea lui Jan Hus, husiţii i-au continuat misiunea.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
