Cum s-a schimbat mentalitatea ţăranilor români plecaţi în străinătate. Mărturiile oamenilor din „satul italienilor“

Cum s-a schimbat mentalitatea ţăranilor români plecaţi în străinătate. Mărturiile oamenilor din „satul italienilor“

Lozna este un sat al vilelor FOTO Cosmin Zamfirache

În judeţul Botoşani sunt sate întregi care s-au schimbat radical după plecarea localnicilor la muncă în străinătate. Oamenii spun că Occidentul le-a schimbat mentalitatea şi că autorităţile locale au fost nevoite să investească pentru a ţine pasul cu noile standarde ale populaţiei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Botoşaniul este un judeţ preponderent rural şi în care majoritatea populaţiei trăieşte din agricultură şi creşterea animalelor. Locurile de muncă sunt aproape inexistente iar perspectivele aşiderea. În peisajul rural botoşănean au apărut însă ”comunele italienilor”.

Este vorba despre comunităţi în care majoritatea populaţiei lucrează în străinătate. Sunt sate în care mai locuiesc doar bătrâni şi copii. Plecarea oamenilor la muncă a schimbat radical faţa acestor cătune transformându-le total în ultimele două decenii. Mai mult decât atât oamenii spun că au obligat involuntar şi autorităţile locale să investească mai mult în aceste comunităţi pentru a face faţă noilor mentalităţi.

”Aici numai ăia fără căpătâi nu au vilă. Toţi s-au luat unul după altul şi au plecat la muncă. Nici căruţe nu mai sunt. Toţi au maşini care mai de care. Le lasă aşa cu numere din afară”, spune un localnic din comuna Lozna.

”Au plecat unde au văzut cu ochii”
 
Lozna este unul dintre ”satele italienilor”. Impropriu spus fiindcă majoritatea lucrează în Germania, Olanda, Anglia sau Belgia. Cert este că majoritatea populaţiei munceşte în străinătate. Au plecat încă din anii 90. Exodul masiv a fost însă după 2004. S-au chemat unii pe alţii împinşi de foame, sărăcie şi lipsă de perspectivă.

”Da ce să faci aici? Numai cu vaca şi pământul. Preţurile tot creşteau, lumea se schimba şi noi tot cu căruţa şi două camere din chirpici plus mămăligă la prânz. După ce o căzut Ceauşescu şi au auzit de Germania au plecat unde au văzut cu ochii”, spune Rodica Tănase, o localnică.

Edilul din Lozna, Viorel Lozneanu spune că majoritatea s-au dus în ţările din centrul şi vestul Europei, mai puţin către cele sudice, destinaţia predilectă a românilor. ”Încă din anii 90 au plecat. După ce am intrat în Uniunea Europeană s-a plecat pe capete. S-au tras unii pe alţii. Dacă pleca vecinul îl chema şi pe celălalt. Plecau de multe ori împreună. Nu prea merg în Italia.

 Drumurile sunt asfaltate FOTO Cosmin Zamfirache
 
Mai mult Germania, Olanda, Belgia sau Anglia. Câştigă şi mai bine acolo. Aici erau condiţii modeste de trai. Nu aveau ce să facă pentru a progresa”, spune Viorel Lozneanu. Cei mai mulţi lucrează în construcţii şi agricultură. O parte sunt sezonieri. Lucrează şase sau nouă luni şi restul anului vin acasă. ”Le convine că pot să aibă şi copiii sunt observaţie, îi mai ajută pe bătrâni atunci când sunt acasă”, spune edilul. Sunt mulţi care lucrează ani de zile pe şantierele europei.
Valerică Surciun FOTO Cosmin Zamfirache
 
”Sunt pricepuţi băieţii din sat. Câştigă bine că trag săracii cu cârca. La cei mai greu se bagă, numai să le fie bine la ăştia de acasă”, spune tanti Viorica, o pensionară din Lozna. ”Am fost şi la sparanghel şi la zmeură. Unde se putea. Mergea şi la seră, unde era căldură mare. Noi rezistăm, suntem obişnuiţi. Când ne bătea soarele în cap pe câmp, acasă, cum era”, mărturiseşte o altă săteancă. Pleacă deopotrivă şi femeile şi bărbaţi. Cei mai mulţi preferă să plece împreună. ”Să nu iasă discuţii„, punctează tanti Viorica. 
 
Satul vilelor şi al maşinilor scumpe
 
În Lozna casele de chirpici, acele locuinţe tradiţionale ale ţăranilor moldoveni, sunt o raritate. Eventual sunt cele ale bătrânilor care  nu s-au îndurat să le demoleze. Fiecare localnic are o casă cu cel puţin un nivel şi un autoturism în curte. Copiii se duc la şcoală cu haine de firmă şi până şi vârstnicii au început să poarte ce le trimit copiii din străinătate. ”Păi ce să facem cu banii? Să-i bem? Facem case, luăm maşini, haine la copiii? Să simţim şi noi după munca asta grea”, spune Rodica. Primăria eliberează de aproape 10 ani autorizaţii de construcţie pe bandă rulantă. ”Se construieşte foarte mult. Multe case sunt de la zero făcute, pe alte terenuri. Se înmatriculează şi multe maşini. Fiecare are măcar una, dacă nu două-trei”, spune edilul din Lozna. 
 
”Oamenii au învăţat că trebuie muncă, nu stat degeaba. S-au schimbat acolo”
 
După ani de stat în străinătate cel mai mare câştig al oamenilor nu au fost banii, recunosc o parte a sătenilor, ci schimbarea mentalităţii. ”Gândesc altfel, se cunoaşte. Sunt alţi oameni acum aici şi aşa îşi cresc şi copiii. Pe unii îi iau cu ei pe anumite perioade”, spune şi edilul Lozneanu. Tocmai de aceea o parte a celor care muncesc în străinătate renunţă să mai investească în bunuri şi preferă să-şi facă mici afaceri. În primul rând societăţi de construcţii, foarte căutate. Unul dintre aceştia este Valerică Surciun. Are 50 de ani şi a plecat în 2001 la muncă în străinătate. A stat ani buni pe şantiere şi a învăţat meserie. A fost nevoit să plece pentru a-şi ţine copiii la şcoală. 
O săteancă din Lozna FOTO Cosmin Zamfirache
 
”Era prin 2001 o sărăcie lucie. Trebuia să-mi ţin băiatul cel mare la liceu. Nu aveam de ales”, spune bărbatul. Cu banii strânşi s-a întors acasă şi a investit într-o firmă de construcţii. A angajat băieţi din sat sau din satele învecinate. Are acum câteva echipe şi câştiga bani frumoşi cu lucrări în judeţele Botoşani,Suceava şi Iaşi. ”Nu am aruncat cu banii. Poate şi fiindcă eram mai copt un pic atunci când m-am întors. Am făcut o firmă de construcţii şi o fermă. Cu firma am lucrări peste tot în zonă. Am echipe care muncesc şi la Iaşi.”, spune Valerică Surciun.  Botoşăneanul spune că totul s-a schimbat pentru tinerii din sat atunci când au ajuns în străinătate. ”Am realizat cu toţii că acolo este munca adevărată. Oamenii au învăţat că trebuie muncă, nu stat degeaba. Nu merge cu fofârlica că pleci acasă înapoi la sărăcie. Acolo se gândeşte altfel şi de voie de nevoie am învăţat toţi să gândim şi noi aşa. Mai ales cei care au stat mai mult şi au avut contact cu străinii. S-au schimbat acolo băieţii din sat şi bine au făcut. Nu mai mergea cu gândirea de CAP din fundul lumii”, spune Valerică.
 
”Dacă doreau să fie aleşi trebuiau să facă ceva”
 
Schimbarea mentalităţii oamenilor dar şi creşterea bunăstării a obligat autorităţile locale, spune sătenii, să investească mai mult. ”Dacă doreau să fie aleşi trebuiau să facă ceva. Nu mai mergea cu poveşti. Oamenii veneau cu alte gânduri, vedeau cum este acolo în afară şi doreau şi ei. De voie, de nevoie au trebuit să mişte lucrurile”, spune Rodica. Aşa se face că a apărut asfaltul în toată comuna. Au venit şi utilităţile dar şi parcuri, terenuri de sport, magazine, farmacii, chiar o sală de sport, grădiniţă nouă şi şcoli. ”Oamenii au alte pretenţii după ce vin de acolo. A trebuit să ţinem pasul. Au case frumoase, au maşini, deci nu mai mergea cu uliţe pietruite şi cu alte poveşti din trecut. Când vin acasă vor parc, magazin, un cămin cultural nou”, recunoaşte edilul din Lozna. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: