Cum au falsificat comuniştii istoria. Ne-au schimbat originile, „au reinventat“ domnitorii şi au mutilat prezentul

Cum au falsificat comuniştii istoria. Ne-au schimbat originile, „au reinventat“ domnitorii şi au mutilat prezentul

Propaganda comunistă i-a apropiat pe linie genealogică pe voievozi de Nicolae Ceauşescu

Propaganda comunistă a mutilat pur şi simplu istoria românilor. Voievozii au fost porecliţi pentru a servi intereselor ultra-naţionaliste ale partidului, originea românilor a fost reinterpretată iar „eroii“ comunismului populau paginile manualelor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Istoria a servit în toate timpurile propagandei, mai ales în cazul statelor totalitare şi cu un ultra-naţionalism pregnant. Istoria a fost folosită mai ales în „primăvara naţiunilor“ din secolul al XIX-lea pentru a fi justificate originile, mişcări de eliberare sau de unificare. Cu toate acestea, în perioada statelor totalitare din secolul al XX-lea, falsificarea şi mitizarea istoriei a reuşit să atingă apogeul.

În cazul României, ”reinterpretarea” de multe ori grosolană a istoriei în scop propagandist, a avut loc în perioada comunistă. Chiar de la începutul instaurării acestui regim.

Lupta de clasă în favoarea istoriei naţionale

Pe 23 august 1944, în România a fost dată o lovitură de stat prin care mareşalul Ion Antonescu şi membrii guvernului condus de acesta au fost arestaţi. Era primul pas al României în sfera de influenţă sovietică. Guvernele marionetă care au urmat nu au dus decât la tragicul deznodământ al sovietizării României. De altfel Marile Puteri deja au decis soarta României în special în Conferinţa de la Ialta. Întoarcerea armelor contra foştilor aliaţi, în special Germania Nazistă şi reorientarea către SUA şi Marea Britanie, nu au fost de niciun folos. România era oferită sovieticilor victorioşi pe frontul de est. 

După o campanie a comuniştilor cu sprijin sovietic de decretibilizare şi anihilare a adversarilor politici la 30 decembrie 1947 se produce inevitabilul. Regele Mihai este forţat să abdice şi să părăsească ţara fiind proclamată ulterior Republica Populară România, o ţară satelită a URSS. De altfel Armata Roşie ca şi agenţii sovietici era bine instalaţi pe teritoriul ţării. În timp ce a fost demarat procesul de naţionalizare şi colectivizare ca şi intruziune şi control în toate instituţiile statului, comuniştii au trecut şi la falsificare istoriei pentru a servi scopurilor propagandistice. 

Era clar că noua istorie a românilor trebuia să convină ”eliberatorilor” sovietici. Lupta de clasă şi imaginea mitică a muncitorului exploatat de imperialişti şi în cele din urmă victorios erau punctele de referinţă ale noii istorii a României comuniste. Începuturile comunismului în România, în special anii 50, au fost puternic anti-naţionali şi mai degrabă ”revoluţionari„. Dacă în perioada interbelică s-a discutat problema etnicităţii românilor şi a rolului dacilor şi romanilor în constituirea poporului român ca şi evoluţia ulterioară în perioada evului mediu, în zorii comunismului din România, se punea problema mai degrabă a ataşamentului faţă de URSS şi caracterul ”revoluţionar„ al poporului român. ”În numai câţiva ani, reperele istoriei româneşti au fost inversate. 

Firul ei conducător fusese ideea naţională. În locul acesteia se afirma acum spiritul internaţionalist, de fapt tentativa de a şterge tot ce era naţional românesc”, scria istoricul Lucian Boia în ”Istorie şi mit în conştiiţa românească”. Petru falsificarea istoriei şi ralierea ei „revoluţiei comuniste” a fost creată chiar şi o instituţie specială. 

Falsificarea istoriei şi fenomenul Roller

”Dumnezeul“ propagandei şi a falsficării istoriei la începuturile comunismului în România a fost Mihail Roller, un comunist înveterat aflat în atenţia Siguranţei încă din perioada interbelică şi chiar condamnat. Nu era istoric de profesie în schimb era devotat trup şi suflet partidului şi URSS. ”O fantomă roşie - aproape uitată - mai bîntuie si astăzi prin rafturile bibliotecilor prăfuite de minciună si slugărnicie: Mihail Roller (zicîndu-si si Rollea), "revolutionar de profesie", "intoxicator de meserie", pretins istoric si academician care s-a închinat, cu pumnul strîns ridicat în aer, adevărului falsificat, fără să-i pese că istoria reală este cel mai primejdios produs pe care intelectul l-a elaborat„, îl caracterizează pe Roller, Mihai Stoian în articolul ”Mihail Roller între "nemuritorii" de ieri si de azi” publicat în ”România Literară”. Roller a elaborat şi publicat începând cu 1947 ”Istoria Republicii Populare România”, cunoscută în epocă şi ca ”Istoria României„ fiind republicată până în 1956. 

Roller este şi autorul a numeroase manuale, după care au fost intoxicate cu falsuri câteva generaţii bune. ”Iată si viciul "Istoriei R.P.R.", fruct hibrid, rollerian, vitreg, sfredelit de formule-sablon, palide si sufocate de judecăti eronate, falsificate, precum ar fi asertiunea: "poporul acesta are o istorie de mii si mii de ani"; iar "lupta de clasă este motorul dezvoltării societătii". Care va să zică în urmă cu milenii "lupta de clasă era motorul dezvoltării unei societăti lipsite de... clase! Istoricul-academician îsi îngăduie felurite "licente", toate în numele "cauzei". Tot el înlocuieste - cu de la sine putere - termenul paleolitic prin termenul sălbăticie, sau neolitic devine barbarie. Rebotezînd termenii obtine o demarcatie între lumea veche si lumea nouă, ferindu-se de posibile comparatii cu contemporaneitatea”, preciza acelaşi Mihai Stoian. Specialiştii au sesizat de altfel aberaţiile manualelor şi a istoriei scrise de Roller. Istoria României în viziunea comuniştilor era o luptă continuă de clasă. Voievozii erau asupritori feudali iar Decebal, Burebista sau Traian lideri ai statelor sclavagiste. 

Pentru Roller, ocuparea Basarabiei de către armatele române era un act imperialist de cotropire, iar unirea de la 1859, o revoltă burgheză care nu avantajase de fapt clasele de jos. ”Clasele stăpânitoare au reuşit să asigure ca Unirea să se facă mai ales de sus prin înţelegerea burgheziei cu boierimea; de pe urma ei au beneficiat elementele burgheze şi boierimea comercială şi nu largile mase populare”, scria Roller despre momentul de la 1859. Totodată după Roller, elevii români învăţau că în anul 1918, de fapt românii s-au făcut vinovaţi de expansiune imperialistă unindu-se cu Transilvania. Marea Unire de la 1918 este consemnată de Roller în capitolul intitulat ”Intervenţia contra revoluţiei din Ungaria”. 

Totodată, Roller a inventat răscoale în toată istoria Românilor, în care este evidenţiată lupta de clasă. Oamenii învăţau din istoria falsificată a lui Roller, că au existat revolte de clasă chiar şi Dacia Romană sau preromană. ”Locul solidarităţii naţionale, atât de des invocată în istoriografia precomunistă, a fost luat de contrarul său, anume de lupta de clasă, considerată motor al evoluţiei istorice. Conflictele sociale de tot felul jalonează întreaga istorie, din Antichitatea până la răsturnarea regimului ”burghezo-moşieresc”. Ele sunt uneori pur şi simplu inventate(cazul răscoalelor şi al altor mişcări de protest din Dacia romană), de regulă, oricum,scoase din context şi amplificate”, scria Lucian Boia, în lucrarea deja menţionată.

Slavizarea istoriei şi ”imperialiştii romani”

De-a dreptul caraghioasă este interpretarea comunistă a relaţiei din daci şi romani. Cei din urmă erau nişte ”imperialişti„ care au cucerit pe ”revoluţionarii„ daci. De altfel pentru Roller, nici nu a avut loc vreo sinteză pe teritoriul Daciei. În schimb slavii, spunea Roller, erau factorul civilizator. Mai mult decât atât ”istoricul” de propagandă încerca să explice tuturor că românii se cam înrudesc cu slavii adică prietenii din URSS. Şi asta după ce Roller ajunge să recunoască că a fost o sinteză daco-romană pe teritoriul actual al României. 

”Fără a pierde din vedere o clip existenţa populaţiei băştinaşe romanizate ar trebuie studiată problema dacă procesul de formare a slavilor de Răsărit a avut loc parţial, sau nu a avut loc, şi pe o parte a teritoriului ţării noastre. Existenţa în vecinătatea noastră a puternicului stat feudal din Kiev, cu o civilizaţie înaintată, care se răsfânge asupra întregului Răsărit al Europei, luptele duse de statul din Kiev împotriva citadelei reacţionare pe care o reprezenta în aceea vreme Bizanţul şi apoi cuprinderea unei părţi din teritoriul ţării noastre în cadrul statului feudal din Kiev au contribuit la dezvoltarea relaţiilor feudale şi au grăbit procesul de organizare feudală din ţara noastră”, scria Roller. 

Megalomania naţionalistă

Odată cu îndepărtarea de URSS şi continuarea în formatul comunismului naţionalist, de sine stătător caracteristic regimului Ceauşescu, s-a schimbat şi discursul istoric. Roller a fost îndepărtat, la fel ca şi teoriile sale. Era vremea ca România să capete o nouă istorie. De această dată exacerbată şi megalomană. În epoca Ceauşescu, istoria a fost şlefuită în aşa fel, încât românii au ajuns cei mai pricepuţi din Univers, inventatorii a orice şi cei mai viteji. Automat istoria continua să se supună  propagandei de partid.Totul a început în 1971, odată cu declanşarea ”revoluţiei culturale”. Lupta de clasă era estompată, fiind în schimb scoasă în evidenţă unicitatea şi geniul românesc în toate domeniile, geniu coordonat bineînţeles de PCR. Institutul de Istorie al Partidului, emite păreri fantastice, conferind continuitate statului român, încă de la Burebista. Revoluţia lui Horea, Cloşca şi Crişan era considerată precursoarea Revoluţiei Franceze de la 1789. 

Cu alte cuvinte din punctul de vedere al istoricilor propagandişti Danton, Marat sau Robbespierre au copiat modelul transilvănean al lui Horea. ”Potrivit unei logici similare, s-a putut trage concluzia că tot românii inventaseră naţiunea modernă şi statul naţional, fapt demonstrat prin unirea lui Mihai, şi chiar prin multiplele manifestări de unitate românească anterioare anului 1600, într-o vreme când nimeni în Europa nu se gândea să taie graniţele după criterii etnice”, scria Lucian Boia în ”Istorie şi mit în conştiinţa românească”. Exagerările continuă inclusiv cu schimbarea numelui domnitorilor. Mircea cel Bătrân, devine ”Mircea cel Mare” iar Ioan Vodă cel Cumplit aşa cum era cunoscut în cronici devine ”cel Viteaz”. Neagoe Basarab, devine în conştiinţa românească din perioada comunistă un geniu a cărui lucrare dedicată fiului său sub formă de învăţături o carte a iniţierii mai valoroasă decât toate lucrările Bizanţului şi chiar ale Indiei. 

Un fals caraghios este cel al mutării bătăliei lui Ioan Vodă cel Cumplit, de la Cahul în satul Roşcani din Galaţi. Şi asta pentru că trebuia amplasat un bust cu voievodul care să comemoreze aceea luptă. Apoi problema  purismului dacic al poporului român l-a preocupat inclusiv pe Ilie Ceauşescu, fratele liderului comunist. Dacii erau consideraţi factor civilizator al întregii Europe cu sprijinul Institutului de Istorie al Partidului ca şi Centrul de Istorie Militară, care enunţau inclusiv faptul că latina era de faptă o limbă dacică.

Istoria contemporană mutilată

Dacă anumite etape şi evenimente din trecutul românesc au fost falsificate, istoria contemporană a fost de-a dreptul mutilată. Au fost promovaţi, eroi comunişti mitizaţi gen Vasile Roaită, tânărul muncitor de la uzinele CFR Griviţa care ar fi murit cu mâna pe mânerul sirenei chemând muncitorii la luptă dar şi alte figuri de ”luptători„ contra imperialismului. Totodată totul se lega de Nicolae Ceauşescu şi revoluţia poporului comunist. Inclusiv manualele au fost intoxicate cu aceste informaţii. ”Partidul Comunist Român îşi propunea să lupte pentru înlăturarea exploatării omului de către om, pentru libertatea tuturor popoarelor aflate sub stăpâniri nedrepte pentru egalitatea şi fericirea tuturor oamenilor. Vestea făuririi Partidului Comunist a fost primită cu mare bucurie de muncitorii din România. 

Ei au înţeles că  de atunci poporul muncitor avea acel conducător dârz,hotârât, luminat şi revoluţionar , care îl va duce la victorie în lupta grea, împotriva asupritorilor”,scria într-un manual de clasa a IV a din 1968. Au fost înlăturate din istorie toate personajele ce nu corespundeau ideologiei de partid. Totodată Ceauşescu era aşezat în rândul marilor eroi ai neamului, alături de Burebista, Decebal, Ştefan cel Mare sau Mircea cel Bătrân. „Exista în cartea de istorie o poză cu un bust al lui Ceauşescu, care în jurul său îi avea pe Decebal, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Cuza, Bălcescu şi Kogălniceanu. Se intiula «Bărbaţi între bărbaţi»”, preciza pentru Adevărul în 2014 profesorul şi scriitorul timişorean Mircea Pora. Totodată zeloşii ”cercetători” ai partidului încercau să-i găsească lui Ceauşescu legături genealogice cu marile personalităţi istorice.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: