Dărâmarea unei clădiri istorice din centrul Bistriţei stârneşte controverse

Dărâmarea clădirii din Gheorghe Şincai a stârnit controverse

Imobilul din Gheorghe Şincai numărul 2 a fost la pământ luna trecută , după ce experţii consultaţi au decis că nu mai poate fi salvat.Decizia demolării  şi ridicarea unui imobil reconstituit integral după fotografiile fostei clădiri ar putea fi un precedent şi în alte cazuri din Centrul Istoric al Bistriţei. Părerile arhitecţilor sunt însă împărţite, iar unii susţin că varianta conservării pereţilor exteriori ar fi

Demolarea, luna trecută, a clădirii din strada Gheorghe Şincai numărul 2, un imobil vechi de mai bine de două secole, pentru a face loc unei clădiri noi, asemănătoare celei vechi a împărţit specialiştii şi bistriţenii de rând în două tabere. Unii susţin că imobilul, care era într-o stare serioasă de degradare, nu mai putea fi reabilitat decât cu costuri enorme, iar alţii spun că era de preferat soluţia salvării cel puţin a pereţilor exteriori şi că municipalitatea s-a pripit atunci când a permis buldozerelor să intre în clădire.

S-a pierdut farmecul istoric

„Cred că era de preferat o soluţie cu păstrarea aşa numitei coji exterioare a clădirii şi construirea în interior a unei clădiri complet noi, cu funcţiunile cerute de proprietar.  Aceasta este de altfel practica şi în cazul clădirilor istorice din ţările vestice", este părerea arhitectei Ileana Luca, al cărei cabinet de arhitectură a participat la licitaţia pentru proiectare în cazul clădirii din Şincai numărul 2. „Proprietarul, Primăria Bistriţa  a mers însă pe varianta costului mai mic şi a ales demolarea şi ridicarea altei clădiri de la zero şi a dat proiectul unei firme de tineri arhitecţi din Cluj ", spune arhitecta.

Directorul de la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, Alexandru Uiuiu ar fi înclinat şi el pentru o variantă de conservare: „Cred că prin demolare s-a pierdut ceva din spiritul istoric al locului. Ridicarea unei alte clădiri, chiar şi a uneia care să respecte până la detaliu arhitectura fostului imobil, nu mai este acelaşi lucru. Şi apoi fosta clădire a fost restaurant, cu spaţiu de locuit, nu clădire cu funcţiuni administrative, cum se doreşte acum. O să supraveghem atent şantierul, mai ales că la demolare s-a distrus arcada pasajului II, pe care vor trebui să o refacă"", spune şeful de la cultură şi patrimoniu. De altfel, Comisia Regională a Monumentelor Istorice din Baia Mare, cu care Direcţia colaborează direct şi-a dat avizul pentru demolare în 2010, cu câteva condiţii : „protecţia pe perioada demolării a spaţiilor învecinate, restituirea imaginii istorice pentru tot ce se demolează, refacerea faţadelor şi a pasajului istoric pietonal numărul II(nota red a cărui arcade era lipite de clădire), specifică avizul de demolare. 

După unii casa nu avea valoare arhitecturală

Şeful Direcţiei Monumente Istorice a Primăriei Bistriţa, Sever Moldovan, crede că demolarea fost cea mai bună soluţie: „Clădirea avea probleme grave de rezistenţă, s-au făcut foarte multe evaluări şi expertize:  nu se putea face nimic, iar ca şi construcţie nu avea o valoare arhitecturală mare", crede Moldovan. Istoricul Corneliu Gaiu, cel care a efectuat cercetările arheologice obligatorii pe şantier are aceeaşi părere: „Faţada acestei clădiri, care a trecut prin multe reabilitări  a fost refăcută complet în 1950. Imobilul avea doar o simbolistică dată de foştii proprietari, o familie de industriaşi, însă nu avea cine ştie ce altă valoare. Nu ne putem bloca la 1900. Un oraş trăieşte şi prin refaceri şi completări", crede istoricul.

Casă pentru un playboy devenit industriaş

Proprietate a Primăriei Bistriţa, clădirea din strada Gheorghe Şincai numărul 2 a fost în cea mai mare parte neocupată vreme de mai bine de 15 ani, după ce Restaurantul Transilvania, aflat la parter, a încetat să mai funcţioneze. Într-o aripă a clădirii a funcţionat însă direcţia de spaţiu locativ a Primăriei Bistriţa, devenită Direcţie de Patrimoniu, pentru care municipalitatea ridică acum o clădire complet nouă, în care se va muta şi Ocolul Silvic Bistriţa. Noua clădire care va costa 1 milion de euro va avea trei nivele şi un demisol generos cu sală de mese, spaţii de relaxare , iar suprafaţa desfăşurată este de 1811 metri pătraţi.

Imobilul pus jos de buldozere luna trecută era datat secolul XVIII şi a trecut de-a lungul timpului prin mai multe restaurări, ultima în 1950. Înainte de a adăposti Restaurantul Transilvania, în anii 60 imobilul a găzduit aşa-numitul Restaurant din strada Spitalului, renumit în 1900 pentru preparatele sale şi mai ales pentru vinul Steininger, produs de către podgoria Viişoara, din carea nual câte un butoiaş era expediat cancelarului Bismark, explică istoricul Corneliu Gaiu. Restaurantul a fost deschis de Michael Braedt, un adevărat playboy al Bistriţei, prin 1878, iar din 1885 restaurantului i se adaugă o fabrică de mezeluri, care, între cele două războaie mondiale exporta produse din Anglia până în Palestina.