Cum a fost judecat un nobil acuzat de omor, în secolul XVI, şi relaţiile tensionate dintre maramureşeni şi bistriţeni – documente

Un caz controversat privind un proces de omor este prezentat în Revista Arhivelor Maramureşene, condusă de Klara Guseth, directorul instituţei. Potrivit documentelor istorice păstrate la DJAN Maramureş, procesul a durat mai mulţi ani şi a implicat intervenţia autorităţilor din Maramureş şi din Bistriţa, probabil din cauza faptului că persoana acuzată era un nobil important, probabil jude al nobilimii, potrivit unor documente.

Cazul de omor studiat de Anca Ramona Hapca, de la Drecţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale (DJAN) Maramureş, oferă date despre dimensiunea sa, dar şi despre relaţiile dintre cele două judeţe de astăzi. Aceasta spune că în secolul al XVI-lea existau multe probleme de natură juridică între cele două comunităţi, din Maramureş şi din Bistriţa.

De altfel, arată Anca Ramona Hapca, documentele abundă în informaţii cu privire la aceste probleme, iar acest lucru se datorează faptului că actele, în general, se redactau atunci când existau neînţelegeri între supuşi, când se înfăptuiau delicte, înşelăciuni, furturi, tâlhării, ori omoruri, atacuri, maltratări, neînţelegeri de hotar, furturi de animale etc. „Documentele pomenesc despre hoţi prinşi, executaţi sau despre condamnaţi la ani grei de închisoare, despre bunuri mobile sau chiar averi întregi confiscate, ca măsuri extreme, despre oameni certaţi cu legea, puşi sub urmărire, care probează faptul că justiţia a funcţionat, că legea penală a funcţionat“, arată Anca Ramona Hapca în studiul său. 

Nobilul acuzat de omor de bistriţeni, apărat de nobilii maramureşeni 

Cazul la care face cercetătoare referire vorbeşte despre un proces de omor, care a fost tema mai multor scrisori trimise de către oficialităţile maramureşene celor bistriţene în anii 1528-1533. Nu se cunoaşte cu exactitate finalul procesului, dar sunt informaţii despre cum a decurs acesta şi, în special, despre cum era apărat de nobilime acuzatul.

Aceste corespondenţe furnizează informaţii cu privire la mai multe conflicte apărute între cele două comunităţi, care aveau statut juridic particular, fiecare: districtul săsesc al Bistriţei şi comitatul nobiliar al Maramureşului. În scrisorile autorităţilor maramureşene, acestea încercau să dovedească nevinovăţia nobilului maramureşean Gavrilă de Vişeu de Sus.

Trei scrisori vorbesc despre acest aspect. Prima dintre ele, datată la 3 noiembrie 1528, informa că nobilul era bănuit de omorul unei persoane ce a avut loc undeva înte Săliştea de Sus şi Vişeu. „Congregaţia nobiliară a depus mărturie în favoarea acestui nobil, acuzat de crimă de «prietenii şi vecinii» bistriţeni. Documentul era redactat la Sighet, dar se poate observa din documente că o mare problemă pentru care maramureşenii apelau la bunăvoinţa bistriţenilor o constituia condamnarea nobililor pentru diferite delicte săvârşite pe teritoriului Bistriţa”, arată ea. 

O altă scrisoare în care subiectul este acest caz de omor este datată din 10 ianuarie 1531, din care reiese că întreaga comunitate a nobililor a adresat rugămintea de a i se face dreptate nobilului pentru pagubele suferite din partea unor supuşi ai oraşului Bistriţa. „Se pare că bistriţenii au năvălit pe proprietatea nobilului Gavrilă de Vişeu de Sus, drept răzbunare”, mai spune autoarea studiului. 

Nobilul Gavrilă de Vişeu de Sus, probabil jude al nobililor 

O a treia scrisoare, datată în 9 decembrie 1533, furnizează informaţii despre adunarea nobililor din comitatul Maramureş, unde s-a cerut judelui şi juraţilor oraşului Bistriţa să nu dea curs procesului de omor, deoarece nobilul Gavrilă şi-a obţinut libertatea datorită celor doi oameni cinstiţi care au depus jurământ, susţinând nevinovăţia lui. „Din documente se poate observa faptul că acuzatul a trimis în faţa congregaţiei doi martori pentru ca aceasta să fie convinsă de nevinovăţia lui şi să ceară, în mod oficial, eliberarea acestuia din închisoarea de la Zagra şi înapoierea bunurilor confiscate la arestare. Maramureşenii promit, de asemenea, bistriţenilor să aplice aceeaşi măsură a dreptăţii în cazuri similare petrecute cu locuitorii Bistriţei”, subliniază Anca Ramona Hapca.

Această promisiune a maramureşenilor, mai spune ea, se poate pune şi pe seama asprimii bistriţenilor în aplicarea legii, pentru că într-un alt document din 15 martie 1547, în care maramureşenii intervin în favoarea  unui nobil care a fost jefuit, cer bistriţenilor să întrebuinţeze şi faţă de alţii asprimea care o arată maramureşenilor când sunt vinovaţi.

„Insistenţa autorităţilor maramureşene pentru rezolvarea favorabil a acestui caz, precum şi durata foarte mare de rezolvare a procesului ne determină să credem că acest nobil a fost o persoană influentă în comitat. Această supoziţie ne-o bazăm şi pe un document din 12 martie 1527, care a fost publicat recent în colecţia de diplome maramureşene din secolele XVI-XVIII, în care vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Maramureş atestă vânzarea unei sesii către Ioan de Petrova. Între cei patru juzi ai nobililor figura şi nobilul Gavrilă de Vişeu de Sus“, mai spune autoarea studiului. 

Scurtă istorie a celor două ţinuturi 

Potrivit documentelor, o altă faţetă a relaţiilor dintre cele două ţinuturi este trădată. Chiar dacă îi numeau pe bistriţeni „prieteni şi vecini”, atunci când interesul lor era lezat, maramureşeni insistau pentru rezolvarea problemei în favoarea lor, menţionând că vor proceda la fel în cazuri similare.

În perioada amintită, diferenţele de identitate juridică şi administrativă erau destul de pregnante. „În Evul Mediu, Maramureşul a avut o traiectorie diferită faţă de celelate unităţi teritoriale atât datorită organizării sale etnice diferite (românii reprezentau majoritatea populaţiei), cât şi a rolului pe care l-a jucat în politica Regatului Ungar, cea mai mare parte a locuitorilor fiind nobili. În ceea ce priveşte oraşul Bistriţa, ce reprezenta centrul politico-administrativ al districtului cu acelaşi nume, era format din punct de vedere etnic din populaţie săsească. Apartenenţa celor două teritorii la Transilvania a avut, de asemenea, unele particularităţi”, mai explică Hapca, arătând că districtul Bistriţei a aparţinut de voievodatul Transilvaniei, iar mai apoi de principatul cu acelaşi nume aflat sub suzeranitate otomană, în timp ce Maramureşul în perioada voievodatului Transilvaniei a aparţinut direct de regatul maghiar, fiind sub autoritatea palatinului, apoi însă comitatul a trecut în structurile administrative ale principatului Transilvaniei, impunând un traseu comun celor două teritorii învecinate.

Mai puteti citi:

Reclama, sufletul comerţului şi în Maramureşul din perioada interbelică: reclamele din ziarele vremii

Cum a ajuns staţiunea Baia Mare în topul celor mai poluate oraşe din Europa. În trecut, existau izvoare bogate în sulf şi fier ce îi ajutau pe bolnavi să se vindece