Ioan Slavici spărgea ferestrele vecinilor şi încăleca fără şa caii altora de la păşune

Ioan Slavici spărgea ferestrele vecinilor şi încăleca fără şa caii altora de la păşune

Ioan Slavici s-a născut la Şiria

Unul dintre cei mai mari scriitori ai ţării noastre a fost cam năzdrăvan în copilărie. Acesta se ocupa atât cu spartul ferestrele vecinilor, cât şi cu speriatul câinilor.  Este vorba despre scriitorul arădean Ioan Slavici născut în loclaitatea Şiria.

Ştiri pe aceeaşi temă

Despre Slavici se spune că a fost un copil cu un aspect firav, care insă spărgea ferestrele vecinilor, ţintea cu pietre cuiburile rândunelelor, aţâţa câinii pe la garduri, păstrând cicatrici adânci al muşcăturilor pe corp, încăleca fără şa caii altora de la păşune, fiind uneori dus acasă accidentat în ultimul hal după ce era trântit la pământ de aceştia.

„Asemeni lui Creangă fura din poamele vecinilor, deşi nu ducea lipsă de ele acasă, şi îi plăcea să înoate unde era apa mai primejdioasă. Dispărea, fără veste, asemeni lui Eminescu, zile întregi de acasă pe la rude sau petrecea nopţi întregi la foc, ascultând povestiri, cu băieţii ieşiţi cu vitele la păşune. Cu toate acestea, tatăl său era incapabil să-l pedepsească, deoarece îl iubea mult, fiind singurul său urmaş în linie bărbătească. În schimb, mama sa, nu avea slăbiciune pentru el şi-l ţinea din scurt, educându-l să fie om între oameni şi să-i respecte pe ceilalţi”, scria despre el Şerban Cioculescu.

Ioan a fost cel de-al doilea copil al lui Sava Slavici şi al Lenii Savului, născută Borlea. Avea o soră mai mare cu cinci ani, Măriuca, care s-a măritat cu Iosif Rusu. Măriuca Slavici a fost mama lui Ioan Russu-Şirianu (1864-1909) politician, istoric, ziarist. Ioan Slavici a avut parte de o copilărie „înspăimântător de fericită”, aşa cum s-a exprimat în volumul Amintiri din 1924. A profitat din plin de libertăţile vârstei, chiar mai mult decât Nic-al lui Ştefan a Petrei. 

În 1854 Slavici era elev la şcoala din Şiria unde preda Avram Voştinar, cântăreţ în strană, dascăl sever pe care şi l-a amintit ca fiind „veşnic cu joarda în mână”. Dascălul avea preocupări cinegetice şi la nevoie tundea pe şcolari pentru 10 ouă. La îndemnul tatălui şi al bunicului, Slavici a trecut la vârsta de 11 ani la o şcoală primară din Arad. Deşi voia să fie primit în clasa întâi gimnazială, nu a fost primit decât cu condiţia absolvirii clasei a patra primare. În 1865 termina cinci clase la gimnaziul maghiar, întrucât un gimnaziu românesc nu exista. Din clasa a şasea a trecut la Liceul Piarist din Timişoara pentru a învăţa limba germană, rămânând aici doi ani, până la sfârşitul clasei a şaptea. În clasa a opta a plecat fără voia părinţilor la Arad unde fost înscris ca "privatist" la Liceul Maghiar, fiind găzduit de un patron de restaurant căruia îi medita fetele la limba maghiară. Luize, una din fete, a fost prima lui dragoste. Examenul de maturitate trebuia să îl dea la Timişoara, însă din cauza întârzierii sale, l-a dat în vara anului 1868 la Satu Mare, în urma unei aprobări speciale a baronului Eotvos care era ministru al Instrucţiunii Publice.

Vacanţele le petrecea la Şiria unde hoinărea prin împrejurimi, cutreierând Banatul, valea Crişului Alb, până la Brad şi până la vârful Găina. A străbătut pe jos drumul de la Satu Mare la Arad oprindu-se la Baia Mare, Cavnic, Strâmba, Lăpuş, Dej, Gherla, Cluj-Napoca, Turda, Trascău, Baia de Arieş, Roşia, Abrud, Brad, Hălmagiu, Buteni şi Şiria. A călătorit de la Orşova la Baia Mare, cunoştea bine Bihorul din timpul când a stat la Oradea, cunoştea împrejurimile Sibiului, Turnu Roşu şi Ţara Bârsei. A stat timp de şase săptămâni în Bucovina, apoi a trecut prin Iaşi, Dorohoi, Paşcani, Târgu Neamţ, Piatra Neamţ şi Bacău, prin Muntenia şi Oltenia.

În toamna anului 1868 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Pesta, având ca profesor pe Kantz şi Wentzel. A participat la înfiinţarea societăţii studenţilor români din Pesta numită „Petru Maior”, luând parte la dezbateri politice pe tema atitudinii românilor faţă de statul austro-ungar, devenind adept al politicii de federalizare ce urmărea crearea Transilvaniei ca provincie federativă, independentă, făcând parte din imperiul habsburgic. Din cauza greutăţilor financiare a fost nevoit să se întoarcă în luna ianuarie a anului 1869 la Şiria unde a intrat ca „scriitor” la notarul din satul Cumlăuş. În toamna lui 1869 trebuia să fie încorporat pentru un an, deoarece avea studii, având şansa să îşi aleagă singur oraşul în care să-şi efectueze stagiul militar. A ales Viena pentru a putea urma Dreptul pentru a deveni notar ca cel din Cumlăuş, iar epoca vieneză a durat cu unele intermitenţe vreo patru ani. În toamna lui 1869 medicinistul Ioan Hosanu i l-a prezentat pe Mihai Eminescu cu care a legat o frumoasă prietenie. În vara anului 1871 a organizat la Putna împreună cu Mihai Eminescu aniversarea a patru sute de ani de la zidirea mănăstirii Putna.

 

Vă mai recomandăm: Scriitorul Ioan Slavici, comemorat la Panciu, la 167 de ani de la naştere. Clasicul literaturii româneşti şi-a trăit ultimii ani în oraşul dintre vii

FOTO Liceul „Ioan Slavici” din Panciu are cea mai modernă bază sportivă din judeţ
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: