Poveşti puţin ştiute despre berăriile deţinute de Caragiale. De ce au falimentat „Bene Bibenti” şi Gambrinus

Caragiale a încercat să facă afaceri şi să scoată bani din berării. Academia ”Bene Bibenti” şi ”Gambrinus” au fost cele mai cunoscute localuri deschise de Caragiale. Berăriile dramaturgului au falimentat pentru că acesta obişnuia să dea de băut pe datorie şi îşi ierta clienţii rău-platnici.

Împins de nevoile financiare cu care s-a confruntat în cea mai mare parte a vieţii sale, marele dramaturg Ioan Luca Caragiale şi-a încercat norocul în afaceri.

Deşi era considerată de confraţii din breasla literară cea mai ingrată meserie pe care ar fi putut-o îmbrăţişa un scriitor de valoarea lui Caragiale, dramaturgul a ales să se facă berar.

Prima tentativă de a deschide o berărie a avut-o în 1893. În asociaţie cu un hotelier pe nume Mihalcea, în noiembrie 1893, Caragiale a deschis prima berărie din Capitală. ”În noiembrie 1893, Caragiale este văzut pentru prima dată berar în strada Gabroveni. Dar, aşa cum prevăzuse dramaturgul, lucrurile au mers slab. Nu lipsesc nici ironiile răuvoitorilor: 

”Cel mai statornic client al berăriei este însuşi Caragiale. E drept că dramaturgul se prinde repede să ţie tovărăşie la un pahar cu bere, mai ales că prin berărie dădeau tot mai des prieteni, scriitori, fără parale. Patronul e bun, dă pe datorie, dar chitanţele se înmulţesc şi clienţii nu se prea grăbesc să-şi achite datoriile.Unii dintre ei dispar de-a binelea”, notează biografii lui Caragiale, B. Jordan şi Lucian Predescu, în cartea ”Viaţa şi destinul tragic al unui scriitor”. Afacerea nu a mers.

Caragiale şi Academia ” Bene Bibenti”

Dramaturgul a deschis Berăria Academică ”Bene Bibenti”, situată pe strada Şelari, chiar în centrul comercial al Bucureştilor. ”Domnule preşedinte, în conformitate cu legea asupra înscrierii firmelor, vin a vă face următoarea declaraţie. Comerciul ce întreprind este Berăria în strada Sf. Nicolae Şelari nr. 2, Firma I.L. Caragiale, cu emblema „Berăria Academică Bene Bibenti”, rugându-vă să binevoiţi a dispune înscrierea acestei firme în registrele acestul Onorat Tribunal. Primiţi, vă rog, asigurarea mea prea distinsei mele consideraţiuni. Caragiale”, este cererea înaintată de dramaturg Tribunalului Ilfov, pe 16 mai 1894, la deschiderea afacerii.

Se spune că numele de ”Bene Bibenti”, ales pentru noua berărie, ar fi fost o aluzie disimulată la ”Bene Merenti”, pe care, în vremea aceea, nimeni nu grăbea să i-l acorde pentru activitatea sa ca dramaturg. Berăria ”Bene Bibenti” s-a dovedit, la început, a avea mai mult succes decât prima tenativă de afaceri a lui Caragiale. Locul a devenit repede punctul de atracţie pentru cunoscuţi jurnalişti şi scriitori bucureşteni. La ”Bene Bibenti”, cu şorţul de gât, Caragiale îşi servea el însuşi clienţii care dezbăteau politica şi ultimele bârfe mondene în jurul meselor pline cu halbe de bere. Berăria era considerată un fel de Academie de literatură.

”Maestrul trona în fruntea dezbaterilor, în dubla lui calitate de artist şi berar. Uneori, prietenii care luau parte la masa lui erau scutiţi de a mai plăti. Lasă, mă, le spunea Caragiale, ştiu că nu puteţi plăti. Am eu destui burtă-verzi de la care să-mi scot paguba!”, mai notează biografii dramaturgului.

Afacerea lui Caragiale nu a mers pentru că  cei mai mulţi clienţi ai berăriei consumau şi uitau să mai plătească, iar Caragiale nu se plângea. La mijlocul anului 1895, dramaturgul a închis afacerea”Bene Bibenti”.

Bufetul gării din Buzău 

 După falimentul  berăriei din Bucureşti, Caragiale s-a mutat o vreme la Buzău. S-a asociat cu cumnatul său, Teodor Duţescu-Duţu, soţul Jenicăi Burelly, sora mai mică a soţiei sale şi  a luat în antepriză restaurantul din gara Buzău. Afacerea a mers bine doar câteva luni, până când au apărut problemele financiare.

Din cauza unei datorii către un podgorean de la care împrumutase două vase de vin, cârciumarul Caragiale a fost dat în judecată. 

Regele Carol I l-a scăpat pe dramaturg de datorie.A dat ordin să i se achite datoria lui Caragiale şi, astfel, dramaturgul a scăpat de probleme, dar în final tot a falimentat.

Gambrinus

La 51 de ani, Caragiale a deschis „Berăria Cooperativă” în plin centrul Capitalei, în Piaţa Teatrului Naţional. Localul a fost botezat cu numele Gambrinus. 

”Decât medicamente, Mai bine, zău, dă fuga şi trage-i două halbe de bere de Azuga! Devale la Gambrinus - Cea mai frumoasă vale - Te afli între teatru / Şi între Caragiale. Ferice cel ce poate să bea aşa nectar, De nu mai multe halbe, Măcar un biet pahar”, era reclama localului în ”Moftul român”

Gambrinus a fost ultima tentativă de afacere a lui Caragiale. După ce localul s-a închis, dramaturgul a plecat în exul scârbit de acuzaţia de plagiat venită din partea  publicistului Caion.

După terminarea procesului de calomnie deschis de Caragiale împotriva acuzatorului său, dramaturgul a plecat la Berlin.