Meseriile scriitoriilor români celebri. Arghezi a lucrat ca laborant, Panait Istrati şi-a câştigat pâinea ca zugrav. Ce funcţie importantă a avut Bolintineanu

Majoritatea scriitorilor români celebri nu şi-au câştigat pâinea de zi cu zi din scris. Au prestat meserii diverse şi au deţinut funcţii fără nicio legătură cu activitatea literară. Panait Istrati a lurat ca zugrav, Rebreanu a fost ajutor de notar.

Operele lor au făcut istorie, iar numele le-a rămas înscris în istoria literaturii români. Pentru cei mai cunoscuţi scriitori şi poeţi români, scriitura nu a fost însă meseria de bază şi nici îndeletnicirea de pe urma căreia şi-au câştigat pâinea de zi cu zi. Unii au încercat meserii diverse până să cunoască succesul literar. Alţii s-au specializat în meserii pe care nu le-au prestat niciodată, iar alţii au continuat să lucreze în domenii fără legătură cu literatura, chiar şi după ce au ajuns celebrităţi în domeniu. Campion la capitolul meserii prestate este poetul Tudor Arghezi.

„Orice viaţă de om începe de mai multe ori”, spunea r Arghezi şi acesta pare a fi principiul după care şi-a trăit destinul întortocheat şi fabulos deopotrivă.  Ca elev, şi-a câştigat banii de întreţinere dând meditaţii. La 16 ani s-a angajat custode la o expoziţie de pictură. A abandonat studiile la 18 ani, fără să susţină Bacalaureatul. La 18 ani era deja angajat ca laborant la o fabrică de zahăr din Chitila. 

La doar 19 ani, Arghezi era călugărul Iosif de la Mănăstirea Cernica. După patru ani în straie mănăstireşti, Arghezi a plecat în Europa. A trăit la Paris şi Geneva şi pentru a-şi câştiga existenţa a prestat diverse meserii. A lucrat ca bijutier şi ceasornicar în Elveţia. A încercat să locuiască la Londra o perioadă, pentru a învăţa limba engleză. A prestat munci de jos în Italia pentru a-şi câştiga existenţa. Despre anii petrecuţi în Europa şi toate meseriile încercate. Revenit în ţară, a lucrat ca ziarist.

Arghezi avea să declare mai târziu că perioada în care a lucrat în diverse meserii a fost o etapă fără de care nu s-ar fi desăvârşit ca scriitor. 

Zugravul Panait Istrati

Panait Istrati, considerat scriitorul vagabond al literaturii române, a prestat de-alungul vieţii cele mai ciudate meserii. A avut doar patru clase şi în tinereţe a fost plăcintar, zugrav, purtător de reclame, servitor, mecanic, hamal sau fotograf ambulant. În străinătate a cerşit ca să facă rost de bani. În vremea în care s-a stabilit în Elveţia, lucrat din nou ca zugrav. În România şi-a deschis o crescătorie de porci, afacere care nu a dat roadele aşteptate.  Abia în apropierea vârtei de 40 de ani scriitorul român a debutat în literatură.

Eminescu, sufleur la teatru

Pentru Mihai Eminescu, înainte de poezie, marea pasiune a fost teatrul. La vârsta de liceu a părăsit şcoala pentru a se alatura trupei de teatru FannyTardini-Vladicescu. Primele sale meserii au fost de bibliotecar, copist sau sufleur la teatru.

A urmat cursurile Universitatilor din Viena si Berlin, unde a participat la cursuri de filozofie, drept, istorie si economie. În ţară şi-a câştigat existenţa ca publicist.

Caragiale, revizor şcolar

Şi pentru Caragiale prima mare pasiune din care a încercat să facă o meserie a fos teatrul.

A urmat cursuri de “declamatie si mimica” la Conservatorul din Bucuresti. S-a angajat ca  sufleur si copist la Teatrul National din Bucuresti. A prestat meseria de copist şi la Tribunalul Prahova. A mai prestat ca revizor scolar, functionar la Regia Monopolurilor şi a fost director general al teatrelor.

Creangă, învăţător şi diacon

Ion Creangă a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Socola. Primul său job a fost de învăţător la la Şcoala primară nr. 1 din Iaşi. Timp de 12 ani a fost dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi. A scris manuale şcolare şi este autorul unui Abecedar intitulat Metodă nouă de scriere şi citire.

După ce a fost exclus din rîndurile bisericii, fiind acuzat de a fi frecventat teatrul, a rămas doar învăţător. După ce a rămas şi fără această slujbă şi-a câştigat existenţa ca mandatar al unui debit de tutun.

Scriitori teologi

Gala Galaction a abandonat Facultatea de Litere si Filozofie în favoarea celei de Teologie. In 1922 este hirotonosit preot si a lucrat ca profesor la Facultatea de Teologie din Cluj. Nichifor Crainic a fost, de asemenea, profesor de teologie la Seminarul din Bucuresti si la Facultatea de Teologie din Chisinau. Lucian Blaga a urmat, de asemenea, cursuri de teologie la Sibiu si Oradea. Blaga a făcut şi cursuri de de biologie.

Avocaţi care nu au profesat

George Topârceanu, George Bacovia şi  Mihail Sebastian au urmat cursuri de drept şi s-au pregătit pentru meseria de avocat. George Topârceanu a lucrat ca functionar la Casa Bisericii, s-a înscris la Facultatea de Drept pe care a abandonat-o in favoarea celei de Litere, dar nu a terminat-o nici pe aceasta. George Bacovia a fost, de meserie, avocat, însă nu a profesat niciodată, deşi şi-a plătit timp de zece ani cotizaţiile la baroul din Bacău. Bacovia a lucrat ca suplinitor, şef de birou, ajutor contabil, copist sau referent bibliotecar.

Vasile Voiculescu a fost medic

Vasile Voiculescu şi-a câştigat existenţa lucrând ca medic. Din pasiune pentru literatură s-a înscris iniţial la Facultatea de Litere si Filozofie, dar a abandonat cursurile, alegând Medicina. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad.

Bolintineanu ministru

Dimitrie Bolintineanu a fost, pe rând, secretar de stat la Departamentul Trebilor Straine, ministru al cultelor în Guvernul Kogalniceanu, membru al Consiliului de Stat. Deşi ajunsese în lumea politică şi se învârtea printre cei mai influenţi oameni ai epocii, Bolintineanu a rămas un om modest. ”Trăia într-o singură cameră din casa Bosel în faţa teatrului, neavând aproape pe nimeni pe lângă el, plictisit şi amărât tot mai mult de ceea ce se petrecea în jurul lui. Temperamentul lui de om meditativ, de om de cărţi, nu răspundea carierei politice. El primise onoarea de a fi ministru, dar spunea întoteduna că nu-i făcut pentru asemenea lucruri”, scrie N Petraşcu în ”Icoane de lumină”. Modestul Bolintineanu ajuns ministru a refuzat să îi fie casa păzită, aşa cum impunea protocolul şi a refuzat să i se pună la dispoziţie transport pentru a merge la minister.

Rebreanu a fost ajutor de notar

Liviu Rebreanu, deşi era atras de medicină, a urmat cursurile unei şcoli militare. Din 1903 până în 1906, a urmat Academia Militară ”Ludoviceum” din Budapesta. A fost sublocotenent în armata austro-ungară. A lucrat ca funcţionar la Primăria din Vărarea, iar câţiva ani mai târziu s-a angajat ca ajutor de notar în Măgura Ilvei. A lucrat mulţi ani ca ziarist şi a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.

Macedonski a fost prefect

Alexandru Macedonski a avut pe parcursul vieţii mai multe tentative de a se adapta la viaţa de funcţionar. În 1876 a fost numit în funcţia de prefect interimar al regiunii Bugeac, funcţie pe care a fost nevoit să o părăsească, după ce s-a opus unor acţiuni impuse de guvern. În 1877 a fost numit de C. A. Rosetti în postul de controlor financiar al judeţului Putna, dar a refuzat funcţia pe care a considerat-o nedemnă de valoarea lui. În acelaşi an, a fost numit director de prefectură al plăşii Silistra Nouă şi s-a mutat la Cernavodă. În 1879, a fost numit administrator al plasei Sulina. A ocupat apoi funcţia de inspector general financiar.

Potrivit lui George Călinescu, până în anul 1902, Macedonski avea la activ doar 18 luni de serviciu public. Poetul considera funcţia de fucţionar nedemnă pentru un literat şi a aspirat toată viaţa la poziţii mai înalte. „Este o ruşine ca literaţii noştri fruntaşi să fie lipsiţi de traiul zilnic sau să se osândească la funcţionarism... Partea feminină a societăţii noastre ar trebui să-şi deschidă casele poeţilor, scriitorilor. În Paris, un poet e plătit cu cinci sute de lei şi o mie de lei pe seară, şi e cu osebire măgulit de stăpâna casei şi de ai ei numai ca să consimtă să-şi spună versurile”, scria Macedonski.