Legătura neştiută dintre Doamna Chiajna şi Ştefan cel Mare. Strategia de război a uneia dintre cele mai puternice românce
0
Doamna Chiajna a fost supranumită „Caterina de Medici“ a României sau „Doamna de Fier“. A devenit subiect de legendă şi literatură. A fost singura doamnă care a condus o oaste în luptă. A avut şapte copii pentru care a făcut orice ca să îi căpătuiască. A făcut lobby la sultan prin intermediul cadânelor, şi-a turcit doi fii şi a reuşit să-şi căsătorească fiica cu sultanul Murad.
Personalitatea complexă a Doamnei Chiajna a stârnit de-a lungul timpului o serie de legende controversate. Unii istorici au prezentat-o drept un personaj monstruos şi malefic. Alţi istorici i-au luat apărarea văduvei lui Mircea Ciobanu şi au prezentat-o drept o mamă eroină care a mers până în pânzele albe pentru a-şi căpătui cei şapte copii. Legenda Doamnei Chiajna, nepoata lui Ştefan cel Mare şi fiica lui Petru Rareş, a fost transpusă şi în literatură, Alexandru Odobescu făcând-o personajul principal al nuvelei istorice „Doamna Chiajna”.
„S-a spus despre doamna Chiajna că a fost personificarea ambiţiei, a răutăţii şi a cruzimii. Un monstru. Nu e adevărat. Nici nu rezultă de nicăieri că ar fi putut fi rea. Ambiţioasă şi crudă, poate. Dar nu într-atât încât să se facă din ea un tip, o personificare. Dezbrăcată de legendă şi redusă la proporţiile adevărate ale ciudatei ei firi, Doamna Chiajna ni se înfăţişează ca o femeie inteligentă, ambiţioasă şi energică. Atât.”, scrie despre controversata doamnă, istoricul C. Gane în cartea „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.
Fiica lui Petru Rareş şi nepoata lui Ştefan cel Mare
Fiica lui Petru Rareş, Chiajna s-a născut în 1525 , în Polonia, în timpul pribegiei acestuia, înainte de doamnie. Se spune că ar fi avut trei ani când Rareş s-a urcat pe tronul Moldovei. A rămas fără mamă la o vârstă fragedă, după ce prima soţie a lui Petru Rareş a murit. Domnitorul s-a recăsătorit cu Doamna Elena, prezentată de istorici drept o femeie evlavioasă şi bună. Se spune că educaţia în spiritul blândeţii şi al credinţei date de mama vitregă n-ar fi prins la Chiajna: „Sângele războinicilor strămoşi clocotea în vinele Chiajnei şi în această privinţă a energiei, nu era s-o dea de ruşine”, adaugă istoricul C. Ganea.
În timpul celei de-a doua domnii a tatălui său, Petru Rareş, Chiajna se căsătoreşte cu Mircea Ciobanul, fiul lui Radu Vodă cel Mare al Munteniei. „Românii, deşi ştiau că Mircea Voievod este os de Domn şi purtat prin lume, l-au supranumit totuşi Ciobanul. Iar pe Chiajna, ajunsă Doamna lui Mircea Ciobanul, au numit-o Mircioaia”, mai spune istoricul Gane.
În primii ani de căsnicie, Chiajna a fost doar o simplă nevastă care s-a ocupat de familie. A făcut şapte copii, în timp ce Mircea Ciobanul se războia cu boierii, tăia şi spânzura. „Întreaga lui domnie a fost un lung şir de omoruri, tălmăcite de istorici în diferite feluri”, arată acelaşi istoric.
Trafic de influenţă la sultan prin cadâne
Chiajna intră pe scena istorică abia în 1554, după mazilirea lui Mircea Ciobanul de către turci. Pleacă la Constantinopol cu Mircea Ciobanul şi începe o perioadă de „dezvinovăţire şi uneltiri de preluare a domniei”. Dacă până atunci, uneltirile cu turcii însemnau importante cotizaţii băneşti la sultan, Chiajna descoperă o cale inedită de a-şi ajuta soţul să revină pe tron. Leagă prietenii cu cadânele sultanului şi se foloseşte de acestea pentru a îl influenţa.
„Mijlocul acesta de a izbuti prin farmecul a doi ochi de femeie şi a unui zâmbet ispititor, era nou în istoria noastră. Chiajna triumfă”, potrivit volumului „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.
A condus o oaste
Mircea Ciobanul îşi recapătă tronul în ianuarie 1559. Moare în acelaşi an şi o lasă pe Chiajna văduvă cu şapte copii şi cu un tron pe care îl râvneau boierii alungaţi din Ţara Românescă de Mircea. Boierii pribegi vor să profite de moartea voievodului şi se întorc decişi să preia tronul. Chiajna însă nu a stat cu mâinile în sân şi s-a pus ea însăşi în funtea oastei. „Se puse în fruntea oastei domneşti, o mână de oameni şi e singurul exemplu din trecutul nostru, al unei femei conducând o oaste de război”, explică istoricul C Gane. Este învinsă de oştirea mult mai numeroasă a boierilor şi se vede nevoită să-şi ia copii şi să fugă din ţară.
Chiajna pleacă la Constantinopol şi începe demersurile pe lângă Sultan, pentru recăpătarea tronului Ţării Domneşti pentru fiul său, Petru. Ca să câştige încrederea sultanului dă 210.000 de galbeni şi apelează din nou la haremul acestuia.
„Nurbani, evreica şi Safigi veneţiana cadâne imperiale se înfruptară din dărnicia Kiajnei şi în nopţile fermecate ale Bosforului şoptiră la urechea bătrânului Suleiman că Petru, fiul Kiajnei este un copil deştept şi mamă-sa este o femeie destoinică”, mai spune istoricul. Sultanul se lasă convins de cadâne şi îi dă Doamnei Chiajna o armată cu care să învingă boierii care puseseră stăpânire pe tron. Domnia lui Petru, fiul Chiajnei, a durat şapte ani.
L-a însurat pe Petru la 16 ani
Se spune că doamna Chiajna, după ce i-a asigurat tronul lui Petru a vrut neapărat să îl şi însoare. I-a găsit nevastă pe domniţa Elena, fiica căpitanului Nicolae Cherepovici, apropiat al voievodului Ardealului şi a aranjat nunta care s-a ţinut la Sibiu, în 1563. Cronicile susţin că Petru, fiul Chiajnei, a lipsit de la nuntă, însă legătura s-a oficializat chiar şi aşa, mirele fiind reprezentat de un procurator. Nora Elena naşte un copil după numai cinci luni de la nuntă şi o înfurie pe Chiajna care o trimite înapoi părinţilor, cu zestre şi cu copil. Fiul ei, Petru, a rămas, astfel, neînsurat.
Apriga doamnă s-a concentrat pe căpătuirea celorlalţi copii. „Anca fu dată după banu Negoi, iar Alexandru după cămăraşul Gheoghe Hrisoverghi. Rămâneau Mariana şi Dobra, cele mai mici care par a fi fost favoritele Chiajnei şi cărora mama lor voia să le pregătească un viitor strălucit”, explică istoricul Gane.
Sângeroasa doamna Chiajna
Chiajna şi-a pus în cap să o facă pe fiica ei, Dobra, prima doamnă a Moldovei şi a început demersuri în vederea căsătoriei acesteia cu Despot Vodă. În iulie 1562, peţitorii lui Despot vin la fiica Chiajnei încărcaţi cu daruri. Se înţeleg, iar boierii trimişi în peţit se întorc la Despot cu daruri de la doamna Chiajna şi cu un portret al fetei Dobra. Nunta a fost fixată pentru luna august a aceluiaşi an. Potrivit istoricilor, doamna Chiajna a fost cea care a luat decizia anulării evenimentului, acuzându-l pe Despot de trădare. „Se zice că doamna Chiajna ar fi aflat cum să acesta nu renunţase definitiv la domnia Munteniei pe care ar fi vrut să o dea acum fratelui său adoptiv Dumitru, păstrând Moldova pentru el”, se arată în cartea „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.
Se spune că doamna Chiajna i-a purtat atâta duşmănie celui care a vrut să pună mâna pe domnia Munteniei, încât atunci când fratele adoptiv al lui Despot Vodă, Dumitru a fost prins şi a fost trimis la curtea ei, Chiajna i-a tăiat capul. „Pe când se afla la masă cu boierii, ceru, ca o a doua Salomea, să i se aducă pe o tavă de argint capul celui care poftise la domnia ţării. Când îi fu înfăţişta grozava femeie luă capul de pe tavă sângerând cum era şi rostogolindu-l pe masă printre talere şi cupe, îl scuipă în obraz”, descrie sângeroasa scenă istoricul C. Gane.
A înscenat răpirea propriei fiice
Chiajna a început să caute bărbat pentru Marina, cea mai mică fiică a ei. Îi scrie patriarhului Constantinopului şi îl roagă să îi găsească un ginere pentru fată.
„Cea mai stralucita partida pentru domnita valaha ar fi boierul Ion Cantacuzino, colaborator, în timp, din neamul împaratilor Bizantului”, este răspunsul primit de la Constantinopol şi Chiajna începe demersurile pentru nuntă. Fiica ei, Marina se opune căsătoriei cu un bărbat de 50 de ani despre care istoricii spun că ar fi fost şi „urît ca dracu”. ”Merse plângând la mamă-sa şi îi spuse: „Nu şi iarăşi nu şi nu! Mai bine moartă decât soţia lui Ion, cât de Împărat o fi”, explică istoricul C. Gane.
Doamna Chiajna se vede nevoită să aleagă între iubirea de mamă, care n-ar fi vrut să-şi nenorocească copilul, şi ambiţia de a păstra poziţia favorabilă la Constantinopol. Apriga femeie pune la cale o răpire, cea a propriei fiice. Nunta are loc după eveniment, Chiajna trimite oamenii săi să îi răpească fiica şi să i-o aducă înapoi.
„Intrară în cortul mirelui, răpiră fata şi zestrea şi, trecând din nou Dunărea, se întoarseră la Bucureşti, spre ruşinea şi supărarea soţului înşelat. Dibacii curteni avură grija nu numai să înapoieze Chiajnei pe Marina cu întreaga ei zestre, dar să mai şi aducă cu ei o parte din bogatele daruri ale mirelui”, se mai arată în cartea „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.
Până la urmă, Doamna Chiajna a reuşit să o mărite pe Marina cu Stamate Paleologul, nepotul patriarhului Iosif, al Constantinopolului, un bărbat care a fost atât pe gusturile ei, cât şi ale fiicei : „tânar, frumos si de neam tot atât de stralucit ca al Cantacuzinilor”.
A cerşit de sărăcie în exil
În 1568 peste curtea domnească a Kiajnei cade peapsa mazilirii. „Petru Vodă, doamna Chiajna şi întreaga lor casă fură ridicaţi pe dată din odăile lor şi porniţi fără întârziere pe drumului exilului”, mai adaugă istoricul Gane. Turcii nu i-au primit, se pare, din cauza lui Ion Cantacuzino, care nu a uitat ruşinea de la nuntă, şi întreaga familie a Kiajnei a ajuns în exil în Asia.
„Aici, după scurtă vreme, tânărul voevod Petre moare la vârsta de 23 de ani de boală, de inimă rea, lăsând în urmă o mamă înebunită de durere. Exilul Kiajnei a ţinut mai mulţi ani. Lipsa de mijloace a dus-o la sărăcie şi sărăcia aproape de cerşetorie. Un călător din Occientul Europei, trecând prin Alep în 1570 a văzut-o făcând comerţ ambulant de mărunţişuri pe străzile oraşului”, se mai arată în cartea care prezintă viaţa controversatei doamne.
I-a transformat pe Mircea şi Radu în Ahmet şi Iusuf
Ca să scape de nenorocirea exilului şi ca să îşi protejeze fii vânaţi de duşmani, Chiajna a luat deciiza de a-şi „turci” copiii, convinsă că în felul acesta îi va scăpa de probleme. ” Chinuită şi zgucuimată, mândra doamnă de altă dată înţelesese că exilul acesta nesfârşit avea o cauză determinată şi că nu ea era cauza aceia, ci fiii ei , cari cât or trăi, li stau duşmanilor în cale ca o veşnică ameninţare. Se hotărâ, deci, mai mult silită de altfel să-şi înduplece fii a se face Turci”, mai povesteşte C Gane.
Mircea si Radu devin Ahmet si Iusuf. După turcirea celor doi fii, Chiajna şi-a dat seama că şansele de a-şi mărita în ţară fiica , pe Dobra, singura rămasă necăpătuită, scăzuseră. Apriga doamnă s-a îndreptat atunci către alte zări şi şi-a pus în cap să o mărite pe Dobra cu fiul sultanului Selim al II-lea.
Şi-a măritat fiica cu sultanul
Chiajna a reusit sa-si duca fiica în apropierea tânarului Murad, fiul sultanului si mostenitor al tronului. Acesta s-a îndrăgostit de Dobra şi a cerut-o de nevastă. Aşa a ajuns fata doamnei Chiajna cadâna preferata din haremul lui Murad care în 1574, dupa moartea tatalui sau, a ajuns sultan al Turciei, devenind Murad al III-lea.
„Exilul se termină în sfârşit şi doamna Chiajna care avea atunci 50 de ani, împreună cu cei trei copiii ai iei turciţi iau drumul Constantinopolului şi al libertăţii”, mai spune C. Gane.
A murit la Constantinopol
Departe de ţară, se spune că doamna Chiajna şi-a petrecut ultimii ani din viaţă „uneltind faceri şi desfaceri de domnii în ţările noastre”. A murit în 1588 la Constantinopol , în vârstă de 63 de ani. Nu se ştie dacă Chiajna a murit în credinţa ortodoxă românească sau a trecut şi ea la mahomedanism, după cei trei copiii. Mormântul doamnei nu a fost descoperit. În ciuda legendelor controversate iscate pe seama personalităţii uneia dintre cele mai interesante doamne din istoria româneasă, un singur lucru pare să fie cert : „Şi-a iubit copiii mai mult decât pe oricine pe lume, mai mult decât a iubit măririle, mai mult decât şi-a urât duşmanii”.
Se încarcă comentariile...
