Comorile de la Tibru: povestea tezaurului roman găsit întâmplător şi vândut „pe un preţ de nimic“ la schimb cu bijuterii ieftine
0În satul Tibru din judeţul Alba a fost descoperită în anul 1938 o adevărată comoară, formată din sute de monede romane din argint. Descoperirea şi evoluţia ulterioară a tezaurului constituie, în sine, o poveste interesantă. Din sutele de monede găsite de locuitori au putut fi recuperate doar 145. Tibru se află lângă Piatra Craivii, unde a existat puternica cetate dacică Apoulon.
Tezaurul numismatic de la Tibru, format din denari republicani romani, a fost descoperit în ziua de 25 iulie 1938, de către un locuitor din sat pe culmea colinei Măgura din partea de vest a satului, la punctul numit „La comoară”.
«Locuitorul Truţa Gavrilă traversând coama dealului, pe la amiază, a văzut în ţărână nişte obiecte strălucitoare „ceva rotund ca nişte capete de cuie mari”. Fără să le dea prea mare atenţie ia câteva şi le arată altor muncitori (ţărani) din apropiere, care frecându-le puţin, se conving că-i vorba de „o comoară”, lucru ce a aprins numaidecât imaginaţia fiecăruia. Au părăsit munca şi au pornit spre locul unde s-au găsit primele monede. Până seara au strâns „cam la două sute de bucăţi”. A doua zi aflând tot satul de „comoara lui tetea Gavrilă”, au mers cu mic cu mare şi au răscolit toată regiunea, găsind de asemenea fiecare „după hărnicie” un număr oarecare de monede. Zile în şir s-a scormonit mereu după „comoară”. Nu se poate şti câte monede romane s-au găsit la Tibru, din acest tezaur, dar după declaraţiile locuitorilor, (…) numărul lor a fost impresionant. Cea mai mare parte din tezaur s-a împrăştiat», afirmă într-un material publicat în anul 1939 în revista Apulum cercetătorii Mihail Macrea şi Ion Berciu. Cei doi au studiat zona unde s-au descoperit monedele şi evoluţia tezaurului de la Tibru şi au pus cap la cap toate informaţiile primite de la locuitori şi reprezentanţi ai autorităţilor.
Monede vândute pe ”bijuterii ieftine”
În primul an de la evenimentul care a pus pe jar comunitatea din sat, s-a reuşit achiziţionarea prin donaţii şi cumpărare a 55 monede romane, provenite din tezaurul de la Tibru. «După informaţiile noastre, confruntate şi cu informaţiile dlui Gavrilă Crişan, fost deputat în comuna Tibru, prin sprijinul căruia s-au achiziţionat mai multe monete din tezaur, reiese că numai zaraful Asztalos Bela şi inginerului Alexandru Horvath, venit anume în comuna Tibru, li-s-au vândut „pe un preţ de nimic” sau pe „bijuterii ieftine” „mai multe sute”. Un număr de 8
monede a ajuns în muzeul Episcopiei Ortodoxe din Cluj, prin părintele Jurca Ştefan, care în calitatea sa de paroh al comunei Tibru, a strâns mai multe monede romane şi alte antichităţi din regiune, cu gândul de a le depune într-un muzeu naţional. N-am putut da de urma acestor monede pentru a le studia. Suntem de asemenea în posesia a două fotografii, cu un număr de 26 monede de la Tibru, ajunse în proprietatea d-lui chestor de poliţie Eugeniu Murgău (foto dreapta - n.r). D-sa a promis că va dona monedele muzeului din Alba Iulia. Numărul celor cari au achiziţionat monede din tezaurul de la Tibru este destul de mare, locul de frunte fiind ţinut de intelectuali», se mai susţine în materialul publicat în revista Apulum.
În cursul cercetărilor, istoricii au mai discutat şi cu alte persoane care ar fi descoperit comori în zona respectivă. Astfel, locuitorul Rusan Ilie le-a spus că pe dealul Măgura, în imediata apropiere a locului unde s-a găsit tezaurul, la „Piatra Cărpeneilor”, a descoperit înainte de 1900 mai multe monede „de aur şi argint foarte mari”, pe care le-a vândut. De altfel, în sat, există mai multe zone care au legătură cu astfel de descoperiri. Pe dealul Măgura sunt punctele: „La comoară”, „Gruiul Comorii” şi „Cetăţeaua”, unde ar fi ascunsă „toată bunătatea lui Mircea” (comorile lui Mircea), într-un tunel de o jumătate km, iar mai departe puţin, spre nord-vest, creasta calcaroasă, dominatoare a şesului Mureşului, Cetatea dacică Apoulon de la Piatra Craivii
Vedere generală a satului Tibru
”Tezaurul dela Tibru, localitate situată în judeţul Alba, nu departe de Teiuş, la poalele Munţilor Apuseni, nu se pretează la o interpretare istorică mai amănunţită, pentru că nu ni s-a păstrat întreg. Cele 145 de monede achiziţionate de Muzeul din Alba Iulia şi Institutul de Studii Clasice al Universităţii din Cluj-Sibiu nu reprezintă decât o parte din descoperirea făcută în vara anului 1938. Numărul total al monedelor găsite împreună pare să fi fost de cel puţin 300, din care au putut fi salvate abia 145, deci mai puţin de jumătate. În asemenea condiţiuni tezaurul nu ne poate oferi decât indicaţiuni vagi şi nesigure”, mai afirmă cei doi cercetători.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
