Spionaj turistic la Sankt Petersburg

Spionaj turistic la Sankt Petersburg

O vizită în Sankt Petersburg, fie şi foarte scurtă, poate avea efecte adverse: stângism, paranoia, nostalgie comunistă. La final, însă, privind prin hubloul avionului, s-ar putea să vă surprindeţi oftând: „O, Rusie!“

Ştiri pe aceeaşi temă

Am ajuns în Rusia, în vara care a trecut, într-o perioadă ciudată. Relaţiile Rusiei cu partea occidentală a lumii par să se răcească. Putin e rece cu Obama şi o grămadă de conflicte internaţionale stau între ei. Ne readucem aminte de Războiul Rece şi de poveştile cu spioni.

În ziua în care agentul CIA Edward Snowden a defectat în Rusia, primesc un telefon. „În data de cutare sunteţi aşteptat pentru 24 de ore la Sankt Petersburg, Rusia. Luaţi, degradă, legătura cu Ambasada Rusiei la Bucureşti“. Şi mai mult nimic! Am primit apoi mesaje prin interpuşi: „Confidenţialitate maximă! Mai multe detalii pe parcurs!“.

PARANOIA

Ambasada Rusiei, pe Bulevardul Kiseleff. Lângă ea, ambasada Canadei. Privindu-le din stradă înţelegi tot: Rusia e o clădire uriaşă, veche de 100 de ani, apărată de garduri de 3 metri plus sârmă ghimpată. Canada e un cub mare din sticlă, gard din brăduţi şi bâzâit de camere video care se rotesc.

Ca să ajungi în Rusia, ai nevoie de viză. În avion, înainte de aterizare,  primeşti un formular în dublu exemplar, în care scrii cât stai şi care-i treaba cu tine pe acolo. Unul îl predai, pe celălalt îl păstrezi. Formularul asta trebuie să-l ţii ca pe ochii din cap cât timp eşti pe teritoriul Rusiei. E ca un document de identitate.

Paranoia mi-a fost sporită în avion. O nemţoaică tânără citea nişte rapoarte în vederea unei conferinţe pe tema armelor nucleare la care urma să participe în Sankt Petersburg. Să mai spun că la întoarcere, la escala de la Viena, a urcat în avion şi Teodor Meleşcanu, şeful Serviciului nostru de Informaţii Externe? Nici n-am mai băut cafeaua servită de stewardese. M-am gândit că, poate, cine ştie...

Sankt Petersburg e un oraş unde se întâmplă lucruri. Aici s-a născut Vladimir Ilici Lenin (vreme de 67 de ani, oraşul s-a numit Leningrad), de aici a început comunismul să se răspândească în lume. Nu degeaba este cunoscut drept oraşul celor trei revoluţii.

Aici s-a născut şi Vladimir Putin şi a slujit KGB-ul, între 1975 şi 1985, monitorizând, printre alte îndatoriri de serviciu, activităţile străinilor care aterizau pe aeroportul Pulkovo, din Sankt Petersburg.

Am aterizat pe aeroportul Pulkovo, din Sankt Petersburg, iar la scara avionului un domn m-a tras din şirul de călători şi m-a urcat într-o dubă albastră. În dubă mai erau alţi dezorientaţi ca mine. De prin alte ţări din Europa de Est. Poliţişti cu şepci uriaşe, tipic comuniste, roiau în toate părţile pe aeroport.

POATE, CINE ŞTIE...

Din dubă am fost debarcat în salonul VIP al aeroportului. Aveam să-mi dau seama că în aeroport există aer condiţionat doar la salonul VIP. Poporul – să îndure transpiraţia! O chelneriţă mongoleză s-a oferit să-mi servească dulciuri, bunătăţi şi cafea. Am refuzat. M-am gândit că, poate, cine ştie...

Adevărul e că aş fi vrut să fiu James Bond măcar pentru 24 de ore. Dar n-a fost să fie. Misiunea secretă din
Sankt Petersburg s-a dovedit a fi participarea la ceremonia de lansare a unei noi maşini de clasă medie. A fost dezvelită într-un cadru oficial.

M-am întrebat „de unde atâta secretoşenie în jurul lansării unei maşini?“. O terţă persoană mi-a explicat că producătorii de maşini îşi iau măsuri de precauţie să nu le fure concurenţa designul şi alte inovaţii. Aşa o fi. Dar mă gândesc uneori că poate cine ştie ce misiune secretă am avut în fosta Uniune Sovietică şi nu mi-am dat eu seama...

Neva cea frumos curgătoare

Sankt Petersburgul e oraşul ţarilor. A fost fondat la 1703 de Petru cel Mare. Vreme de două secole a fost capitala Imperiului Ţarist. Azi e al doilea oraş al Rusiei, ca mărime, după Moscova. Are cinci milioane de locuitori, fără ca asta să-l facă un oraş aglomerat. Are o densitate de 3.400 de locuitori pe kilometru pătrat (ca o comparaţie, Bucureştiul are 8.500 de locuitori pe kilometru pătrat). Oraşul e străbătut de râul Neva, care creează o deltă la vărsarea în Marea Baltică. Canalele care irigă corpul oraşului sunt tăiate de peste 300 de poduri, de toate culorile şi toate arhitecturile. Dostoievski, care a trăit şi a murit aici,  l-a numit cel mai abstract oraş din lume. E, fără îndoială, cel mai european oraş al Rusiei, ceea ce face ca ruşii să-l perceapă drept artificial.

Oraşul nopţilor albe

Sankt Petersburgul trebuie să fie grozav în orice anotimp, dar dacă aveţi în plan să-l vedeţi, faceţi-o la începutul verii! Atunci aerul e blând şi s-ar putea să nu plouă (notaţi că oraşul se află pe axa Helsinki – Oslo, deci vremea e sălbatică din septembrie până în aprilie). Apoi, argumentul cel mai important pentru a vizita Sankt Petersburgul vara îl reprezintă nopţile albe. Poziţionarea geografică a oraşului face ca de la sfârşitul lui mai până la mijlocul lui iulie lumina soarelui să nu dispară niciodată complet. E o senzaţie fantastică de a prinde apusul şi răsăritul cât fumezi două ţigări.

În acele minute de crepuscul, oraşul devine foarte straniu. Aproape înfricoşător. Prost luminat (cu excepţia centrului), pustiu şi rece. Dar vezi beţivii dormind liniştiţi pe trotuare şi îţi dai seamă că totul e în regulă. Răsăritul pune soarele la loc, pe cer. Se apropie de 4.00 dimineaţa.

Biserica Învierii, una dintre cele mai frumoase expresii ale ortodoxismului

SANKT PETERSBURG PE GOOGLE MAPS

Sankt Petersburgul e grozav, dar limba rusă şi toate înscrisurile cu chirilice sunt o combinaţie foarte derutantă: eşti ca un surd analfabet. Bruma de limbi străine pe care o ştii nu-ţi slujeşte la nimic. Ruşii nu sunt cine ştie ce poligloţi. Vezi o mulţime de case cu plăcuţe aurii pe ele, căci în Sankt Petersburg au trăit şi au creat oameni ca Piotr Ceaikovski, Feodor Mihailovici Dostoievski, Alexander Puşkin, Vladimir Nabokov sau Nikolai Gogol. Dacă nu ştii să citeşti în ruseşte, toate sunt egale cu zero, oraşul îşi pierde tot farmecul. Aşa că, dacă vizitaţi oraşele Rusiei, făceţi-o în cadru organizat, cu ghid şi hartă tipărită.

Luaţi aminte că roaming-ul este extrem de scump. Rusia se află în zona cinci a tarifelor telefonice, pe acelaşi palier cu ţări precum Burkina Faso, Argentina, Australia sau Polinezia Franceză.

Am vrut să mă plimb singur şi meditativ pe străzile din Sank Petersburg (ca Vladimir Putin după înmormântarea antrenorului său de judo). Pentru că nu ştiam numele străzilor, care oricum erau scrise cu chirilice, am deschis Google maps pe telefonul mobil. Mare greşeală! Un mega costă 8 euro, dar eu am aflat asta abia câteva săptămâni mai târziu, cand am primit factura.

UN AN LA MUZEU

Cea mai cunoscută atracţie a oraşului e, fără îndoială, Muzeul Hermitage. E gigantic! Include peste trei milioane de tablouri, sculpturi, colecţii numismatice şi descoperiri arheologice. Dacă ar fi să petreceţi câte zece secunde privind fiecare piesă, ar trebui să staţi în muzeu vreo 350 de zile. Un an, ce să mai! Dacă vă înhămaţi la chestia asta, trebuie să ştiţi că biletul costă 18 dolari, adică 60 de lei. Dacă nu, aveţi de unde alege. În Sankt Petersburg mai sunt 220 de muzee. Başca 45 de galerii de artă, 80 de teatre şi 2.000 de biblioteci. Cultura să vă placă!

NOSTALGIA

Pe cheiurile Nevei, hipsteri tineri îşi fac de cap în nesfârşitele după-amieze de vară. Nici măcar nu se mai bea vodkă, ci Jagermeister, sangria, bere, ouzo şi tot felul de băuturi care n-au nicio legătură cu acest oraş. I-am văzut pe hipsteri tunşi aiurea, cu părul vopsit în roz, mâncând sandvişuri mustind de maioneză de la Subway. Am intrat în proximitatea lor şi i-am auzit combinând rusa cu tot felul de englezisme. Hipsteri din toate, ţările, uniţi-vă! Şi probabil că Lenin se răsuceşte în mausoleul lui.

Sunt o groază de argumente pentru a spune că Sankt Petersburgul seamănă într-un fel cu Bucureştiul. De la şirurile lungi de blocuri construite de arhitecţii realismului socialist, până la atitudini şi suflu social. Nostalgici, ruşii trecuţi de prima tinereţe plâng după comunismul târziu. Pot fi văzuţi prin autobuzele vechi din mahalalele oraşului, amărâţi, nepăsători faţă de luxul porcesc etalat în buricul târgului de tinerii magnaţi. Amărâţii – votanţi iremediabili ai tandemocraţiei Putin/Medvedev. Apoi vezi maşini de un milion de dolari şi Lade vechi şi tunate care fac drifturi cu frâna de mână pe Nevski Prospect, cel mai mare bulevard al metropolei. Şi din ele se aude un hip-hop rusesc, ceva care sună a BUG Mafia în 1997. Tovarăşi, frumoasă este viaţa!

Trăiască gloriosul popor rus!

Femeile din Sankt Petersburg sunt răpitoare când ies seara din staţiile de metrou şi vântul le ridică fustele până mai sus de genunchi. Cândva, ţarii îşi vopseau palatele după culorile mănuşilor purtate de curtezane. Azi, baronii locali ai Rusiei le cuceresc cu decapotabile roz şi tapiţerie „Hello Kitty“.  

500 de euro costă un city break la Sankt Petersburg. Dar cu siguranţă veţi cheltui mai mult. Veţi pleca de acolo măcar cu o Matrioşkă – păpuşa aia, din lemn sau porţelan, care are în ea alte păpuşi. Sau cu un magnet de frigider de forma capului pătat al lui Mihail Gorbaciov. Viaţa nu-i scumpă la Sankt Petersburg, dar ruşii se pricep să speculeze entuziasmul existenţial al turiştilor, gen „hai să cumpărăm şi asta, că cine ştie dacă o să mai ajungem vreodată pe aici!“.

 

Preţuri cumsecade la Sankt Petersburg

- O bere locală în restaurant: 6 lei
- Prânz la un fast-food: 26 de lei
- O cafea în centrul oraşului: 11 lei
- O sticlă de apă (1,5 l.) în supermarket: 3 lei
- O călătorie cu autobuzul: 2,8 lei
- Un litru de benzină: 3,3 lei
- Un pachet de ţigări fine: 7 lei
- Taxi – tariful porneşte de la: 2,85 de lei
- Un bilet la muzeu: 50-80 de lei
Conversie rublă/leu la cursul din 2 octombrie 2013

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: