VIDEO De ce poveştile pot schimba lumea

Ca blogger, scriitor şi publisher, întotdeauna mi-am pus aceste întrebări: pot poveştile mele să schimbe lumea, să creeze un impact, să facă diferenţa? Aduc ele ceva nou, intens şi de interes pentru cât mai mulţi oameni? Mi-am propus să călătoresc în jurul lumii şi să scriu poveştile pe care le voi auzi de la localnici. Să promovez România aşa cum nu s-a mai făcut până acum: din vorbă în vorbă, din faptă în faptă.

Foarte mulţi autori îşi pun aceste întrebări. Şi există două categorii de răspunsuri. Din prima categorie fac parte cei care scriu din nevoia de a scrie, cei care inventează poveşti, îşi pun imaginaţia pe foaie, crează, îşi amplifică sentimentele până la desprinderea totală de lumea în care trăiesc şi dau naştere unor opere care trec de bariera timpului. Oamenii tind să-i considere pe aceştia eroi, pentru că le îmbogăţesc viaţa prin magia cuvintelor. Din a doua categorie fac parte cei care prezintă fapte, care cercetează, care luptă pentru adevăr, cei care spun poveşti reale, emoţionante, care duc mai departe veştile unei lumi aflate în permanentă tranziţie, care oferă informaţii şi sfaturi. Oamenii îi admiră şi le urmează vocea, înţelegând lecţiile acestora şi identificndu-se cu ei.

Pentru a fi un jurnalist valoros cred că trebuie să faci parte din ambele categorii. Este greu, dar nu imposibil. Da, poveştile pot schimba lumea şi o pot face prin emoţie, prin exemplu. Din proprie experienţă am observat că oamenii reacţionează la poveşti de succes, sperând să fie şi ei acolo la un moment dat, reacţionează la poveşti de viaţă mai simple şi mai complicate, identificându-se până la limita sinelui cu personajele şi reacţionează la nedreptate, la adevăr, la fapte, încercând să schimbe ceva, fiecare după puterea lui.

Anul acesta am întâlnit foarte mulţi oameni care s-au oprit din drum şi au început să se întrebe care este scopul lor în viaţă, ce pot schimba, ce să păstreze şi ce să uite. Şi am văzut transformări miraculoase. Corporatişti care îşi lasă joburile bine plătite pentru a călători prin lume, jurişti care devin “peste noapte” pictori sau fotografi, oameni care trăiau pentru ziua de mâine, pentru o maşină nouă şi o casă mai mare, şi care vând tot şi încep să trăiască în prezent, să se bucure de lucrurile simple.

Toate aceste schimbari le vedem şi le simţim zilnic în social media. Şi ne dau aripi. Înţelegem că se poate. Că mai avem o şansă. Că visele devin realitate. Şi că tot ce avem nevoie ca să le împlinim este curajul de a fi noi înşine.

Nu m-am gândit niciodată dacă eu schimb ceva în viaţa unor oameni, până în momentul în care am creat un curs de travel writing şi am lucrat direct cu necunoscuţi, nu cu prieteni care mă citeau poate din politeţe. Atunci am aflat că meseria mea poate schimba vieţi. Dând ceva înapoi de fapt deschizi o uşă. Iar oamenii intră cu visele lor de mână, aşteptând de la tine să-i îndrumi şi să le dai curaj. Abia în acel moment, în care am văzut impactul lecţiilor mele de împlinire a viselor, am început să mă gândesc la scopul pe care îl am în această viaţă. Şi aşa am creat Invisible Us.

Invisible Us este un proiect unic în România şi ştiu că va schimba vieţi. Că va aduce zâmbete pe chipuri şi că va transforma toate lucrurile care considerăm că ni se cuvin în binecuvântari. Mi-am propus să călătoresc în jurul lumii şi să scriu poveştile pe care le voi auzi de la localnici. Să promovez România aşa cum nu s-a mai făcut până acum: din vorbă în vorbă, din faptă în faptă. Să împlinesc visele a 100 de copii şi tineri şi să le deschid uşa spre viitor. Poate gestul meu nu va conta material foarte mult, însă va conta spiritual. Cu toţii ştim că atunci când ni se întinde o mână, ne simţim stăpânii lumii şi că nimic nu poate fi de necucerit. Când porneşti la drum în viaţă, ai nevoie de o persoană străină care să vină şi să-ţi ofere o porţie de fericire. Pentru că toată lumea are nevoie de miracole în viaţă. Fără excepţie.

Traseul meu prin lume va include cinci continente şi paşii mei vor ajunge atât în zone defavorizate, cât şi în cele mai bogate ţări ale lumii. Pentru că vreau să demonstrez că, în esenţă, toţi suntem la fel. Toţi, bogaţi sau săraci, avem aceleaşi vise, vrem acelaşi lucru: să fim fericiţi. Să ne emoţioneze ceva. Să fim entuziasmaţi de ceva. Să ne putem bucura de lucrurile simple.

Consider că cel mai mare duşman al nostru este frica. Frica de eşec, frica de succes, frica de viaţă sau de moarte. Însă în momentul în care o persoană străină, din alte lumi şi de pe alte pământuri, vine şi îţi dăruieşte un zâmbet şi îţi împlineşte un vis – atunci simţi că totul este posibil, că poţi străbate apele fricilor tale şi că poţi urca munţii nesiguranţei tale. Şi că la sfârşit, orice ai face, eşti învingător.

În cei doi ani în care voi fi plecată prin lume, vreau să aduc în prim-plan poveştile oamenilor simpli, vreau să dau mâna cu ei şi să stau de vorbă cu localnicii lumii, vreau să învăţ de la ei şi să vă împărtăşesc din înţelepciunea lor. Îmi doresc să descopar locuri unice, despre care să vă povestesc, şi să vă inspir pentru viitoarele voastre expediţii. Vreau să fac voluntariat şi să ajut copiii şi tinerii să aibă parte de o educaţie corectă, să aibă parte de un început bun în viaţă. Cred cu tărie că acesta este scopul meu!

Fiecare dintre noi poate face diferenţa în lume, poate schimba ceva începând din interior. Vă invit să faceţi parte din povestea mea şi să înţelegem împreună că frumuseţea se află în ochii privitorului. Şi că un mic ajutor, fie el şi un zâmbet sau un cuvânt, este mai important decât nimic.