Tango: Fişa postului în amor

Odată ce s-au văzut, s-au plăcut şi au bătut palma în doi, părţile implicate se pregătesc să semneze contractul ce le va pecetlui idila. Femeia trebuie să completeze care-i va fi aportul sufletesc, iar bărbatul îşi ia angajamentul să precizeze, cu răspundere şi sinceritate, atribuţiile lui în cuplu. În cazul în care termenii convenţiei lor amoroase sunt încălcaţi, se declanşează partajul sentimental. Atunci ies la iveal

Ştiri pe aceeaşi temă

Stela Popescu: „Femeia trebuie să i se supună bărbatului, din iubire"

„Femeia care iubeşte puternic e capabilă să renunţe la tot pentru un bărbat. E în stare să se dedice total omului pe care-l îndrăgeşte, dar, dacă nu primeşte în schimb cât simte că merită, n-are rost să-şi mai piardă timpul cu acel individ. E bine să plece repede, dacă el nu răspunde la fel sentimentelor ei. Ajunge să fie o chestiune de demnitate. Omul nu se schimbă de-a lungul vieţii decât în rău, nu şi în bine. Mai ales într-un cuplu. Într-o relaţie amoroasă, bărbatul se schimbă doar în rău. Pentru că se obişnuieşte cu viaţa de cuplu şi devine delăsător. Dacă se pierde din tandreţe şi respect, nu mai ai ce salva. Viaţa e scurtă, nu merită să te amăgeşti. Cu toate astea, eu cred în dragoste! Cred cu tărie în dragostea unei femei pentru un bărbat. Cred că femeia trebuie să i se supună bărbatului, din iubire.

Dacă idila merge, trebuie să existe chimie, care să echilibreze totul. E nevoie de înţelegere, răbdare şi pricepere să faci ca totul să se desfăşoare lin. Ajungi să nu te deranjeze defectele. Probabil că cel care iubeşte mai mult trudeşte mai mult într-o relaţie. Dar, dacă totul e în regulă, nu mai contează care dintre parteneri depune un efort mai mare decât celălalt. Dragostea are puterea de-a rezolva totul. Există iertare pe lumea asta, există împăcare, dar există şi posibilitatea ca lucrurile să se împotmolească. Dacă se ajunge într-un mare impas, e de preferat să nu se continue. Orice perseverenţă duce, în cazul acesta, la ridicol. Decât să plângi în pumni şi să te deteriorezi, mai bine renunţi la omul respectiv. Iubire cu forţa nu e posibilă.

Am învăţat asta pe pielea mea. La 22 de ani, mă îndrăgostisem de un bărbat care fusese obligat să se însoare cu alta. Când am aflat una ca asta, am plecat buimacă pe străzi şi am hoinărit vreo trei ore, plângând întruna. A doua zi, însă, eram vindecată. Îmi trecuse. De-atunci mi-am dat seama că viaţa e scurtă şi că n-are rost să te iroseşti aşteptând. Iubirea e un conglomerat fantastic de energii, căruia n-are rost să i te opui când te cuprinde, însă nici nu trebuie să i te sacrifici prosteşte. Trebuie să ai o anumită înţelepciune în amor ca să ajungi să profiţi de ea."

"Bărbatul se schimbă doar în rău. Pentru că se obişnuieşte cu viaţa de cuplu şi devine delăsător. Dacă se pierde din tandreţe şi respect, nu mai ai ce salva."

Bianca Brad: „Fiecare iubeşte altfel şi, ca atare, se implică diferit într-o relaţie"

„Ideal ar fi să ne împărţim responsabilităţile şi pretenţiile în doi, în mod egal! Dar nu cred în astfel de teorii. Sunt convinsă că fiecare iubeşte altfel şi, ca atare, se implică diferit. Există diferenţe de la om la om în modul în care ne «achităm» sufleteşte de cineva. La fel de bine există diferenţe în aşteptările pe care le avem de la partener. Îmi veţi spune că rostesc o platitudine, dar cred că e nevoie de respect reciproc pentru ca o relaţie să funcţioneze. Iubirea e crucială, bineînţeles, dar respectul şi toleranţa sunt importante pentru ca idila să aibă şanse să se dezvolte pe termen lung. Esenţial e să fii înţelegător cu persoana iubită. Şi, ca să ajungi să-i accepţi omului de lângă tine mici hibe, e nevoie de înţelepciune. Să nu uităm nici de chimia dintre cei doi! Fără ea, n-avem cum să vorbim despre o pereche.

Bianca Brad preferă, pe cât posibil, despărţirile amiabile   Foto: sever gheorghe



Dacă percepi îndatoririle în cuplu ca pe nişte obligaţii, nu e ceea ce trebuie. Orice «sarcină» sentimentală vine natural celui care iubeşte pasional. Dacă simţi că munceşti pentru relaţie şi te forţezi să faci să meargă lucrurile, e semn că s-a instalat o deteriorare a relaţiei. Nu neg că nu e nevoie de ceva efort depus ca idila să aibă un viitor, pentru că vor apărea fel de fel de tentaţii, mai ales pentru bărbat. Aici intervine înţelepciunea de-a trece peste ele fără să afectezi prea mult relaţia. Intuiţia îţi va dicta ce e făcut atunci şi te va scoate la liman.

Nu putem generaliza spunând că cel care decide să încheie o relaţie este acela care are de «tras» mai mult decât cel părăsit. Depinde de la caz la caz, pentru că e posibil să nu-ţi pese şi, drept urmare, poţi să te «evapori» pe nesimţite. La fel de bine, poţi afişa o oarecare sensibilitate la plecare. Oricum, decât o durere fără sfârşit, mai bine un sfârşit dureros. Contează dacă sunt copii la mijloc, dacă cei doi au fost de mult timp împreună sau nu. Prefer, cum altfel?!, despărţirile amiabile, pe cât posibil. Pretind ca omul care mi-a fost alături să se poarte civilizat chiar şi după ce mi-a spus «Adio!». Şi mă consolez cu gândul că, după încheierea unui capitol amoros din viaţa mea, va începe altul."

"Pretind ca omul care mi-a fost alături să se poarte civilizat chiar şi după ce mi-a spus „Adio!". Şi mă consolez cu gândul că, după încheierea unui capitol amoros din viaţa mea, va începe altul."

Magda Vasiliu: „Fiecare partener are senzaţia că el iubeşte mai mult"

„Întotdeauna am crezut că, pentru ca o relaţie să meargă, e nevoie de efortul ambilor parteneri. Nu e de dorit situaţia în care cineva face totul de unul singur, iar celălalt doar primeşte. În relaţia mea cu Andrei, fiecare ştie când trebuie să lase de la el, când să insiste şi când e cazul să ajungem la un compromis. Nu ne certăm tocmai pentru că lucrurile astea au fost clarificate între noi încă de la început.

Nu cred că există mari diferenţe între responsabilităţile la care ne înhămăm atunci când ne începem relaţia şi cele pe care le avem în momentul în care divorţăm. Consider că totul ţine de sinceritatea faţă de tine însăţi şi de partener. Şi la început, şi la sfârşit trebuie să fii onest cu celălalt, să nu îi ceri prea mult, dar nici să nu laşi totul de la tine.

Consider că drepturile sunt egale în cuplu, la fel ca îndatoririle. Există momente în care fiecare partener are senzaţia că el iubeşte mai mult, că el oferă mai mult, însă iubirea e, oricum, de mai multe feluri şi se manifestă diferit în situaţii fel de fel.

Nu cred că cel care iubeşte mai mult îşi asumă obligaţii în plus, însă am observat că fiecare percepe relaţia în felul lui. Există cazuri în care femeile se simt neglijate şi chiar atunci li se întâmplă ca soţul să le facă o surpriză plăcută. Multe sunt descumpănite, unele se întreabă ce le scapă printre degete, iar altele admit că nu şi-au înţeles niciodată partenerul şi-şi conduc viaţa după principiul: «Aşa e el, ce să-i faci?!».

Când mariajul se încheie, se sfârşesc şi îndatoririle conjugale. Situaţia e diferită doar dacă sunt la mijloc nişte copii. Doar atunci mai ai, din dragoste pentru cei mici, obligaţii faţă de cel de care te-ai despărţit. Ei nu merită să simtă vreodată lipsa iubirii vreunuia dintre părinţi. Dacă e vorba doar de case, bani, bunuri materiale, vă spun sincer că nu-mi mai pasă. Când o relaţie ajunge la sfârşit, important e să rămâi cu amintirile frumoase şi atât!"

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările