Cu celular lângă penar

Vârsta la care părinţii le cumpără celor mici un telefon mobil a scăzut în ultimii ani. Copiii moderni nu-şi mai doresc biciclete sau cărţi, ci telefoane mobile. Puştii de azi folosesc celulare performante de la vârste fragede, chiar dacă riscurile asupra dezvoltării lor sunt mari.

Ghiozdanul celor mici s-a modificat în ultimii ani, iar şcolarii care pleacă de acasă cu geanta burduşită de cărţi şi de caiete, cu sandvişul în pachet şi cheia atârnată de gât au dispărut. În locul lor au apărut şcolarii high-tech, pentru care telefonul mobil nu mai reprezintă un secret. Vârsta la care părinţii le cumpără celor mici un telefon mobil a scăzut în ultimii ani, iar un studiu britanic a arătat că, în medie, copiii au primul telefon mobil de la 9 ani. Adulţii iau decizia de a-i dota pe cei mici cu un mobil din nevoia de a le controla activitatea în momentele în care părinţii sunt la muncă, iar copiii la şcoală. Într-o eră dominată de gadgeturi,  comunicarea permanentă este considerată mai importantă decât riscurile care apar în cazul copiilor obişnuiţi prea devreme cu tehnologia.

Telefon de la 7 ani

Liliana Gherasim este o mamă din Tulcea care a decis să-i cumpere primul mobil lui Gabriel, fiul său, acum patru ani. „I-am luat mobilul de la vârsta de 7 ani, de când a intrat la şcoală, ca să putem comunica, să ştim unde e, să ştie unde suntem, să-l putem controla mai bine", spune ea. Băiatul, care are în prezent 11 ani,  a schimbat deja trei telefoane mobile, în funcţie de noile apariţii şi de influenţa pe care o au colegii săi. La vârsta la care copiii de acum 20 de ani îşi doreau un camion de jucărie sau o bicicletă, Gabriel a vrut un telefon cu touchscreen.

„La început i-am cumpărat un telefon normal, fără prea multe funcţii, pentru că nu ştiam dacă poate să aibă grijă de el. Nu l-a pierdut şi l-a ţinut cu atenţie. A venit el cu propunerea pentru un nou telefon, pentru că avea colegi cu mobile mai performante. Când un prieten s-a dus în Germania, i-a cumpărat şi lui Gabriel un telefon pe care i l-am făcut cadou de ziua lui", îşi aminteşte Liliana.

Cazul familiei Gherasim pare unul fericit până acum, pentru că băiatul lor nu a folosit mobilul la şcoală, ba chiar îşi enervează părinţii cu obiceiul de a-l ţine pe profilul silenţios. „Chiar şi acum mă enervează că uneori îl sun şi nu răspunde. În timpul orei nu şi-l scoate din ghiozdan". Anul acesta, pentru câteva zile, părinţii lui Gabriel s-au întors în timp, în perioada când copilul lor nu avea telefon mobil, cu ocazia unei tabere de minibaschet la care telefoanele au fost interzise. Aparent, lipsa ajutorului tehnologic nu a fost aşa de împovărătoare.„La început ne-a fost mai greu. Dar o sunam pe doamna antrenoare, iar ea ni-l dădea la telefon şi totul a fost perfect", a completat Liliana Gherasim.

Teama de frustrări

Nici familiile care erau până acum împotriva telefoanelor mobile nu rezistă tentaţiei de a comunica permanent cu copiii. Marilena Cristescu, din Bucureşti, nu a dorit să-i cumpere mobil Ioanei, acum în vârstă de 8 ani. „La grădiniţă am considerat că este prea mică pentru un mobil, deşi ea îşi dorea. I-am explicat că nu este încă timpul. Dar, odată ajunsă la şcoală, nu am dorit să-i creez fetei nişte frustrări, aşa că i-am făcut cadou, la ultimul Crăciun, un celular." Marilena crede că părinţii trebuie să aibă un control permanent asupra folosirii telefonului de către cei mici, aşa că a impus nişte limite.

„Când vrea să intre pe internet, să descarce vreun joc pentru mobil, cere voie, iar noi îi introducem parola. Ştie că înseamnă foarte mulţi bani şi e responsabilă".  După doar câteva luni de când a primit primul telefon, Ioana a venit acasă însă şi a spus că ar vrea unul mai performant, un BlackBerry sau un iPhone, influenţată de alţi colegi. Părinţii nu au luat însă o decizie în privinţa înlocuirii mobilului actual.

Profesorii impun reguli

Pe lângă părinţi, învăţătorii sunt cei care se confruntă zilnic cu atracţia copiilor faţă de telefoanele mobile. Unele şcoli au ales să interzică accesul cu telefoane mobile în  instituţia de învăţământ, însă aceste cazuri sunt rare. „În clasa mea, 25 din 30 de copii au telefoane mobile. S-a întâmplat de multe ori să le sune telefonul în oră. La început am fost uimită să constat că părinţii sunau în oră, cu cinci minute înainte sau după pauză. Dar am discutat cu ei la şedinţa cu părinţii şi am stabilit să sune doar în pauză", spune Mimia Manolache, învăţătoare la Şcoala Generală „Titu Maiorescu" din Iaşi.

Un fenomen remarcat de învăţătoare este dubla dependenţa faţă de telefoanele mobile. Copiii şi părinţii se sună reciproc în timpul fiecărei pauze, comunicând calificative, plecarea la muzeu sau alte mici lucruri. „De ceva timp au început să aibă telefoane mai performante. Îi văd în pauze că se joacă între ei, ascultă muzică. Am avertizat părinţii  că este necesar un telefon simplu, pentru a comunica, nu un accesoriu complicat", adaugă învăţătoarea. Aceasta spune că a observat anumite frustrări la unii copii ai căror părinţi nu îşi permit să le cumpere un telefon performant. „Ceilalţi nu ar trebui să epateze cu mobilul lor, iar părinţii sunt primii care ar trebui să înţeleagă acest lucru."

"În primul rând este vorba de presiunea marketingului, care a transformat telefonul într-un instrument de statut pentru adulţi, iar pentru copii, într-o  jucărie de lux.''
Alfred Bulai sociolog

Pericolele folosirii excesive

„Telefoanele mobile au răspuns unei nevoi a părinţilor de a exercita un control sporit asupra copilului, dar şi unei nevoi uşor anxioase de a se simţi liniştiţi şi de a elimina gândurile că se poate întâmpla ceva cu copilul când nu se află în prezenţa lor", spune psihologul Camelia Rugina-Ionescu. Telefonul mobil îşi atinge menirea doar atunci când este folosit pentru a comunica scurt şi la obiect cu cineva. „Altfel, pot apărea efecte negative asupra copilului. Limbajul vorbit dezvoltă creierul şi conştiinţa umană. Folosind cu precădere mesajele scrise, limbajul suferă o alterare, cuvintele întregi fiind înlocuite cu prescurtări, se omit regulile gramaticale, ceea ce duce inevitabil la dezvoltarea greşită", susţin psihologii. 

Un al doilea efect negativ ar fi că relaţiile părinţi-copii au de suferit, din cauză că cei mici vor avea tendinţa de a se interioriza, de a se retrage în lumea virtuală, unde un prieten este tot timpul disponibil pentru conversaţii limitate. „Este normal ca un copil să interacţioneze cu cei de vârsta lui, dar este de dorit să aibă relaţii deschise şi conversaţii pe diverse teme cu adulţii, pentru a-şi forma anumite repere în viaţă. Socializarea în mediul virtual este deficitară, deoarece îi lipseşte cadrul natural al desfăşurării. În acest mediu copilul poate recurge la fugă, poate întrerupe brusc dialogul, invocând diverse motive", adaugă Camelia Rugina-Ionescu. 

24% din copiii români au declarat că au primit sau au văzut mesaje electronice cu conţinut sexual.

Controlul din umbră, posibilă soluţie

În Statele Unite, părinţii care au decis să le încredinţeze copiilor telefoane de ultimă generaţie au soluţii la îndemână pentru a controla activitatea copiilor, fără a le da impresia că-i îngrădesc prea mult. Programe ca PhoneSheriff sau My Mobile Watchdog le conferă părinţilor o informare completă asupra activităţii copiilor. Aceste două aplicaţii se pot instala pe telefonul copilului şi sunt protejate cu o parolă. Apoi, părinţii vor primi rapoarte pe internet sau pe propriul telefon asupra mesajelor text, telefoanelor primite sau locului unde se află cei mici. Programul My Mobile Watchdog oferă şi posibilitatea de a bloca unele aplicaţii, dar şi accesul la reţelele de socializare, serviciile de mesagerie instant sau la unele jocuri online. Chiar şi camera telefonului mobil poate fi scoasă din uz folosind acest program.

Statisticile sunt vagi

Numărul copiilor care folosesc telefoanele mobile este un mister până şi pentru cei care le vând.  La nivel mondial se estimează că din 3 miliarde de utilizatori de telefoane mobile, 500 de milioane sunt copii. Nicio statistică oficială din România nu ia însă în calcul această categorie de vârstă. Operatorii susţin că persoanele sub 18 ani nu pot încheia contracte, iar în momentul vânzării către un adult, responsabilitatea destinaţiei telefonului mobil îi revine cumpărătorului. „Nu există date privind numărul de copii care folosesc telefoanele mobile.

Noi le vindem şi nu îi întrebăm pe oameni ce fac mai departe cu ele. Este un subiect oricum destul de sensibil. Singura campanie pe care o avem noi este cea pentru protecţia copiilor în privinţa accesului la materiale periculoase pe internet", au declarat reprezentantanţi unui lanţ de magazine de telefoane mobile. La sfârşitul anului 2010, în România, existau peste 24 de milioane de telefoane mobile. Mulţi români au două celulare, iar unele dintre acestea sunt încredinţate copiilor.

Instrument sau valoare socială?

Chiar şi în familiile sărace copiii deţin celulare performante

Psihologii consideră că telefonul mobil nu aduce schimbări comportamentale acute la copii atât timp cât gadgetul nu este folosit în exces, dar există riscuri majore de modificare a viziunii asupra valorilor apreciate în viaţă. „Copilul vrea să aibă un telefon mobil cât mai scump pentru că el crede că toate accesoriile îl valorizează în ochii celorlalţi. Un părinte responsabil explică faptul că există valori mai importante pentru care să fii valorizat şi îi va cumpăra pentru început ceva mai simplu", explică psihologul Diana Ioaneş. Problemele vin de multe ori de la cei mari. „Am întâlnit cazuri când părinţii au făcut credit pentru a-i cumpăra telefon mobil copilului", a adăugat Diana
Ioaneş.

Sociologul Alfred Bulai consideră că telefoanele mobile sunt instrumente ale presiunii sociale, acesta explicând că există două lucruri care contribuie la scăderea constantă a vârstei deţinătorilor de telefoane mobile şi folosirea lor de către copii. „În primul rând, este vorba de presiunea marketingului, care a transformat telefonul într-un instrument de statut pentru adulţi, iar pentru copii, într-o jucărie de lux.

Dar telefonul are şi o funcţie utilă, de menţinere a comunicării între părinţi şi copii", spune sociologul.  Bulai crede că, în contextul în care telefonul a devenit noua jucărie a copiilor, aceştia simt nevoia să îl etaleze în faţa prietenilor şi colegilor. În privinţa pericolelor  folosirii telefoanelor mobile, sociologii spun că televizoarele şi calculatoarele sunt mult mai dăunătoare, deoarece accesul la telefonul mobil poate fi controlat de către părinţi prin constrângeri de ordin financiar.