Opt feluri în care îi poţi strica pe cei mici

Eşti părintele mult prea prietenos cu copilul său sau cel care ignoră complet supărările celui mic, pe motivul că nu ştie ce vrea? Sunt doar câteva dintre greşelile fundamentale pe care un părinte le poate face, cu toate că vrea tot ce este mai bun pentru odrasla sa.

„Toţi începem să fim părinţi închipuindu-ne doar succes, dragoste şi fericire peste tot. Totuşi, visele acestea nu se manifestă pentru că nu primesc lucrurile importante de care au nevoie pentru a deveni disciplinaţi, maturi şi adulţi motivaţi. Următoarele opt greşeli de parenting sunt garanţiile faptului că cei mici vor suferi de depresie, anxietate şi furie, vor avea relaţii tensionate, probleme cu prietenii, neîncredere în sine şi probleme emoţionale cronice de-a lungul întregii vieţi”, spune psihologul doctor Sherrie Campbell într-o postare pe blogul său de pe Huffington Post. 

Ignoră sau minimizează sentimentele copilului tău.

Dacă micuţul îşi exprimă tristeţea, furia sau teama, iar tu nu-l iei în serios, îl umileşti cu glumiţe, ignori sau chiar tachinezi, îi arăţi că nu-ţi pasă ce simte. Practic, îi spui că ceea ce simte este greşit. Când părinţii fac acest lucru, reţin toată dragostea lor faţă de copil şi ratează oportunităţile de a avea conexiuni deschise şi vulnerabile cu care îşi învaţă copiii să relaţioneze, dar, mai ales, să ştie că sunt iubiţi necondiţionaţi. 

Reguli inconsistente

Dacă nu vorbeşti niciodată despre aşteptările tale, atunci copilul tău nu va ştii cum să se comporte în mod corespunzător. Copiii se ridică sau nu la ceea ce tu le stabileşti ca standard. Regulile le oferă direcţia în care merg şi limitele care vor defini cine sunt, dacă sunt răi sau buni. Dacă îţi laşi copilul la întâmplare, iar totul devine vag pentru e, îşi vor stabili singuri limitele, chestiune care poate duce la un nivel scăzut al încrederii în sine, dar şi la probleme comportamentale. 

Copilul tău, prietenul tău

Nu-i împărtăşi toate grijile, temerile şi problemele tale relaţionale şi nici nu-i cere sfatul. Dacă te comporţi ca şi cum ai fi neajutorat şi învins în faţa copilului tău, acesta nu va învăţa să te respecte şi te va trata ca pe egalul său, dacă nu chiar te va privi cu superioritate, pentru că l-ai folosit în propria ta terapie. Trebuie să le demonstrezi copiilor tăi că eşti în stare să-ţi rezolvi problemee, că poţi face faţă provocărilor şi poţi trece prin viaţă şi prin stres cu vine. Comportă-te firesc, nu-ţi îngropa emoţiile, dar nu-ţi îngropa nici copilul cu ele. 

Nerespectarea celuilalt părinte

Dacă nu-ţi arăţi dragostea faţă de celălalt părinte, partenerul tău, în faţa copiilor, aceştia nu vor avea parte de un barometru al dragostei şi nicio idee despre cum arată iubirea. Dacă-ţi refuzi mereu partenerul, îl respingi sau ameninţi cu divorţul, creezi o stare cronică de anxietate copilului tău. Dacă aţi divorţat deja, iar relaţia dintre voi este rece şi deloc amiabilă, starea ta este transmisă ca un mesaj subtil copilului, care îi spune că tu vrei să fii părintele preferat. Este alienarea părinţilor care dăunează celor mici, în primul rând. 

Pedepseşti independenţa şi separarea

Când ne pedepsim copiii pentru că pur şi simplu au crescut, îi facem să se simtă vinovaţi că au evoluat normal. Vor dezvolta nevoi şi dorinţe care le vor cauza nesiguranţa, rebeliunea şi orice formă de comportament care indică eşecul de a fi ei înşişi ca oameni independenţi. 

Îţi tratezi copilul ca pe o extensie a ta

Dacă îţi legi imaginea şi valoarea ta de performanţele, comportamentul, notele şi prietenii copilului tău, îi faci să creadă că îi iubeşti nu pentru cine sunt ei, ci pentru faptul că te fac să „dai bine” cu ei în portofoliul tău. Vor avea mereu teama că nu sunt îndeajuns de buni pentru tine. 

Te amesteci în relaţiile copilului tău

Direcţionarea fiecărei acţiuni a copilului tău îi inhibă maturitatea şi propria putere de decizie. De exemplu, când copilul are probleme la şcoală, fugi să vorbeşti cu profesorul să-l scoţi din încurcătură. Nu va şti să navigheze în ape tulburi la maturitate. 

Îl protejezi peste măsură

Când ne protejăm copiii de probleme şi emoţii, acest lucru le măreşte ego-ul şi, de multe ori, ajung la un stadiu avansat de narcisism. Se aşteaptă ca viaţa să fie mai uşoară decât este deja. Vor ca totul să fie făcut pentru ei, indiferent de comportamentul lor. Apoi devin depresivi şi confuzi când nu primesc ceea ce cred că merită. 

Citeşte şi:

Meserie de părinte, o meserie analfabetă

Top 10 descoperiri în parenting

Copiii învaţă ceea ce trăiesc