Cât de prieten e bine să fii cu copilul tău

Fii prieten cu copilul tău, dar aminteşte-i mereu că totuşi tu eşti adultul

Din dorinţa de a fi apropiaţi de copilul lor, tot mai mulţi părinţi îşi doresc să le fie prieteni. Totuşi, câtă autoritate trebuie păstrată în relaţia cu copilul?

Diferenţele dintre generaţii pot pune piedici relaţiei dintre un părinte şi copilul său. În cele mai multe situaţii, adulţii au tendinţa de a-şi creşte copiii în aceeaşi manieră în care au fost educaţi ei. Prin urmare, neînţelegerile sunt prezente în permanenţă.

De asemenea, copilul, mai ales atunci când ajunge la vârsta adolescenţei, este uşor influenţabil de cei din jurul său. Acesta vede că prietenii săi au un alt tip de viaţă, de multe ori neadecvat vârstei lor, şi cred că aşa este normal.

Psihologii recomandă o atitudine înţelegătoare de ambele părţi şi găsirea unui numitor comun. Doar aşa, relaţia dintre voi poate intra pe un făgaş normal.

Stabiliţi de comun acord regulile

Părinţii trebuie să-şi trateze copiii în conformitate cu vârsta lor. În acest sens, în fiecare familie trebuie să existe obiceiul ca la anumite perioade de timp să se stabilească de comun acord un set de reguli, care să fie însoţite de argumente.

Doar în acest mod copilul va înţelege necesitatea respectării regulilor şi îşi va asuma cu uşurinţă consecinţele faptelor sale. Psihologii sunt de părere că un copil are nevoie de astfel de reguli pentru a creşte într-un mediu organizat şi pentru a avea repere după care să se ghideze în viaţă.

De asemenea, regulile trebuie să vizeze şi aplicarea sancţiunilor şi recompenselor, atunci când situaţia o impune. Acestea trebuie aplicate imediat ce copilul a greşit şi nu după o anumită perioadă de timp. În caz contrar, acesta nu va înţelege motivul sancţiunii şi se va considera nedreptăţit.

Fii un exemplu pozitiv

Orice regulă ar trebui respectată nu doar de copii, ci şi de părinţi. Un părinte va fi luat în serios de copilul său doar atunci când va respecta el însuşi regulile stabilite.

De exemplu, nu îi poţi interzice adolescentului tău să fumeze, în condiţiile în care tu eşti un fumător înrăit. El nu va lua niciodată o astfel de regulă în serios, iar dacă îi vei interzice, se va ambiţiona şi va fuma mai mult.

Ţine-l departe de anturaje dubioase

Chiar dacă între tine şi copilul tău există o relaţie de prietenie, ai grijă să-i aminteşti că totuşi tu eşti adultul şi doar ţie îţi stă în putere să rezolvi problemele care intervin în viaţa lui.

În acest fel, îl vei determina să ţi se confeseze atunci când are o problemă. Însă ai grijă să nu te foloseşti de ceea ce îţi spune pentru a-l pedepsi mai târziu. Asta pentru că, în momentul în care ajunge să-ţi ceară sfatul înseamnă că are încredere în tine.

Dacă îi vei înşela încrederea, va căuta în altă parte sprijin. Cel mai adesea, un copil care nu găseşte înţelegere acasă intră în anturaje dubioase, care îi pot afecta dezvoltarea.

Sfaturi pentru părinţi şi copii

Pentru părinţi: Fiţi un exemplu de comportament. Respectaţi intimitatea adolescentului. Încurajaţi orice idee a copilului vostru.

Nu fiţi prea indulgenţi, dar nici prea autoritari.
Pentru copil: Discută cu părinţii orice problemă care te apasă. Nu contesta pedepsele pe care ţi le aplică părinţii. Nu porni de la ideea că părinţii vor doar să te controleze, ci gândeşte-te că îţi vor binele.

Specialistul nostru

Lena Rusti psiholog psihoterapeut

Între un părinte şi copilul său ar trebui să existe o relaţie egală (nu ierarhică, în care părintele autocrat priveşte de sus copilul), bazată pe multă dragoste, pe încredere, pe cooperare şi pe respect reciproc. Asta pentru că valorile pe care construim relaţia cu copiii noştri încă de la începutul copilăriei lor sunt cele cu care vor intra în viaţă şi pe care vor încerca să le aplice în relaţiile cu cei din jur.

Părinţii şi copiii trebuie să fie deschişi şi sinceri unii faţă de ceilalţi, pentru a-ţi consolida o relaţie de durată, care să-i ajute să depăşească mai uşor situaţiile de conflict, cum sunt cele din adolescenţă. Părinţii trebuie să-şi educe copiii şi prin puterea exemplului şi să-i înveţe să-şi asume responsabilitatea faptelor lor.