Adevărul Live: Cum pot combate părinţii frica de medici a copiilor. Sfaturi de la psihologul Monica Bolocan VIDEO

Monica Bolocan, psiholog clinician, a fost la Adevărul Live pentru a vorbi despre tehnicile pe care părinţii le pot aplica în tratarea temerilor celor mici cu privire la vizita medicală şi ce impact poate avea ignorarea acestei reacţii emoţionale asupra psihicului.

Conform unui studiu realizat în rândul părinţilor din România în septembrie 2016, la solicitarea GSK Consumer Healthcare, 54% dintre copii manifestă frică faţă de cadrele medicale,  2 din 10 părinţi ajungând să amâne vizite la doctor din această cauză.

Studiul mai dezvăluie că părinţii au nevoie de informare pentru a depăşi obiceiul involuntar de a cultiva această teamă în educaţia copiilor: 3 din 10 părinţi români încă folosesc doctorul ca ameninţare pentru a-şi determina copiii să fie cuminţi, considerând-o o metodă eficientă; şi 98% dintre aceşti părinţi apelează la această sperietură periodic.

56% dintre părinţi au declarat că li s-a întâmplat ca cel mic să fie reticent în a lua tratamentul prescris de doctor, ca o consecinţă a acestei reacţii emoţionale.

„Numeroase cercetări atestă că timpul petrecut într-un mediu medical are un impact negativ asupra echilibrului psihic al copiilor, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung - şi este mai puternic când include şi proceduri invazive de îngrijire. Cei mai vulnerabili la frica de halate albe sunt copiii mici, cu vârste între 6 luni şi 4 ani, respectiv 4 – 6 ani într-o măsură variabilă. Există dovezi că abia după vârsta de 6 ani, copiii gestionează mai bine stresul generat de şederea într-un mediu medical sau de relaţia cu medicii, dar numai dacă interacţiunea lor este bazată pe o abordare psihologică pozitivă”, este de părere Monica Bolocan, psiholog clinician.

Rezultatele studiului confirmă necesitatea de a derula programe educaţionale pentru părinţi şi copii pentru a-i sprijini în acomodarea emoţională a celor mici cu actul medical, în beneficiul propriei sănătăţi – atât fizice, cât şi psihice – având şi impact pozitiv în creşterea prevenţiei.

Monica Bolocan, psiholog clinician, a venit astăzi, la Adevărul Live, pentru a vorbi despre tehnicile pe care părinţii le pot aplica în tratarea temerilor celor mici cu privire la consultul medical.

„Adevărul“: Aşadar, cadrele medicale au devenit noul „bau-bau“ al copiilor. De unde provine această teamă de a merge la medic?

Monica Bolocan: Teama de medici nu este o teama noua, ci una universală. O întalnim în toate culturile, în toate ţările. Există numeroase studii care atestă acest lucru şi iată că şi în România s-a făcut acest lucru de către GSK Consumer Health care, indicând că acest fenomen are loc şi în casele din România.

Care este partea de vină a părinţilor? Putem vorbi de aşa ceva?

Sunt mai multe cauze pentru care copiii se tem de halatele albe şi de sistemul spitalicesc în general. Şi părinţii poartă o vină pentru că modul în care ei înşişi reacţionează în aceste situaţii, este în măsură să influenţeze atitudinea copiilor faţă de cadrele medicale şi modul în care ei pregătesc interacţiunea copilului cu mediul spitalicesc. În plus, unii copii sunt mai predispuşi spre a avea frici diverse, printre care şi cea de halite albe, pentru că aşa este profilul lor psihologic şi atunci au nevoie de o abordare cumva specială. Mai mult de atât, experienţele lor anterioare cu mediul spitalicesc, unele câteodată traumatizante, pentru că presupun procedure invasive care generează un discomfort, accentuează teama de doctor a copiilor.

3 din 10 părinţi români încă folosesc doctorul ca ameninţare pentru a-şi determina copiii să fie cuminţi, considerând-o o metodă eficientă. Cum sunt afectaţi copiii la nivel emoţional de aceste practici?

Este o practică destul de frecventă să găsim un „bau-bau“ pe care să dăm vina, pe care să îl implicăm atunci când copilul nu răspunde cerinţelor noastre, şi într-adevăr ameninţarea cu doctoral este una dintre cele mai frecvente. Aceste practici nu fac decât să adâncească prapastia dintre copil şi medic pentru că induc ideea că medicul este cineva rău care ne provoacă o durere. Este o pedeapsă practic. Această practică parentală este una dintre cauzele principalele cauzele a acestei frici a copiilor de medici şi de spitale.

Cum putem pregăti copilul pentru prima vizita la medic?

Este foarte important să înţelegem că pregătirea copilului trebuie să ţină cont de nivelul lui de dezvoltare şi de înţelegere. Copiii foarte mici reacţionează mai puţin la o astfel de pregătire anterioară pentru că perspectiva lor este de tot de scurtă. Reacţia lor emoţională apare în momentul în care sunt expuşi situaţiei de a fi la doctor, de a avea un discomfort. După 4-5 ani, copilul are deja capacitatea cognitivă de a înţelege şi de a anticipa nişte situaţii şi de a fi pregătit dinainte.

Spre exemplu, în seara de dinaintea vizitei la medic, este bine ca părinţii să-i spună ce urmează să se întâmple a doua zi şi să-i ofere cât mai multe detalii despre ce s-ar putea întâmpla acolo. Nu doar povestit, vorbit, ci şi cu ajutorul jucăriilor, desenelor. Copilul trebuie să înţeleagă că merge la medic pentru a fi ajutat şi că medicul este prietenul său, că îi va rezolva o problemă şi va fi foarte interesant acolo. Există numeroare desene animate şi filmuleţe pe internet care pot fi folosite în a-i explica şi a-i arăta copilului ce urmează să se întâmple. În plus, ar fi bine ca părinţii să-şi ducă micuţii la doctor nu numai atunci când au o problemă majoră, ci să meargă pe prevenţie. Mergem să vadă dacă suntem bine. Şi atunci copilul se obişnuieşte cu ideea că merge acolo şi este bine, nu i se întâmplă nimic rău, învaţă ceva interesant. Toate aceste practici sunt de natură să diminueze această teamă a copiilor de relaţia cu medicul.

56% dintre părinţi au declarat că li s-a întâmplat ca cel mic să fie reticent în a lua tratamentul prescris de doctor, ca o consecinţă a acestei reacţii emoţionale. Ce pot face părintii în acest caz?

Folosind aceleaşi tehnici de familiarizare a copilului cu practicile medicale, explicându-i prin joacă, prin desene sau oferind propriul exemplu: da, şi eu iau medicamente când mă doare capul sau burta. Ne fac bine pentru că o să vezi că în curând n-o să te mai doară. Este nevoie de multă răbdare şi cu atitudine pozitivă, pentru că dacă ne enervăm, ne stresăm sau dacă îl forţăm, îi inducem copilului această stare şi percepţie negativă.

De ce este important ca cel mic să nu fie minţit înainte să fie dus la medic, să i se spună că merg la plimbare, în parc şi să fie surprins când ajunge într-un cabinet medical?

Într-adevăr, după ameninţarea cu „medical este bau-bau“, aceasta este următoarea practică nepotrivită pentru a crea o relaţionare pozitivă între copii şi medic. În primul rând, copiilor nu le place să fie luaţi prin surprindere. Este bine să le spunem adevărul. Mai mult, dacă minţim copilul, el îşi va pierde încrederea în părinţii săi, încrederea că data viitoare când îi vom spune că mergem în parc, el va şi crede acest lucru. Nu facem decât să-i creştem starea de tensiune şi de anticipare negativă a evenimentului. 

Ce impact poate avea frica parinţilor de a merge la medic asupra copiilor?

Întotdeauna emoţiile părinţilor se transmit copilului. Există şi situaţie speciale, vorbim aici de acele fobii (de ace, de doctor) şi de obicei acestea se transmit genetic. Sigur că şi puterea exemplului contează, dar în cazurile acestea, ale căror manifestări sunt de o intensitate extremă şi în care nimic nu funcţionează, este nevoie de o psihoterapie specifică pentru fobii, în care atât părinţii cât şi copilul învaţă să gestioneze mai uşor această teamă. Aş menţiona un lucru foarte important, este vorba de acea relaţionare pozitivă pe care părintele trebuie să o stabilească părinţii şi copilul cu mediul spitalicesc. Aş menţiona şi un proiect, iniţiat de GSK Consumer Healthcare, care se numeşte „Tabăra de supereroi“, care este demarat în spitale. Sunt organizate diverse evenimente în care copii sunt implicaţi în anumite activităţi de joacă, sunt denumiţi supereroi, li se oferă pelerine steluţe, deci cumva este creat un mediu mult mai atractiv ca ei să perceapă acest mediul ca pe unul prietenos.

Acul de seringă le declanşează copiilor crize greu de suportat. Ce pot face părinţii şi medicii într-un astfel de caz?

Este bine să stai de vorbă cu copilul şi să-i dai exemplu că au mai fost şi alte momente în care l-a durut puţin şi nu s-a întâmplat nimic. Dacă un copil întreabă „Dar o să mă doară?“, este bines ă fim sinceri şi să-I spunem „Da, este posibil să te doară puţin, dar uite, au fost şi alte moment în care ai căzut şi te-ai lovit şi te-a durut puţin, dar ţi-a trecut, a fost totul în regulă. Mergem la medic ca să ne ajute“. În cazul în care şi după această discuţie, starea emoţională puternică persistă, este bine să-i lăsăm copilului puţin timp să se obişnuiască cu cabinetul medical. Să nu-l forţăm, să-l luăm repede, să rezolvăm problema şi să plecăm. Trebuie lăsat, de exemplu, să atingă instrumentul medical, cel pe care îl poate atinge şi nu este periculos pentru copil. Mai putem să îi distragem atenţia – medicul poate să-l implice pe copil în procedurile medicale, să-i exmplice: „Uite, ajută-mă, ţine tu pansamentul, pune mâna pe stetoscop sau uită-te la ceas şi spune-mi tu când ajunge acul la ora 12, este foarte important să-mi spui.“ Deci orice metodă prin care îl implicăm, îl facem parte din procedure îl ajută să treacă mai uşor peste acestă frică.

Este corectă tehnica oferirii unei recompense copilului care acceptă să meargă la medic, deşi îi este foarte frică?

Nu este bine să le promitem recompense pentru că recompensa vine şi întăreşte un comportament. Copilul ştie că dacă se opune va primi ceva şi cu cât se va opune mai mult, cu atât recompensa va fi mai spectaculoasă. Copiii trebuie să înţeleagă că merg la medic pentru a fi ajutaţi, că merg pentru ei, pentru binele lor şi nu pentru că după aceea le cumpărăm nu ştiu ce jucărie. Este bine, în schimb, să vorbim cu copilul despre ce vom face după ce plecăm de la medic, să-i mutăm atenţia de pe momentul cheie, pe ce se va întâmpla după. „Uite, după ce mergem la doctor, ce ar fi să mergem în parc şi să ne dăm pe tobogan?“ – o activitate plăcută, fără a reprezenta o recompensă.

Ce efecte pot avea fricile netratate asupra copiilor?

Fricile netratate rămân ca mici cuie în care a rămas cumva agăţat sufleţelul. În loc ca acel copil să aibă o dezvoltare echilibrată pe toate ariile şi să meargă mai departe în dezvoltarea lui, el rămâne cumva pe anumite zone agăţat în trecut. Pe anumite arii, el este încă la o vârstă mult mai mică din punct de vedere emoţional. Drept dovadă, în situaţiile îi care îi este frică, se va comporta ca un copil mult mai mic şi va avea nevoie să fie abordat ca un copil mult mai mic.

Ce sfaturi le-aţi oferi medicilor pentru a ajuta copiii să depăşească această frică?

Ştim cu toţii că uneori poate nu ai timp suficient să stai cu fiecare copil şi să aştepţi să se obişnuiască, dar, pe cât posibil, trebuie să transforme acea experienţă în una plăcută. Aş meniona „Ziua halatelor minunate“, o iniţiativă a proiectului GSK Consumer Healthcare – medicilor li s-au colorat halatele în spitale şi copiii au văzut altfel cadrul medical. Nu l-au mai văzut ca pe un bau-bau cu halat alb, ci ca pe cineva vesel. Întotdeauna culoarea schimbă starea de spirit. Orice metodă de distragere a atenţiei, implicarea copilului în procedură, să i se explice ce urmează, să nu fie criticat, certat, traumatizat, practic să se creeze acea relaţie pozitivă. Chiar dacă unui copil îi este frică, dacă eu îi transmit încredere şi am o atitudine pozitivă, cu siguranţă că cel puţin jumătate din frica lui va dispărea.