27 februarie: S-a născut marele compozitor, Marin Constantin, fondatorul corului de cameră „Madrigal”
0Ziua de 27 februarie a marcat nașterea celebrului compozitor și dirijor, Marin Constantin, fondatorul corului de cameră „Madrigal”. La aceeași dată s-a stins din viață scriitorul Mihail Drumeș, cunoscut în special pentru operele „Invitația la Vals” și „Elevul Dima dintr-a șaptea”.
1799: S-a născut Edward Belcher, navigator, explorator al Arcticii
Amiralul Edward Belcher s-a născut în Halifax, Nova Scotia, și a devenit unul dintre cei mai remarcabili ofițeri navali și exploratori britanici ai secolului al XIX-lea. Înrolat în Marina Regală la vârsta de doar 13 ani, Belcher a avut o carieră navală îndelungată și plină de realizări.
De-a lungul vieții sale, Belcher a efectuat numeroase misiuni de explorare, marcându-și prezența în diverse regiuni ale lumii. În anul 1825, a făcut parte din expediția lui Frederick William Beechey în Pacific și Strâmtoarea Bering, unde și-a pus în valoare abilitățile de hidrograf. A urmat apoi o serie de misiuni în Marea Irlandei și pe coasta de nord și vest a Africii.
Un moment important în cariera sa a fost în 1841, când a realizat prima expediție britanică în portul Hong Kong, marcând astfel începutul cartografierii precise a acestei regiuni cheie. Ulterior, a fost implicat în misiuni de recunoaștere în Indiile de Est, Filipine și alte locuri din Asia.
Poate cea mai cunoscută acțiune a sa rămâne expediția în Arctica din 1852, când a condus o echipă, într-o încercare de a-l găsi și salva pe celebrul explorator Sir John Franklin. Deși expediția s-a confruntat cu numeroase dificultăți și Belcher a fost nevoit să abandoneze mai multe nave în gheață, el a fost, ulterior, exonerat de acuzațiile de neglijență. Deși problematică, expediția a adus la lumina noi cunoștințe despre regiunea Arctică și a contribuit la dezvoltarea cartografiei acestei zone.
După încheierea carierei sale active, Belcher a fost recunoscut pentru contribuțiile sale printr-o serie de onoruri și distincții, inclusiv numirea ca Cavaler Comandor al Ordinului Băii în 1867. De asemenea, a fost comemorat în diverse locuri, inclusiv prin numele dat unor străzi în Hong Kong și în Arctica Canadiană.
În ceea ce privește viața sa personală, Belcher a fost căsătorit, pentru scurt timp, cu Diana Jolliffe. Ea a cerut separarea, întrucât el i-a transmis o boală venerică.
1903: S-a născut Ion Irimescu, sculptor
Ion (Nicu) Irimescu s-a născut în Arghira, județul Suceava. A fost un renumit sculptor român, profesor și membru al Academiei Române.
Fiind fiul lui Petre Irimescu, proprietar, și al Mariei Cazaban, pedagogă, Irimescu a crescut într-un mediu care i-a stimulat pasiunea pentru artă. După absolvirea școlii primare, și-a continuat educația la Liceul Nicu Gane din Fălticeni, unde și-a manifestat talentul artistic participând la punerea în scenă a unor piese de teatru, pentru care a pictat decorurile.
În perioada 1924-1928, a studiat la Școala Națională de Arte Frumoase din București, unde a fost îndrumat în sculptură de către Dimitrie Paciurea și Oscar Han. De-a lungul carierei sale, Irimescu a expus la numeroase expoziții naționale și internaționale, precum Expoziția de Pictură și Sculptură din București și Bienala de la Veneția, unde lucrările sale au fost apreciate și premiate.
În paralel cu activitatea sa artistică, Ion Irimescu a fost implicat și în domeniul educației, predând desen la diverse instituții școlare din țară, iar ulterior fiind numit profesor la Academia de Belle Arte din Iași și la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, din București.
Irimescu a avut un impact semnificativ în promovarea artei românești în întreaga lume și a fost recunoscut cu numeroase premii și distincții pe parcursul carierei sale. La 27 februarie 2003, cu ocazia împlinirii vârstei de 100 de ani, a fost sărbătorit de către Academia Română, recunoscându-i-se contribuția remarcabilă în domeniul artistic.
La finalul vieții, s-a retras în orașul său natal, Fălticeni, unde a înființat o colecție permanentă de sculptură ce îi poartă numele, donând orașului sute de lucrări de artă. Ion Irimescu a părăsit această lume la 28 octombrie 2005, dar moștenirea sa artistică continuă să trăiască prin operele sale.
1904: S-a născut Elisabeth Welch, cântăreață și actriță americană
Elisabeth Margaret Welch a fost o cântăreață, actriță și artistă americană, a cărei activitate s-a întins pe parcursul a șapte decenii. Cunoscută îndeosebi pentru piesele „Stormy Weather”, „Love for Sale” și „Far Away in Shanty Town”, Welch, deși născută în America, și-a desfășurat cea mai mare parte a carierei în Marea Britanie.
Conform certificatului său de naștere, Elisabeth Welch s-a născut în New York City, fiind fiica șefului grădinar al unei moșii din Englewood, New Jersey. Tatăl său avea ascendență americană nativă și afro-americană, iar mama sa avea descendență scoțiană și irlandeză. Crescută într-o familie baptistă, a început să cânte într-un cor bisericesc. Deși intenționa inițial să urmeze o carieră în asistență socială, s-a hotărât să devină cântăreață profesionistă.
Prima apariție americană a avut-o în spectacolul „Liza” în 1922, iar în anii 1920 a apărut în spectacole de teatru afro-american din Broadway, cum ar fi „The Chocolate Dandies” (1924) și „Blackbirds of 1928”. În 1929, s-a mutat în Europa, mai întâi la Paris și apoi la Londra, unde și-a început cariera de cântăreață de cabaret.
Welch a avut un succes remarcabil cu melodia „Stormy Weather” în Londra, fiind observată de Ivor Novello, care i-a oferit un rol în spectacolul său „Glamorous Night”, din 1935. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a rămas în Londra și a întreținut moralul trupelor armate ca membru al trupei lui Sir John Gielgud.
După război, a apărut în numeroase spectacole de teatru din West End, a continuat să fie prezentă în televiziune și radio, și a avut o serie de spectacole solo, până în 1990.
În 1928, s-a căsătorit cu Luke Smith, un muzician de jazz, dar s-au separat după câteva luni. Nu au avut copii, iar el a murit în 1936. Elisabeth Margaret Welch s-a stins din viață la vârsta de 99 de ani la Denville Hall din Northwood, Londra, pe 15 iulie 2003.
Artista a fost distinsă cu numeroase premii și recunoașteri pe parcursul carierei sale, inclusiv un premiu special al Variety Club al Marii Britanii, în 1988. În 2012, a primit o placă albastră de la English Heritage la Ovington Court din Kensington, Londra, unde a locuit între 1933 și 1936. A fost de două ori invitată în emisiunea radio BBC Desert Island Discs, în februarie 1952 și noiembrie 1990.
1920: A murit Alexandru Dimitrie Xenopol, teoretician al literaturii
Alexandru Dimitrie Xenopol s-a născut la Iași, pe 23 martie 1847 (potrivit altor surse, pe 24 martie 1847), fiind fiul lui Dimitrie Xenopol, un individ presupus de origine anglo-saxonă.
Tânărul Xenopol și-a petrecut copilăria în mahalaua Păcurari din Iași, într-o casă modestă aparținând familiei mamei sale, Maria Vasiliu, de origine greco-română. Există surse care indică posibilitatea ca tatăl lui Xenopol să fi avut o origine evreiască, dată fiind supoziția că ar fi fost subiect britanic și grec și ar fi practicat religia protestantă.
După absolvirea liceului în orașul natal, Xenopol și-a continuat studiile la universitate, specializându-se în filozofie, drept și istorie. În 1871, a obținut doctoratele în drept la Berlin și în filozofie la Giessen, lucrări în care a evidențiat interesul său pentru modelele propuse de savanții germani.
În perioada următoare, Xenopol a activat în diverse domenii, lucrând ca dragoman la Consulatul Prusiei în Moldova, profesor privat la Bacău și director de penitenciar la Iași. Totuși, pasiunea sa principală rămânea istoria, iar în 1878 a devenit prim-procuror al Tribunalului din Iași și a fost acceptat în prestigioasa asociație culturală Junimea.
Un moment important în cariera sa a fost câștigarea unui concurs pentru Catedra de Istorie a Românilor la Universitatea din Iași în 1878, iar din 1883 și-a dedicat integral timpul preocupărilor intelectuale, contribuind la dezvoltarea Universității din Iași ca profesor, cercetător și editor.
Opera sa principală, „Istoria Românilor din Dacia Traiană”, publicată între 1888 și 1893 în șase volume, a reprezentat o sinteză monumentală a istoriei românilor până în secolul al XIX-lea și a fost primul demers de acest gen în literatura de specialitate românească.
Xenopol s-a evidențiat și în domeniul filozofiei istoriei, publicând lucrări notabile precum „Les principes fondamentaux de l’histoire” (1899) și „La thėorie de l’histoire” (1908), care i-au adus recunoaștere internațională și l-au consacrat ca unul dintre cei mai importanți gânditori europeni ai epocii.
Prin întreaga sa activitate, Xenopol a militat pentru modernizarea și promovarea culturii și educației în România, pledând pentru dezvoltarea învățământului și industriei naționale. A fost ales membru al Academiei Române în 1893 și a avut contribuții semnificative și în sfera internațională, fiind membru al unor importante societăți științifice din Europa.
Alexandru Dimitrie Xenopol a încetat din viață la București, la 27 februarie 1920, lăsând în urmă o moștenire intelectuală de excepție, care a influențat profund evoluția gândirii și culturii românești.
1925: S-a născut Marin Constantin, dirijor al corului de cameră „Madrigal”
Constantin Marin s-a născut în localitatea Urleta, din Bănești, județul Prahova, România. A fost un muzician, compozitor și dirijor de ansamblu coral român, cu o carieră remarcabilă în domeniul muzicii corale.
A studiat la Facultatea de Pedagogie Muzicală a Conservatorului de Muzică din București, sub îndrumarea unor mari profesori precum Ioan D. Chirescu, Mihail Jora și Teodora Stroescu. Ulterior, și-a completat formarea obținând un titlu de doctor în muzicologie la Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca, în 1985.
Cariera sa muzicală a fost una plină de realizări și recunoaștere internațională. A fost fondatorul celebrului Cor Național de Cameră „Madrigal” și a fost asociat cu acest ansamblu timp de 47 de ani, în calitate de dirijor și director pe viață. Marin Constantin a fost cunoscut pentru expertise sale în muzica renascentistă, cântul gregorian, baroc și muzica tradițională românească.
Printre cele mai remarcabile opere ale sale se numără:
- „Mergem în pace”- Un colind tradițional românesc aranjat și dirijat de Constantin Marin, care a devenit emblematic pentru Corul Madrigal.
- „Hora Mare” - Un cântec popular românesc aranjat într-o manieră inovatoare și interpretat de Corul Madrigal sub bagheta dirijorală a lui Constantin Marin.
- „Călăuza Noastră” - Un cor pentru copii compus de Constantin Marin, care a devenit o piesă de referință în repertoriul corurilor școlare din România.
- „Tinere, Ni-s Anii” - Un cor mixt compus și dirijat de Constantin Marin, reflectând spiritul și energia tineretului român.
În plus, Constantin Marin a fost un compozitor prolific, având în portofoliu numeroase alte lucrări corale, în special coruri patriotice, coruri de copii și coruri mixte, toate reflectând bogăția și diversitatea tradițiilor muzicale românești. Activitatea sa în acest domeniu a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții, atât în țară, cât și în străinătate.
Fiul său, Ion Marin, a urmat și el calea muzicii, devenind dirijor în Austria. Constantin Marin a rămas în istorie ca una dintre cele mai importante figuri ale muzicii corale românești, iar moștenirea sa continuă să inspire și să influențeze generațiile viitoare de muzicieni.
1954: S-a născut Neal Schon, muzician
Neal Joseph Schon s-a născut la Tinker Air Force Base, Oklahoma, SUA, fiind fiul lui Matthew și Barbara Schon. Ambii săi părinți au fost muzicieni. A început să cânte la chitară la vârsta de 10 ani și și-a abandonat școala, Aragon High School din San Mateo, California, pentru a urma cariera muzicală.
La vârsta de doar 17 ani, s-a alăturat legendarului grup Santana, cântând pe albume precum „Santana III” și „Caravanserai”. A fost și membru fondator al grupului Azteca.
În 1973, împreună cu Gregg Rolie și managerul său Herbie Herbert, a co-fondat formația Golden Gate Rhythm Section, ulterior redenumită Journey, devenind co-fondator și chitarist principal al legendarului grup de rock.
Cariera lui Schon nu s-a limitat însă doar la Journey. A colaborat cu numeroși alți muzicieni și formații, inclusiv cu Jan Hammer, Sammy Hagar, Paul Rodgers, Bad English și Hardline. A lansat și mai multe albume solo, evidențiindu-și talentatul de compozitor și chitarist.
În 2013, Schon a fost inclus în Oklahoma Music Hall of Fame, iar în 2017 a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame.
În viața personală, Schon a avut mai multe căsătorii și divorțuri, cel din urmă fiind mariajul cu Michaele Salahi, în 2013. A avut cinci copii din căsătoriile anterioare, cărora le-a și împărtășit pasiunea pentru muzică.
1959: A murit Iuliu Prodan, botanist
S-a născut la Chiochiş, jud. Bistriţa-Năsăud, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române” (Ed. Univers Enciclopedic/Ed. Academiei Române, 2003).
A urmat liceul din Gherla, apoi pe cel din Năsăud. A studiat ştiinţele naturale la Universitatea din Cluj, pe care o absolvă în 1900. Funcţionează ca profesor secundar la liceele din Gherla, Năsăud, Eger (Ungaria), Sambor (Iugoslavia).
Din 1938, a fost numit titular al disciplinei de sistematică, anatomie şi fi ziologie vegetală la Academia de Înalte Studii Agronomice 131 132 din Cluj (actualmente Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj).
Majoritatea lucrărilor sale sunt de fl oristică, studii de vegetaţie şi ecologie vegetală. A fost primul autor al unui „determinator” clasic pentru plantele cu fl ori şi ferigi. A prelucrat monografi c mai multe grupe vegetale, precum: Centaurea, Rosa, Achillea, Iris.
A fost printre primii cercetători din România care a descris condiţiile ecologice specifice plantelor sau zonelor cercetate, lucrarea sa „Ecologia plantelor halofi le din România, comparate cu cele din Ungaria şi şesul Tisei din Regatul S.H.S.” fiind prima încercare de acest gen din literatura botanică română, conform sursei amintite.
Printre celelalte lucrări ale sale se evidenţiază: „Floracritică a Dobrogei” (1923); „Ameliorarea locurilor alcaline” (1923); „Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în România” (2 vol., Cluj, 1923, republicat în 1939); „Flora nisipurilor din România” (1925); „Flora Câmpiei Ardelene” (1931); „Conspectul fl orei Dobrogei” (1934-1938); „Specii din genul Centaurea, afl ate şi studiate în herbarul Universităţii Cluj” (1950). Membru corespondent al Academiei Române (2 iul. 1955), conform acad.ro. A murit la Cluj.
1959: A murit Constantin Budeanu, inginer
S-a născut la Buzău. A absolvit, în 1908, Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, devenind inginer constructor.
În 1909, obţine specializarea de inginer energetician, după ce a absolvit Şcoala Superioară de Electricitate din Paris, ca bursier al Academiei Române, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003). A făcut un stagiu de practică la întreprinderi de electricitate din Paris, iar la Berlin a lucrat la Fabrica de Maşini Electrice şi la una dintre centralele electrice ale oraşului. A lucrat, timp de 38 de ani, în probleme de electricitate şi electrotehnică, centrale electrice, linii de transport, reţele de distribuţie.
Între 1910-1919 a fost angajat la Căile Ferate Române, în perioada 1919 1921 la Societatea Tramvaielor din Bucureşti, între 1921-1931 la Societatea „Electrica”, iar între 1931-1948 la Creditul pentru Întreprinderi Electrice din România. A fost numit asistent la cursul de „Electricitate şi Electrotehnică” de la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti şi a predat cursul de „Maşini electrice” şi „Tracţiune electrică”.
În 1926 a devenit profesor şi a predat cursurile de „Electricitate şi măsuri electrice” şi „Bazele teoretice ale electrotehnicii”, la Şcoala Politehnică din Bucureşti, devenită apoi Institutul Politehnic Bucureşti. A fost membru în Consiliul de Conducere al Societăţii Electricienilor Francezi din Paris (1932-1935), membru fondator şi vicepreşedinte al CIGRE (Conferinţa Internaţională a Marilor Reţele Electrice), preşedinte al Comitetului Internaţional pentru Studiul Fenomenelor Reactive şi Deformante.
A introdus noţiunea de „putere deformantă” şi metodele de calcul al acesteia, prin tratatul său „Puissances réactives et fictives” (1927). În 1930 a dat definiţiile pentru noţiunile „putere reactivă” şi „factor de putere (cos)”, precum şi denumirea pentru unitatea de putere reactivă: „VAR” (Volt-Amper-Reactiv). Membru corespondent (27 mai 1938), apoi membru titular (2 iul. 1955) al Academiei Române. A murit la Bucureşti.
1982: A murit Mihail Drumeş, prozator şi dramaturg
Mihail Drumeș, pseudonim pentru Mihail V. Dumitrescu, s-a născut pe 26 noiembrie 1901, la Ohrid, în Imperiul Otoman, și a trecut la cele veșnice pe 27 februarie 1982, în București. A fost un prolific dramaturg, nuvelist și romancier român, foarte popular în perioada interbelică.
Născut fiu al lui Vasilie Dimitrie (Dumitrescu după stabilirea în Oltenia) și al Despinei Gero, Mihail Drumeș a urmat liceul la Caracal și Craiova, obținând bacalaureatul în 1925. După aceasta, a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1928. A lucrat o perioadă ca profesor de liceu, după care s-a dedicat în întregime carierei sale artistice.
Debutul său în literatură a avut loc în 1922, când a publicat în revista Flamura, iar primul său volum, de nuvele și schițe, intitulat „Capcana”, a apărut în 1927. În anii următori, a activat în calitat de cronicar dramatic la ziarul Rampa din București, având o contribuție importantă la promovarea teatrului național.
În 1927, la vârsta de 26 de ani, devine membru al Societății Scriitorilor Români și, ulterior, al Societății Autorilor Dramatici. De-a lungul carierei sale, a scris numeroase romane, piese de teatru, nuvele și schițe, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai importanți scriitori ai perioadei interbelice.
Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără romanul „Invitația la vals” din 1936, piesa „Ioana d'Arc” din 1932 și „Scrisoarea de dragoste”, din 1938.
Romanul „Elevul Dima dintr-a șaptea”, apărut în 1946, și „Se revarsă apele”, din 1961, sunt alte două creații remarcabile ale sale.
Mihail Drumeș a fost unul dintre cei mai populari scriitori ai epocii sale, operele sale fiind traduse și apreciate pe scară largă. A încetat din viață la vârsta de 80 de ani.
1989: A murit Konrad Lorenz, zoolog, laureat al Premiul Nobel
Konrad Zacharias Lorenz s-a născut la 7 noiembrie 1903 în Viena, care la acea vreme făcea parte din Austro-Ungaria și a murit la 27 februarie 1989, tot în Viena, Austria. A fost un eminent zoolog, etolog și ornitolog austriac, recunoscut ca fiind fondatorul etologiei moderne.
În anul 1973, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul comportamentului animal.
Educația lui Lorenz a fost influențată semnificativ de profesorul său, Oskar Heinroth, care a pus bazele studiilor sale ulterioare în etologie. Printre cele mai semnificative contribuții ale sale se numără observațiile asupra comportamentului gâștelor și ciorilor, care au oferit o înțelegere profundă a comportamentului social și al instinctelor animale.
Pe lângă cercetările sale fundamentale în domeniul etologiei, Lorenz a fost un autor prolific. Printre cele mai cunoscute scrieri ale sale se numără „Er redete mit dem Vieh, den Vögeln und den Fischen” (1949), tradusă în engleză sub titlul „King Solomon's Ring” (1952), și „So kam der Mensch auf den Hund” (1950), tradusă în engleză sub titlul „Man Meets Dog” (1950).
De asemenea, lucrări precum „Das sogenannte Böse. Zur Naturgeschichte der Agression” (1966) și „Die acht Todsünden der zivilisierten Menschheit” (1973) au fost pietre de hotar în înțelegerea comportamentului agresiv și a aspectelor psihologice ale societății umane.
Lucrările lui Lorenz au influențat în mod semnificativ diverse domenii, inclusiv psihologia, biologia și antropologia. Contribuțiile sale au deschis noi orizonturi în înțelegerea lumii animale și a comportamentului uman, stabilindu-l ca unul dintre cei mai importanți gânditori ai secolului al XX-lea în domeniul biologiei comportamentale.
Se încarcă comentariile...
