25 iunie: ziua în care a murit Jacques-Yves Cousteau, „Omul Planetă“
0Tot într-o zi de 25 iunie, dar în anul 1923, într-o şcoală primară de cartier de pe lângă Atelierele Griviţa s-a semnat actul de naştere al echipei CFR Bucureşti, actualul Rapid.
1441: prima mențiune a Adunării Țării în Moldova
În documente, Adunarea Ţării în Moldova este menţionată pentru prima oară la data de 25.06.1441. Din păcate, izvoarele istorice nu oferă foarte multe informaţii cu privire la atribuţiile acestei instituţii, spre deosebire de scrierile narative, unde este pomenită mai des. Adunarea Ţării în Moldova este descrisă ca un organ popular, convocat numai în momentele cruciale, de însemnătate covârşitoare pentru destinul Ţării Moldovei.
Adunarea Ţării era convocată de către domnitor, reprezenta un organ consultativ, eventual de confirmare a unor hotărîri domneşti, şi era condusă de Sfatul Domnesc, potrivit moldova650.
Prima menţiune oficială cunoscută a Adunarii Ţării din Moldova se referă la convocarea ei de către Alexandru cel Bun, care intenţiona ca astfel să acorde fostei sale soţii, lituanianca Rimgailla, târgul Siret şi alte bunuri.
Adunările Ţării (din sec. XVII se mai utiliza şi termenul „Sfatul de Obşte”) erau formate din boieri, clerul înalt şi curteni şi se întruneau atunci când se luau decizii importante pentru ţară (alegerea domnilor şi abdicarea acestora, declaraţii de război şi încheierea păcii, trimitirea de solii importante, judecarea unor cauze de mare importanţă, stabilirea obligaţiilor populaţiei faţă de stat etc.).
În Țara Românească, Adunarea Ţării a fost menționată pentru prima dată în 1522.
1843: s-a născut Frederic de Hohenzollern, fratele mai mic al regelui Carol I al României
Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen a fost membru al Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și general de cavalerie în armata prusacă. El a fost al cincilea copil al lui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen și al soției acestuia, Prințesa Josephine de Baden, şi și cel mai mic dintre fraţii regelui Carol I al României.
Din cauza reticenței fratele Prințului Leopold, cercurile diplomatice ale vremii s-au gândit la candidatura Prințului Frederic la tronul Spaniei, dar el nu-şi dorea rolul de lider.
1852: s-a născut Antonio Gaudi, arhitect catalan
Antonio Gaudi a fost un arhitect catalan faimos atât pentru stilul său unic cât și pentru proiectele sale puternic individualizate. Deși a fost catalogat alături de stilul Art Nouveau, Gaudi a creat un întreg stil original.
Ca tânăr arhitect, Antonio Gaudi a fost inspirat de Eugène Viollet-le-Duc, ajungând să creeze modele gotice și remarcându-se prin originalitatea și fantezia sa. El a fost susținut de către Eusebi Güell, un industriaș bogat, pentru care a creat un palat în 1889 (Palau Güell) - clădire care va fi înscrisă mai târziu în patrimoniul mondial al UNESCO, împreună cu alte opere ale sale: Casa Milà (construită în 1907) sau Parcul Güell (amenajat între 1900 și 1914).
În 1883 a început construcția unei catedrale dedicate Sfintei Familii, Sagrada Familia, catedrală finanțată din fonduri publice. El a continuat să lucreze la acest proiect până la moartea sa, survenită la 10 iunie 1926, în urma unui accident.
1923: s-a înființat Clubul Rapid București (atunci CFR București).
În vara lui 1923, a luat fiinţă „Asociaţia culturală şi sportivă CFR”, adică Rapidul de azi. Pe 25 iunie 1923, muncitorii (cunoscuţi, în acea vreme, sub denumirea de „ciocănari”) de la Atelierele Griviţa s-au întâlnit la Şcoala primară din cartier şi au semnat actul de naştere al echipei CFR Bucureşti, scrie pe site-ul oficial al clubului.
Prin 1922 exista o echipă de fotbal care se antrena şi juca la „Rampa Militari”, pe locul unde se află acum Gara Basarab. Câţiva dintre jucătorii acelei echipe (Tudor Stan, Tudor Petre, Gheorghe Florescu, Gogu Alexandru) aveau să facă parte şi din trupa născută în iunie 1923.
Adunaţi într-o sală a Şcolii primare din cartierul Griviţa, cei amintiţi mai sus, dar mai ales lucrătorii de la Atelierele Griviţa (Dumitru Constantinescu, Geza Ginger, Franz Hladt, Grigore Grigoriu sau Teofil Copaci) au luat hotărârea de a întemeia un club sportiv. O altă echipă, Excelsior, activa în cartier. Jucătorii de la „Rampa Militari” şi de la „Excelsior” (Emil Dobrescu, Vasile Constantinescu, Gheorghe Mărculescu, Dumitru Itu) au venit la noua echipă CFR Bucureşti, care l-a ales ca preşedinte pe maistrul Teofil Copaci, iar căpitan al echipei pe strungarul Grigore Grigoriu. Secretar al clubului a fost numit inginerul Aurel Fotiade.
1937: s-a născut actorul Dorel Vişan
Este unul din cei mai importanţi actori de film din România şi unul din puţinii, care au ajuns la o solidă reputaţie europeană. În anul 1974, a jucat în comedia „Păcală”, iar patru ani mai târziu este magistral în „Între oglinzi paralele”, în regia lui Mircea Veroiu.
Dorel Vişan s-a născut pe 25 iunie 1937, Tăuşeni, Cluj. A interpretat peste 40 de roluri în teatru, în cea mai variată gamă, de la Molière la Shakespeare, de la Marivaux la Büchner, iar în film a avut peste 70 de roluri în producţii româneşti şi internaţionale.
A absolvit în anul 1965 cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti. După absolvirea facultăţii a fost angajat ca actor la Teatrul Naţional din Cluj.
În 1987, Mircea Danieliuc l-a distribuit în „Iacob”, film în care Vişan a realizat rolul său de referinţă. Interpretarea sa din acest film a fost foarte apreciată. Cotidianul The New York Times îl elogia astfel: „Dorel Vişan în rolul principal este extraordinar, în special atunci când rămâne singur, fără cuvinte, în ultimele 20 de minute”.
După ce în anul 1985, Stere Gulea i-a oferit rolul Tudor Bălosu în filmul „Moromeţii”, în anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul „Senatorul melcilor”. Pentru prestaţia din film a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franţa.
„Când s-a făcut «Moromeţii», s-au distribuit actorii cei mai potriviţi. Rolul lui Tudor Bălosu nu mi s-a potrivit, dar l-am făcut să se potrivească. Aşa face un actor. Unui actor nu trebuie să i se potrivească rolul, trebuie să-l potrivească el. Filmul acela a fost făcut de profesionişti. Începând de la regizor şi până la ultimul actor distribuit în film. A fost făcut cu mijloacele filmului, ceea ce nu se mai face astăzi. Vorbim de mijloacele clasice: prim-planuri, detalii, conflict, stare. Textul a fost foarte bine scris, nu-ţi mai trebuia altceva, numai puterea de a descifra ce a scris autorul şi de a reprezenta, de a da înapoi, de a reîntrupa artistic viaţa. După ce am văzut varianta finală, am avut o oarecare mulţumire, nu poţi niciodată să fii pe deplin mulţumit, întotdeauna mai găseşti ceva care ar fi putut fi sau care doar ţi se pare că ar fi putut fi altfel. Asta era. Atunci ne întrebam dacă e bine, dacă nu e bine. Acum ştim sigur că e bine”, îşi aminteşte Dorel Vişan.
1963: s-a născut George Michael
Geórgios Kiriákos Panagiótou este un cântăreț și compozitor englez de origine cipriotă. A devenit popular ca vocalist al formației Wham! și ca solist sub numele de George Michael. A vândut mai mult de 100 de milioane de albume la nivel mondial.
George Michael a format duoul Wham!, cu Andrew Ridgeley, în 1981. Primul album al trupei Fantastic, a ajuns pe primul loc în topurile britanice în anul 1983 și a generat numeroase melodii în top 10 singles, cum ar fi: „Young Guns (Go For It!)”, „Wham Rap! (Enjoy What You Do)” și „Club Tropicana”. Cel de-al doilea album, „Make It Big”, a ajuns pe prima poziție în clasamentele americane. Printre melodiile de succes de pe acest album s-au numărat „Wake Me Up Before You Go-Go” (Nr. 1 în Regatul Unit și SUA), „Freedom”, „Everything She Wants”, și „Careless Whisper”, care a ajuns pe locul 1 în aproape 25 de țări, inclusiv Marea Britanie și SUA, și a fost primul cântec solo al lui Michael.
George Michael a cântat în primul concert Band Aid, înregistrând „Do They Know It's Christmas?” (ajuns pe locul I în clasamentul britanic) și a donat încasările în scopuri caritabile. A contribuit la partea de background vocal pentru hitul lui David Cassidy din 1985 „The Last Kiss”, ca și pentru succesul lui Elton John din 1985 cu „Nikita” și „Wrap Her Up”.
1997: a murit Jacques-Yves Cousteau, „Omul Planetă“
Jacques-Yves Cousteau, cel supranumit „Omul Planetă“ s-a născut la 11 iunie 1910, la Saint Andre de Cubzac. El spunea mereu că are puţin din sângele celor mai aprigi şi mai sălbatici marinari ai Franţei, bretonii.
Lumea subacvatică a descoperit-o în 1937, alături de un căpitan în Marina Franceză şi un campion de pescuit submarin. Lor li se alătură Simone, tânăra care avea să-i devină soţie timp de 60 de ani.
În timpul războiului, Cousteau a fost ofiţer de artilerie pe crucişătorul Dupleix, perioadă în care a fost decorat pentru bravură, luptând împotriva nemţilor. El a îndeplinit şi o misiune de spionaj. La cererea Amiralităţii Franceze a pătruns în cartierul general italian din Mediterana şi a fotografiat o carte de coduri secrete, acţiune pentru care a fost decorat cu Legiunea de Onoare. După ce Franţa a fost ocupată de nemţi, s-a dedicat în totalitate scufundărilor.
În primăvara lui 1943 i-a apărut primul film „La 18 metri adâncime“.
Este coinventator al costumului de scafandru autonom, dar şi iniţiatorul unei ştiinţe noi, arheologia submarină. Tot el a inventat mai multe aparate şi instrumente de cercetare subacvatică. „Multă lume atacă marea, eu fac dragoste cu ea”, spunea Omul Planetei.
După filmul „La 18 metri adâncime“ urmează „Epave“, „Lumea tăcerii“, apoi serialul „Odiseea Comandantului Cousteau“. A filmat apoi în Mediterana, Antarctica, Caraibe, mările Greciei, Nil, Saint Laurent.
În 1992 începe cea mai ambiţioasă misiune: de a descoperi întregul bazin al Amazoanelor, din Anzi şi până în deltă. Rezultatul? Şapte filme şi un raport ştiinţific, premiat în întrega lume.
După Mississipi, Cousteau a lansat în 1985 un alt serial şi porneşte în expediţii în Cuba, Haiti, Capul Horn, Polinezia, Marea Cortez, coasta Pacificului, Noua Zeelandă, Austraia, Hawaii, Alaska, Galapagos, Insulele Maldive, Noua Guinee, Caraibe, Borneo, Thailanda, Indonezia, Filipine, Insula Paştelui
În 1990, după căderea Cortinei de Fier, s-a îmbarcat pe Dunăre şi a realizat, în colaborare cu Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, un film cu patru episoade, „Dunărea, un fluviu viu“. Ultimele expediţii au avut loc în Mekong, China, Mexic, Madagascar şi Baikal. A murit pe 25 iunie 1997, lăsând în urma lui o lume mai bogată cu două treimi de planetă: adâncul apelor.
Se încarcă comentariile...
