1 iunie: 79 de ani de la execuţia mareşalului Ion Antonescu. Ultima dorință i-a fost refuzată

0
Publicat:

În ziua de 1 iunie, s-au născut legendarii actori Marilyn Monroe și Morgan Freeman. De asemenea, Craiova este pentru prima dată atestată documentar, iar în 1946 a fost executat mareșalul Ion Antonescu.

Marilyn Monroe/FOTO: IMDB
Marilyn Monroe/FOTO: IMDB

1475: Prima atestare documentară a orașului Craiova

Acum 550 de ani, Craiova este pentru prima dată menționată într-un document, mai exact  într-un hrisov al lui Laiotă Basarab, supranumit Basarab Laiotă cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti la acea vreme, scrie Rador.

Craiova/FOTO: Shutterstock
Craiova/FOTO: Shutterstock

Originea numelui acestui oraș nu este clar cunoscută, însă se speculează că poate veni din  slavonescul „kralj” (rege, crai), dar poate însemna şi ținut, țară, națiune, denumirea fiind dată probabil de slavi populaţiei care exista aici cu sute de ani în urmă.

O altă ipoteză este aceea că numele ar proveni de la Craiul Iovan, mezinul fraților Petru și Asan, împărat al celui de al Doilea Țarat Bulgar, care este nevoit să se refugieze la sfârșitul domniei la nord de Dunăre, unde devine „domn peste niște vlahi din neamul lui”.

Cert este că, sub acest nume, așezarea Craiovei apare mai întâi în inscripția de pe mormântul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, într-un hrisov al domnului Ţării Româneşti Laiotă Basarab.

1926: Se naște celebra actriță Marilyn Monroe

Marilyn Monroe, cu numele său real Norma Jeane Mortenson, s-a născut la 1 iunie 1926, la Los Angeles, mama ei fiind Gladys Pearl Monroe Baker Eley, editor de film la un studio cinematografic, iar tatăl ei, din câte se cunosc până în prezent, Charles Stanley Gifford, un agent de vânzări, scrie Rador.

Copilăria actriței a fost destul de traumatizantă, mama sa fiind diagnosticată cu schizofrenie, iar copilul fiind dat la orfelinat, la doar două săptămâni de la naștere. Ulterior, Marilyn a fost crescută de bunica sa, Della Monroe Grainger, care a şi rebotezat-o, în religie baptistă, cu numele de Norma Jeane Baker.

Marilyn Monroe/FOTO: Profimedia
Marilyn Monroe/FOTO: Profimedia

În 1927, după moartea bunicii, a fost dată spre creştere unor părinţi adoptivi, Albert și Ida Bolender din Hawthorne. Cu toate acestea, Marilyn continua să-și viziteze mama naturală săptămânal.

În 1941, la doar 15 ani, îl cunoaște pe James Dougherty, fiul unui vecin, iar, un an mai târziu, cei doi se căsătoresc. La scurt timp după fericitul eveniment, James se angajează în marina comercială a SUA, plecând să lupte în cel de-Al Doilea Război Mondial.

În acest timp, tânăra doamnă Norma Jeane Dougherty s-a angajat ca muncitoare necalificată într-o fabrică unde vopsea piese de avioane. Aici, David Conover, un tânăr fotograf care realiza fotografii prin fabricile din zonă, a remarcat potențialul de fotomodel al tinerei și îi face o ofertă de colaborare cu agenția de modelling The Blue Book.

La scurt timp, Norma Jeane devine unul dintre cele mai de succes modele ale agenției, căpătând o faimă fulminantă.

În anul 1946 ajunge în vizorul căutătorului de talente Ben Lyon, care îi înlesneşte o colaborare cu casa de filme 20th Century Fox, un moment în care i se găseşte şi numele de scenă Marilyn Monroe, după actrița Marilyn Miller şi numele de fată al mamei sale.

Tânăra abia împlinise 20 de ani, iar perspectivele în carieră se arătau fabuloase. Tocmai de aceea, în această etapă a vieţii, pe 13 septembrie 1946, divorţează de James Dougherty, luând în schimb, lecţii de coafură, machiaj, costume, actorie, dans și joc de scenă.

În anul 1948 urmează o colaborare cu casa de producţie Columbia Pictures care îi oferă un rol principal în musicalul „Ladies of the Chorus”, un nou eşec financiar şi o nouă încheiere de contract pentru tânăra artistă.

În 1953, aceasta primește rolul principal în producția „Niagara”, un personaj întruchipând o femeie de moravuri uşoare care vrea să îşi ucidă soţul.

În 1955, lumea artistică este surprinsă de relaţia pe care artista – celebră până atunci pentru comedii şi roluri de blondă prostuţă, şi foarte capricioasă şi plină de toane în viaţa particulară – , o începe cu Arthur Miller, scriitor de mare succes la acea vreme, un om foarte matur şi serios.

În 1957, Marilyn Monroe a fost prima femeie care și-a deschis propria casă de producție, alături de fotograful Milton H. Greene – Marilyn Monroe Productions – primul film pe care aceasta l-a produs fiind „The Prince and the Showgirl”, în care a interpretat alături de Laurence Olivier. 

Pe plan sentimental, mai sunt de menţionat idila cu Frank Sinatra dar şi marea întâlnire a vieţii sale, cea cu preşedintele SUA, John F. Kennedy, iar legat de anturajul nociv, sunt de interes relaţii cu oameni care erau foarte apropiaţi de cercurile mafiei.

În 24 ianuarie 1961, Marilyn divorţează de Arthur Miller, o despărţire care a lăsat un gol în viaţa ei, mai mare decât ar fi crezut, generând o depresie accentuată şi refugiul, din ce în ce mai des, în alcool şi medicamente.

La 5 august 1962, Marilyn a fost găsită moartă în casa ei, complet dezbrăcată, întinsă pe pat cu faţa în jos, cu receptorul telefonului ţinut într-o mână.

1937: Se naște marele actor Morgan Freeman

La 1 iunie 1937, în Memphis, oraș din statul american Tennessee, se naște actorul Morgan Freeman, care a devenit apreciat pentru versatilitatea sa, umorul subtil și profunzimea emoțională.

De asemenea, Freeman este unul dintre puținii actori afro-americani care au jucat în roluri care nu erau gândite în mod specific pentru actori de culoare.

Morgan Freeman/FOTO: Shutterstock
Morgan Freeman/FOTO: Shutterstock

Înainte să urmeze calea actoriei, Morgan Freeman voia să devină pilot de vânătoare. Cu toate acestea, un stagiu în Forțele Aeriene ale SUA (1955-59) s-a dovedit dezamăgitor pentru tânărul Morgan, așa că și-a îndreptat atenția spre actorie, scrie Britanica.

Și-a făcut debutul pe Broadway într-o producție de culoare a spectacolului „Hello Dolly!” în 1967.

În 1987, a fost nominalizat pentru prima dată pentru premiul Academiei pentru rolul său de hustler în „Street Smart” (1987). Doi ani mai târziu, este nominalizat la Oscar, la categoria cel mai bun actor, pentru rolul său în filmul „Driving Miss Daisy” (1989).

Actorul a mai jucat și în câteva drame polițiste, printre care „Se7en” (1995), „Kiss the Girls” (1997) și „Along Came a Spider” (2001) - ultimele două bazate pe romanele lui James Patterson - precum și în „The Sum of All Fears” (2002). A câștigat un premiu Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretarea rolului unui fost boxer în filmul lui Clint „Eastwood Million Dollar Baby” (2004)

În 2008, după 20 de ani departe de scenă, a revenit pe Broadway unde jucat în rolul lui Frank Elgin, un actor talentat dar care și-a pierdut motivația de a mai performa, în piesa „Country Girl”. 

În anul următor, a colaborat din nou cu Eastwood la Invictus, o dramă în care l-a interpretat pe Nelson Mandela, care a încercat să unească Africa de Sud divizată prin sprijinirea echipei naționale de rugby în încercarea de a câștiga Cupa Mondială din 1995.

Freeman l-a portretizat pe fabricantul de jucării Drosselmeyer în The Nutcracker and the Four Realms (2018), o adaptare a baletului din secolul al XIX-lea al lui Piotr Ilici Ceaikovski.

În The Comeback Trail (2020), Freeman a jucat alături de De Niro și Tommy Lee Jones și a fost distribuit în rolul unui șef mafiot. Creditele sale din 2021 includ thrillerul polițist Vanquish, comedia de acțiune The Hitman's Wife's Bodyguard și serialul TV de antologie SF Solos. A jucat în filmele Paradise Highway și The Minute You Wake Up Dead, ambele lansate în 2022.

Printre numeroasele premii primite de Freeman se numără un Kennedy Center Honor în 2008 și Premiul Cecil B. DeMille (un Glob de Aur pentru întreaga carieră) în 2012. De asemenea, el a câștigat un premiu pentru întreaga carieră din partea Screen Actors Guild în 2018.

1946: Mareșalul Ion Antonescu este executat împreună cu Mihai Antonescu, Constantin Z. Vasiliu și Gheorghe Alexianu

Fostul conducător al României, mareșalul Ion Antonescu, a fost arestat la 23 august 1944 și predat sovieticilor, unde a fost supus timp de doi ani la interogatorii foarte dure.

Fostul conducător al statului român, în perioada 4 septembrie 1940-23 august 1944, a fost adus înapoi în România în 1946, pentru a fi judecat, scrie Historia.

Mareșalul Ion Antonescu, înainte să fie executat/FOTO: Captură video
Mareșalul Ion Antonescu, înainte să fie executat/FOTO: Captură video

În acel moment, Antonescu era considerat criminal de război, fiind judecat printre altele pentru trădare de patrie, culpa principală imputată mareșalului fiind alianța cu Germania nazistă.

Antonescu şi colaboratorii săi au fost duşi în faţa Tribunalului Poporului, o instanță ad-hoc, formată din oameni fără o pregătire juridică necesară unui asemenea proces.

La interogatoriul din 6 mai Ion Antonescu răspunde acestei acuzații: „Nu aveam nici o altă ieșire. România era total izolată. La toți miniștrii străini la care m-am adresat, toți mi-au refuzat orice sprijin. Pe bază că nu pot să acorde, în circumstanțele internaționale de atunci, nici un sprijin României”.

Procesul s-a desfășurat foarte rapid, între 6 și 17 mai 1946. Tribunalul Poporului a pronunțat 13 sentințe de condamnare la moarte, dintre care 3 pedepse au fost comutate la muncă silnică pe viață, iar 6 învinuiți au fost condamnați în absență Ion Antonescu s-a numărat printre cei condamnați la moarte cărora nu le-a fost comutată pedeapsa.

Alături de el au fost executați la Jilava, pe 1 iunie, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu, Constantin Vasiliu.

Ultima dorință a lui Ion Antonescu a fost să fie executat de militari, nu de gardienii închisorii, dar a fost refuzat. Conform raportului oficial, dupa ce s-a dat ordinul de tragere și s-a executat ordinul, Ion Antonescu a salutat ridicându-și pălăria cu mâna dreaptă, apoi a căzut.

1980: Postul american CNN a efectuat prima transmisie

„Acum, iată știrile”, așa a început prezentatorul TV Lois Hart prima transmisie a CNN, care a avut loc acum 45 de ani, pe 1 iunie.

Hart a împărțit pupitrul de prezentator cu soțul ei, David Walker, cei doi scufundându-se în titlurile zilei în prima zi a rețelei. Reportajele au fost un amestec de politică și știri naționale, ceea ce a definit programarea CNN de-a lungul celor patru decenii ale sale.

A existat un interviu pe care noua rețea l-a avut cu președintele Jimmy Carter. A existat o știre din New York despre cum cineva aproape l-a împușcat pe vedeta echipei New York Yankees, Reggie Jackson, în urma unei dispute cu privire la un loc de parcare (Jackson nu a fost rănit) și a existat, desigur, o acoperire în jurul alegerilor prezidențiale din 1980.

Astăzi, CNN este accesibil în peste 200 de țări și teritorii din toată lumea, adică pentru peste 2 miliarde de oameni.

2008: Se stinge din viață designerul de modă Yves Saint-Laurent

Născut la 1 august 1936, în Oran, Algeria, Yves Saint-Laurent rămâne în istorie pentru popularizarea purtării pantalonilor de damă la orice ocazie.

Designerul francez a părăsit Algeria și s-a dus în Paris pentru a-și urma o carieră în proiectarea costumelor de teatru și a modei feminine. A urmat cursuri la o școală de modă pentru puțin timp și a fost premiat, la scurt timp, în cadrul unui concurs internațional de design.

Yves Saint-Laurent (dreapta)/FOTO: La blouse roumaine
Yves Saint-Laurent (dreapta)/FOTO: La blouse roumaine

Când un director al revistei Vogue i-a arătat lui Christian Dior câteva dintre schițele lui Saint Laurent, el a fost angajat imediat ca asistent al lui Dior. Avea 17 ani la acea vreme.

În 1960, după ce a luptat pentru armata franceză, Saint Laurent a suferit o cădere nervoasă și a fost înlocuit la Casa Dior de designerul Marc Bohan. Doi ani mai târziu, acesta și-a deschis propria casă de modă și a devenit unul dintre cei mai influenți designeri din Paris.

În 1983, Muzeul Metropolitan de Artă din New York a organizat o retrospectivă a creațiilor lui Saint Laurent. Acesta a vândut afacerea de prêt-à-porter către Gucci pentru aproximativ 1 miliard de dolari în 1999 și a închis casa de couture când s-a retras în 2002.

A murit la 1 iunie 2008, după o boală îndelungată, în casa sa din Paris.

2020: A murit pictorul român Vladimir Zamfirescu

Vladimir Zamfirescu s-a născut la Ploieşti în data de 3 mai 1936, iar între anii 1960 şi 1966 studiază la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, scrie Mediafax.

Lucrări semnate de Vladimir Zamfirescu se găsesc în colecţii particulare şi în muzee de artă din Franţa, Anglia (Tate Gallery din Londra); Italia, Germania, Spania, Austria, Elveţia, Olanda, Suedia, Norvegia, Portugalia, Grecia, Rusia (Muzeul Puşkin), Iran, Turcia, Polonia, S.U.A.

Vladimir Zamfirescu/FOTO: Arhivă
Vladimir Zamfirescu/FOTO: Arhivă

De asemenea,  are tablouri în colecţii regale, în mari pinacoteci şi în colecţiile unor şefi de stat din Norvegia, Danemarca, Italia, China, Bulgaria şi chiar în Colecţia Muzeului de Artă al Vaticanului. 

A primit de-a lungul timpului mai multe distincţii şi premii, printre care se numără Bursa Academiei Regale Suedeze, Bursa Academiei Italiene pentru Pictură, Medalia Raffael a Academiei Caravaggio, din Roma, Ordinul Naţional pentru Serviciul Credincios, în grad de Cavaler, în 2003 şi titluri de Doctor Honoris Causa la Universitatea de Artă din Cluj şi la Universitatea de Artă din Bucureşti şi Premiul de excelenţă Nicolae Grigorescu a Uniunii Patronatului Român. 

Cu toate acestea, la 1 iunie 2008, Vladimir Zamfirescu, personalitate marcantă a artei româneşti şi europene contemporane, a murit la vârsta de 84 de ani.

Opera lui Vladimir Zamfirescu a fost comentată şi apreciată de importante personalităţi ale culturii române.

Puţini sunt pictorii care trăiesc astăzi, cu sinceritate, destinul adevărat al culturii: speranţele şi tulburarea ei, patetica ei descumpănire. Vladimir Zamfirescu e din această categorie; arta sa este o liturghie închinată amurgului tuturor zeilor şi mai cu seamă sfâşietor de frumosului amurg al zeilor picturii. 

Una dintre temele picturii sale e – nu întâmplător – tocmai virtuozitatea, virtuozitatea aceea rămasă singură atunci când miturile agonizează. În numele talentului său supraabundent, Vladimir Zamfirescu poate încerca totul şi poate reuşi totul cu strălucire”, scria Andrei Pleşu.

1925: Este declarată Ziua Internațională a Copilului

Ziua copilului (numită și Ziua internațională a copilului) este în multe țări o sărbătoare pentru copii care se sărbătorește la date diferite. În unele țări, este sărbătorită la 20 noiembrie, ziua în care s-a adoptat Declarația Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului. În fosta URSS și în țările care i-au fost state satelit, data este 1 iunie, prima zi de vară în Emisfera Nordică, potrivit Wikipedia. 

Ziua Copilului își are însă începuturile în a doua duminică a lunii iunie din 1857 și este legată de reverendul Dr. Charles Leonard, pastor al Bisericii Universaliste a Răscumpărătorului din Chelsea, Massachusetts: Leonard a organizat un serviciu special dedicat și pentru copii. Leonard a numit această zi Ziua trandafirului, deși a fost mai târziu numită Duminică de flori și apoi Ziua Copilului.

Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această conferință, multe guverne au introdus „Ziua copilului”.

Istoria zilei

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite