Provocările de politică externă cu care se va confrunta viitorul preşedinte al Statelor Unite

Viitorul preşedinte al SUA se va confrunta cu numeroase provocări de politică externă  FOTO: Reuters

Ultima dezbatere prezidenţială înainte de alegerile din SUA, dintre democratul Barack Obama şi republicanul Mitt Romney, a vizat politica externă a SUA şi securitatea naţională a ţării, capitole la care experienţa limitată a contracandidatului actualului lider de la Casa Albă a fost evidentă.

În timp ce economia şi locurile de muncă au fost două teme ce au dominat cursa prezidenţială, cel care va ocupa fotoliul de la Casa Albă în ianuarie 2013 va fi nu numai preşedintele Statelor Unite, ci şi comandantul suprem al Forţelor Armate din SUA şi liderul lumii libere. Noul preşedinte trebuie să fie gata să facă faţă unei serii de provocări, atât în ceea ce priveşte politica externă, cât şi Apărarea, atrage atenţia publicaţia „Foreign Policy“.

Viitorul incert al cheltuielilor pentru Apărare

În ianuarie 2013, viitorul comandant-şef se va confrunta cu decizii majore cu privire la traiectoria viitoarelor cheltuieli militare. Administraţia Obama a decis la sfârşitul anului 2011 ca bugetul pentru Apărare să fie redus cu 487 miliarde de dolari pentru următorii zece ani şi a ordonat armatei controlate de civili să pregătească o strategie de apărare naţională care să se încadreze în acest buget.

În februarie 2012, generalul Martin Dempsey, şeful Statului Major al Armatei americane, a avertizat că bugetul actual abia este suficient pentru a pune în aplicare strategia Statelor Unite pentru apărarea naţională. Cu toate acestea, reducerile din Armată ar putea fi mult mai dure, în contextul în care un sistem de „sechestru“ va intra în vigoare pe 2 ianuarie 2013 şi va aplica o altă reducere, de 500 de miliarde de dolari.

Ministrul Apărării SUA, Leon Panetta, şi generalul  Martin Dempsey au avertizat că aceste măsuri vor devasta Armata şi securitatea naţională.

Este posibil totuşi ca actualul preşedinte şi Congresul să intervină şi să înlăture sechestrul după alegeri. Însă Casa Albă şi Congresul pot alege să lase ca această decizie să fie rezolvată de viitorul preşedinte. 

Eforturile Iranului de a-şi crea arme nucleare

Provocările sunt cu atât mai mari cu cât Iranul, o ţară desemnată de către Departamentul de Stat american ca principalul furnizor al terorismului, îşi îmbunătăţeşte continuu capacitatea de a construi  arme nucleare. Pentru a ajunge să deţină un dispozitiv nuclear, Iranul are nevoie de două lucruri: materialul nuclear şi componentele bombei. Ceea ce îi preocupă pe americani este faptul că ţara arabă a făcut progrese în ultimii patru ani pentru a-şi îndeplini aceste scopuri. 

Diplomaţia administraţiei Obama şi presiunea economică au eşuat în a preveni Iranul să încalce obligaţiile sale internaţionale şi să crească rezervele de material nuclear declarat. În timp ce în ianuarie 2009 Iranul avea aproximativ 1.000 de kilograme de uraniu îmbogăţit cu o puritate de 3,5%, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a raportat în august 2012 că Iranul deţine 6.879 kilograme de uraniu îmbogăţit, îndeajuns să creeze cinci arme nucleare.

Iranul deţine, de asemenea, 189,4 kilograme de uraniu îmbogăţit cu o puritate de 20%, care a început să fie produs în septembrie 2010 şi care este folosit în dispozitive nucleare, deşi nu este îndeajuns pentru o bombă nucleară. Militarii preferă să folosească pentru arme nucleare uraniu îmbogăţit cu o puritate de 90%. 

Iranul a avansat în domeniul cercetării şi dezvoltării de-a lungul ultimilor patru ani, iar studiile şi experimentele arată că ţara este capabilă să înceapă o reacţie nucleară în lanţ.

Israelul, ţara pe care liderii iranieni au promis să o şteargă de pe faţa pământului, a avertizat că Iranul se apropie de o zonă a imunităţii, în care utilizarea forţei militare de către Israel ar fi incapabilă să întârzie sau să degradeze controversatul program nuclear iranian. 

În cazul în care Iranul obţine arme nucleare, acesta va porni, cu siguranţă, o competiţie prin care va încerca destabilizarea armelor nucleare din tot Orientul Mijlociu şi va pune în pericol securitatea Statelor Unite şi a partenerilor săi regionali. Oricine va ocupa poziţia de la Casa Albă din ianuarie 2013 va trebui să se decidă rapid dacă va folosi mai multă diplomaţie şi presiune economică sau dacă va opta pentru intervenţia militară.

Ameninţarea terorismului

Cheltuielile pentru Apărare şi programul nuclear al Iranului sunt numai două dintre numeroasele provocări pe care le va avea de înfruntat ocupantul de la Casa Albă. Printre alte chestiuni presante se numără:

- ameninţările din partea Al-Qaeda, dar şi cele venite de la filialele sale regionale, precum şi alţi terorişti internaţionali;

- promovarea intereselor şi valorilor americane alterate de Primăvara Arabă;

- înaintarea unei strategii pentru a se asigura că Afganistanul post-taliban nu este un stat eşuat şi un refugiu pentru terorişti;

- confruntarea cu ameninţarea şi coşmarul umanitar provocat de dictatorul sirian Bashar al-Assad;

- retrasarea politicii externe, a comerţului şi a politicilor de apărare a Statelor Unite, a aliaţilor şi partenerilor din Asia-Pacific;

- să minimizeze riscurile reprezentate de creşterea economică a Chinei.