Ce deranj mai poate face Donald Trump în ultimele luni de mandat: beţe-n roate pentru Biden, ordine executive şi o ploaie de graţieri
0
În ciuda insistenţelor tot mai ridicole ale actualei administraţii de la Casa Albă, Donald Trump a pierdut alegerile. Acest lucru nu înseamnă, însă, că va părăsi Biroul Oval imediat, iar în ultimele două luni de mandat, neconstrâns nici măcar de raţiuni electorale, Trump are la dispoziţie o gamă variată de măsuri prin care-i poate face viaţa mai grea lui Joe Biden ori viaţa mai frumoasă acoliţilor săi.
Devine tot mai clar că procesul de tranziţie al puterii la vârful statului american nu va fi unul tocmai lin. Din moment ce nu-şi recunoaşte nici măcar înfrângerea, e o aşteptare rezonabilă ca Donald Trump să nu plece smerit către noaptea cea mare. Cel puţin la o primă vedere, există două scopuri majore pe care Trump le poate urmări în următoarele două luni: sabotarea viitoarei administraţii Biden şi graţierea acoliţilor ajunşi prin tribunale ori chiar închisori în ultimii ani. Ideal, preşedintele încă în exerciţiu s-ar graţia şi pe sine, o posibilitate cel puţin mai complicată din punct de vedere juridic. De altfel, nu există nicio constrângere formală asupra lucrurilor pe care le poate face un preşedinte în ultimele luni de mandat, când succesorul său a fost deja ales.
Cum îl poate sabota Trump pe Biden
Responsabilitatea unui preşedinte cu un picior dincolo de uşă este să se asigure că succesorul său este informat cu privire la toate lucrurile relevante pentru începerea în condiţii optime a mandatului său. E neclar cât la sută din acest proces de informare chiar va avea loc, Trump refuzând deocamdată până şi semnarea unui document care ar începe formal tranziţia.
„Se presupune că tranziţia trebuie să fie făcută în mod profesionist şi generos pentru că nu este despre tine, ci despre munca prezidenţială. Mă îngrijorez că va fi destul de diferit de data aceasta pentru că poziţia oficială până acum este că acesta nu reprezintă un transfer legitim de putere şi că administraţia nu este înlocuită în mod corespunzător”, a declarat Jon Michaels, profesor de drept, pentru Vox.
Impactul beţelor în roate puse de Trump nu poate fi subestimat, mai ales în condiţiile în care Biden are o problemă cheie pe care trebuie s-o confrunte din primul minut al noului mandat: gestionarea unei tot mai violente pandemii de COVID-19.
Dincolo de refuzul de a-i oferi echipei lui Biden accesul necesar la informaţii până când noul preşedinte nu va fi învestit oficial, Trump mai poate lua şi alţi paşi activi pentru a le face viaţa grea democraţilor care vin după el. Mijlocul principal este unul dintre instrumentele favorite de guvernare al lui Trump: ordinul executiv. Cu 192 de ordine executive deja în palmares, mai mult decât Barack Obama şi George W. Bush la acest moment în mandatele lor, nu există motive pentru care ar trebui să ne aşteptăm ca Trump să uite de această prerogativă. Mai ales în condiţiile în care orice pachet legislativ pe care al vrea să-l adopte trebuie să treacă printr-o Cameră a Reprezentanţilor dominată în continuare de democraţi.
Este drept că ordinele executive adoptate pe ultima sută de metri sunt, în linii mari, lipsite de consecinţe serioase. Joe Biden le poate anula când îşi intră în puteri depline şi, de altfel, a anunţat deja că va anula o serie de ordine executive adoptate de Trump, precum cele în domeniul imigraţiei ori al combaterii schimbărilor climative. Dar acest lucru nu înseamnă că o listă lungă de ordine executive date de Trump în următoarele două luni este vreo fericire pentru administraţia Biden, mai ales în condiţiile în care anularea acestora necesită timp.
Ploaia cu graţieri
Graţierea, prerogativă exclusiv prezidenţială, este larg utilizată de preşedinţii aflat la final de mandat. Obama şi-a folosit această putere pentru a scurta pedepsele a peste 330 de deţinuţi condamnaţi pentru diferite infracţiuni legate de droguri. Donald Trump are o listă tot mai lungă de acoliţi fie aflaţi în vizorul justiţiei americane, fie deja condamnaţi, iar undeva pe acea listă se află chiar el.
Printre aceştia se numără Steve Bannon, fostul strateg al campaniei din 2016 şi ulterior al Casei Albe, căzut ulterior în dizgraţie. Acesta este acuzat de fraudă, după ce ar fi păcălit mai mulţi susţinători ai lui Trump să facă donaţii pentru construirea zidului de la graniţa cu Mexic şi ar fi utilizat ulterior banii în alte scopuri.
Paul Manafort, fostul şef de campanie în 2016 al lui Trump, a fost condamnat la şapte ani şi jumătate de închisoare, după ce a recunoscut în 2018 mai multe acuzaţii, printre care spălare de bani şi încălcarea ale regulilor lobby-ului. Acesta îşi ispăşeşte pedeapsa la domiciliu momentan, pe fondul impactului pandemiei de COVID-19 asupra închisorilor americane, notează Reuters.
Michael Cohen, fostul avocat al lui Trump, este şi el condamnat, ispăşindu-şi pedeapsa de trei ani şi jumătate la domiciliu din aceleaşi motive. Michael Flynn, fostul consilier pe probleme de securitate naţională al lui Trump, a recunoscut că a minţit FBI-ul cu privire la interacţiunile sale cu ambasadorul Rusiei în Statele Unite în săptămânile de dinainte ca Trump să ajungă la Casa Albă, dar ulterior a renunţat la declaraţia de vinovăţie. Cazul său este pe rol într-o curte federală.
Donald Trump i-a comutat deja pedeapsa lui Roger Stone, un alt apropiat intrat în vizorul justiţiei americane, şi a graţiat mai multe personaje controversate, precum Joe Arpaio, şeriful din Arizona condamnat pentru sfidarea unei curţi de judecată.
Chiar dacă au existat multe graţieri controversate în istoria Statelor Unite, graţierea multora dintre persoanele menţionate aici ar fi cu adevărat neobişnuită. Aşa cum observă istoricul Allan Lichtman pentru Vox, acoliţii graţiaţi de preşedinţii americani în trecut nu erau „de obicei deja în închisoare”.
Cât despre ideea că Trump ar putea să se graţieze pe sine, mai multe analize din presa americană nu cad de acord asupra gradului de plauzibilitatea al acestui lucru. Asta nu înseamnă că Trump nu va încerca, ci că e neclar dacă poate face acest lucru. În cel mai extrem caz, ar putea să se graţieze pentru diferitele acuzaţii aduse la nivel federal, nu şi pentru cele aflate pe rol în tribunale de la nivelul statelor.
Citeşte şi:
Jocul pe termen lung al republicanilor
Mitch McConnell, liderul senatorilor republicani, reconfirmat pentru un nou mandat de şase ani în alegerile de săptămână trecută, continuă să-i dea apă la moară lui Trump şi să sprijine eforturile acestuia de contestare a alegerilor. Majoritatea în Senat a republicanilor nu este încă sigură, destinul camerei superioare a Congresului depinzând de rezultatul a două scrutine din Georgia intrate în al doilea tur, dar conservatorii au şanse bune să şi-o păstreze.
Mai mult, orice s-ar întâmplă cu Trump, McConnell are motive rezonabile de fericire uitându-se la ultimii patru ani - pe termen lung, Partidul Republican s-a blindat acolo unde are nevoie mai mare: în curţile de judecată. Moartea în plină campanie a lui Ruth Bader Ginsburg şi numirea ulterioară pe repede înainte a lui Amy Coney Barrett a făcut posibilă o majoritate de 6-3 în favoarea conservatorilor la Curtea Supremă, iar Trump a numit în ultimii patru ani aproape 200 de judecători la diferite curţi, fiind preşedintele cu cel mai mare număr de judecători numiţi la curţile federale de apel în acest punct al mandatului din istoria Statelor Unite.
McConnell a spus, încă de lună trecută, că nu va clipi când va veni vorba de numirea de noi judecători conservatori în ultimele luni de mandat ale lui Trump, în eventualitatea în care acesta nu va câştiga alegerile. În consecinţă, Trump probabil va nominaliza noi judecători pentru posturile vacante de la curţile federale de apel în următoarele luni, iar Senatul îi va confirma. Momentan, sunt două locuri libere: cel lăsat de Barrett în cadrul curţii federale de apel numărul 7 şi cel vacant după moartea unui judecător în cadrul curţii de apel numărul 1.
Se încarcă comentariile...
