Ce cred generalii americani despre Trump: este impulsiv şi ia decizii pe baza informaţiilor văzute la Fox News

Ce cred generalii americani despre Trump: este impulsiv şi ia decizii pe baza informaţiilor văzute la Fox News

FOTO Getty Images

În cea mai mare parte a ultimelor două decenii, trupele americane au fost trimise în toată lumea - aproximativ 150 de ţări. În timpul acestei perioade, sute de mii de tineri, bărbaţi şi femei, au experimentat ceea ce înseamnă lupta şi o generaţie de ofiţeri s-a maturizat odată cu  confruntarea cu realităţile practice ale războiului.

Aceştia deţin cunoştinţe vaste şi o experienţă profundă. În ultimii trei ani, aceşti profesionişti foarte bine pregătiţi au fost sub comanda lui Donald Trump.
 
Revista „The Atlantic” a intervievat mai mulţi astfel de ofiţeri, de rang înalt sau mai puţin înalt, precum şi actuali şi foşti angajaţi ai Pentagonului, pentru a vedea cum este să-ţi serveşti ţara sub comanda lui Donald Trump. Aproape toţi ofiţerii intervievaţi l-au servit pe Trump în mod direct. Aceştia provin din diferite ramuri ale Armatei, iar unii dintre ei au vorbit doar sub condiţia anonimatului, pe când alţii au acceptat să fie numiţi.
 
Ofiţerii militari depun un jurământ de a servi pe oricine votanţii trimit la Casa Albă. Conştienţi de autoritatea specială pe care o deţin, ofiţerii de rang înalt întruchipează respectul pentru ierarhie şi sunt extrem de reticenţi în legătură cu criticarea supraveghetorilor lor civili. Faptul că cei intervievaţi de „The Atlantic” au decis să facă o excepţie în cazul lui Trump este grăitor în sine.
 
În contextul ameninţărilor care se extind pe glob, de la proliferare nucleară la atacuri teoriste şi războaie cibernetice, cei aflaţi în poziţii de conducere monitorizează contul de Twitter al preşedintelui aşa cum fac ofiţerii în teren, scrutând orizontul pentru a detecta mişcări ale trupelor inamice. O nouă linie de front în apărarea naţională americană a devenit „Situation Room” din Casa Albă, acolo unde armata să străduieşte să găzduiască un comandant suprem care este atât ignorant, cât şi capricios.
 
În mai, după luni de zile de ameninţări la adresa Iranului, Trump a ordonat grupului de portavioane conduse de USS Abraham Lincoln să se schimbe de la Marea Mediterană la Golful Persic. Pe 20 iunie, după ce o dronă americană a fost doborâtă acolo, el a ordonat un atac de retorsiune - şi apoi l-a anulat cu doar câteva minute înainte să fie lansat. În ziua următoare, Trump a spus că „nu caută război” şi că vrea să discute cu liderii Iranului, promiţând în acelaşi timp că-i va „eradica, aşa cum nu a mai fost văzut vreodată” dacă-l vor trăda. Preşedintele american a ameninţat Coreea de Nord cu „foc şi furie” - apoi a trecut la summituri prietenoase cu Kin Jong-un, de care a anunţat că este „îndrăgostit”; a anulat  exerciţii militare de tradiţie ale Armatei SUA cu Coreea de Sud şi a adus în discuţie posibilitatea să retragă cu totul forţele americane din această ţară. 
 
Acest fel haotic de a conduce creează titlurile pe care Trump şi le doreşte. El se desfată atunci când mesajele sale pe Twitter stârnesc controverse („Bum!”, spune el. „Ca o rachetă!”). Pe teren, acolo unde lupta e mai mult decât cea de cuvinte, mesajele sale pe Twitter au consecinţe. Trump nu este un preşedinte care să se gândească la consecinţele a ceea ce face - şi acest lucru, subliniază generalii intervievaţi, nu este felul în care naţiunile serioase se comportă.
 
Generalii intervievaţi de „The Atlantic” nu au avut aceleaşi păreri legate de toate aspectele, însă au căzut de acord asupra următoarelor cinci lucruri care caracterizează leadershipul militar al lui Donald Trump:
 

1. Dispreţuieşte experienţa şi competenţa

 
Trump nu este interesat de detaliile de politică. Preşedintele american se decide rapid în legătură cu un lucru şi cei care nu sunt de acord cu el - chiar şi cei care au cunoştinţe şi expertiză - sunt proşti, sau înceţi sau nebuni.
 
O asemenea trăsătură de caracter poate fi periculoasă în cazul unui preşedinte. Trump respinge procesul meticulos de luare a deciziilor, care i-a ghidat de multă vreme de comandanţii supremi. 
 
Dispreţul pentru acest proces poate reprezenta chiar o trăsătură definitorie a leadershipului său. Niciun proces nu poate garanta luarea unei decizii bune, dar evitarea instrumentelor disponibile pentru un preşedinte înseamnă alegerea ignoranţei. Ceea ce susţinătorii lui Trump numesc „stat profund” este, înm lumea securităţii naţionale, un rezervor amplu de cunoştinţe şi experienţă globală pe care preşedinţii le ignoră pe propria lor piele. Generalii au vorbit despre faptul că foştii preşedinţi cereau şi sfatul de la comandanţii din teren, de la ofiţerii de informnaţii şi câteodată chiar de la aliaţi-cheie, înainte să ajungă la decizii legate de acţiuni militare. Pe cât de diferiţi în temperament şi politică au fost George W. Bush şi Barack Obama, un  general a declarat că erau incredibil de asemănători în Situation Room: ambii preşedinţi puneau întrebări grele, voiau ca viziunile dominatoare să fie puse sub semnul întrebării, insistau asupra unei varietăţi de opţiuni pe care să le ia în calcul şi puneau în balanţă eventualele rezultate cu scopuri mai ample. Trump nu face asta. În ciuda faptului că este comandantul celui mai sofisticat aparat de colectare de informaţii din lume, preşedintele preferă să afle ce-l interesează de la Fox News şi, după aceea, ajunge la propriile concluzii, fără păreri venite de la alţii.
 
Un exemplu relevant a venit pe 19 decembrie 20187, atunci când Trump a anunţat, pe Twitter, că va ordona retragerea tuturor forţelor americane din Siria.
 
„Am învins ISIS în Siria, singurul meu motiv pentru care ne aflam acolo în timpul preşedinţiei Trump”, a scris el pe Twitter. Mai târziu, în aceeaşi zi, a scris: „Băieţii noştri, femeile noastre tinere, bărbaţii noştri, se întorc cu toţii, şi se întorc acum”.
 
Această decizie satisfăcea una dintre promisiunile electorale ale lui Trump, indiferent de părerile experţilor sau de oamenii din lanţul de comandă.
 
Însă la acel moment, trupele americane erau chiar în ultimele stadii ale strivirii Statului Islamic, care, contrar judecăţii lui Trump, se prăbuşea, dar încă nu fusese învins. 
Dezavantajele unei retrageri erau evidente, potrivit generalilor: aceasta ar fi creat un vid de putere care ar fi cedat Siria fracturată către Rusia şi Iran; ar fi abandonat aliaţii americani într-un context sumbru şi ar fi încurajat ce mai rămăsese din ISIS să continue să lupte. Decizia, care a dus la demisiile imediate ale secretarului Apărării, Gen. Jim Mattis, şi ale trimisului special american la această misiune, Brett McGurk - a luat prin surprindere nu numai Congresul şi aliaţii Americii, ci chiar şi pe generalul Joseph Votel, comandantul Comandamentului Central al Statelor Unite. Acesta nu fusese consultat.
 
Câteva zile mai târziu, Trump a renunţat la idee, dar a refuzat să recunoască că a făcut acest lucru. Forţele americane trebuiau să fie prezente, dar într-un număr mai mic.
 
În cele din urmă, postarea pe Twitter al lui Trump a avut drept principal efect slăbirea încrederii aliaţiulor în SUA şi întărirea lui Assad şi a lui ISIS.
 

2. Are încredere doar în propriile sale instincte

 
Trump crede că instinctele sale sunt excelente, dacă nu chiar geniale. Cei care-l înconjoară încurajează această idee, dacă nu, sunt daţi afară. 
 
Generalii au căzut de acord asupra faptului că a fi hotărât este un lucru bun, dar că a lua decizii fără a analiza evidenţele nu este.
 
Un caz adus în discuţie de generali este disputa cu Iranul, din luna iunie, care ar fi putut duce la un război adevărat, din cauza felului în care a fost abordată. Pe 20 iunie, forţele antiaeriene iraniene au doborât o dronă americană despre care Teheranul a spus că încălca spaţiul aerian al Iranului. SUA au spus că drona se afla în spaţiul aerian internaţional. Ca măsură de retorsiune, Trump a ordonat un atac militar asupra Iranului - şi apoi l-a anulat brusc, după cum susţine chiar preşedintele american, pentru că a fost informat că ar fi ucis aproximativ 150 de iranieni.
 
Se pare că motivul real pentru care Trump a renunţat la atac , potrivit unui general, nu a fost din cauza eventualelor victime colaterale, ci pentru că cel mai probabil generalul Joseph Dunford, preşedintele şefilor de stat major, l-a înfruntat agresiv pe Trump şi i-a spus care sunt implicaţiile unei astfel de acţiuni.
 

3. Nu abordează strategii coerente

 
Trump consideră că însăşi lipsa de predictibilitate este o virtute.
 
Păstrarea în dezechilibru a unui inamic poate fi un lucru bun, sunt de părere generalii, câtă vreme nu te afli şi tu în dezechilibru. Şi acest lucru este o tactică, nu o strategie.
 
Dar pe termen lung, impredictibilitatea este o problemă. Fără o strategie coerentă de bază, incertitudinea creează confuzie şi creşte şansa unor calcule greşite - şi calculele greşite, subliniază generalii, sunt ceea ce stârnesc un război. 
 
Lipsa de predictibilitate devine un impediment pentru succes atunci când inteferează cu ordinea unui proces. Generalii au dat exemplul discuţiilor cu Coreea de Nord, precizând că la un moment dat trebuie să ai o strategie, pentru a şti exact ceea ce vrei să obţii.
 

4. Este „contra” în mod instinctiv

 
Generalul H.R. McMaster, care a plecat de la Casa Albă în aprilie 2018, după doar 14 luni petrecute ca consilier pe probleme de securitate naţională, pare că l-a luat de serios pe Trump şi-i schiţa ce avea de făcut, pentru a face faţă binecunoscutei lipse de răbdare a preşedintelui. Dar Trump respinge sfaturile şi instrucţiunile. Lui îi place ca ceillalţi să fie de acord cu ceea ce consideră el. Cu câteva săptămâni în ainte să-i accepte demisia, preşedintele a ţinut să  spună că rapoartele lui McMaster erau plictisitoare şi că însuşi generalul era „morocănos şi infatuat”.

Neavând încredere în expertiză, Trump a contrazis şi discreditat comunitatea de informaţii şi a prezidat asupra demolării Departamentului de Stat. 
 
Potrivit celor care au lucrat cu el, McMaster evita să-i dea preşedintelui o singură opţiune, chiar dacă doar una exista. El a spus înotdeauna că a încercat să-i acorde preşedintelui suficient loc pentru a alege. După ce a plecat de la Casa Albă, el i-a criticat pe alţii din comunitatea securităţii naţionale pentru că au adoptat o abordare diferită, acuzându-i de faptul că au ascuns informaţii pentru a-l dirija pe Trump în direcţia dorită de ei. McMaster nu a dat nume, dar probabil că vorbea despre Mattis şi generalul John Kelly.
 

5. Are o viziune simplistă şi învechită asupra ideii de soldat

 
Deşi dispreţuieşte sfatul experţilor, Trump adoră armata. Şi-a început preşedinţia împânzindu-şi administraţia cu generali: Mattis, McMaster, Kelly, Michael Flynn. Faptul că i-a numit în funcţii la un timp foarte scurt după intrarea lor în rezervă a fost o greşeală, a spus Don Bolduc,  un fost general de brigadă care în prezent candidează ca republican în Senatul american pentru New Hamphire. 
 
Dependenţa lui Trump de soluţiile militare este problematică pentru că „există limite la ceea ce armata poate rezolva. Cred că administraţia Trump avea ideea asta că generalii au cumva un răspuns la toate. Cred că preşedintele a descoperit la scurt timp că nu e cazul”, a spus Bolduc.
 
Trump „nu înţelege etosul de războinic”, a spus un general despre preşedinte. „Etosul războinicului este important pentru că e un fel de legământ sacru, nu numai între membrii profesiei militare, ci şi între profesie şi societatea în numele căreia luptăm şi servim. Etosul războinicului transcende legile războiului; îţi guvernează comportamentul. Etosul războiniocului face ca unităţile să fie eficiente datorită valorilor încrederii şi spriritului de sacrificiu asociate cu el - dar etosul războinicului face şi ca războiul să fie mai puţin inuman şi permite profesiei noastre să menţină respectul nostru de sine şi să fim respectaţi de alţii. Dacă-i tratezi pe civili cui lipsă de respect, lucrezi pentru duşman. Trump nu înţelege” , a spus generalul.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: